ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 698/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2003 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC A.S. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 917.129.956 lei din care 661.348.314 lei reprezentând redevența neachitată la termenele scadente, 225.781.643 lei penalități de întârziere calculate până la data de 7 februarie 2003 în baza contractului de concesiune din 21 decembrie 2000, constatându-se totodată rezilierea sus menționatului contract conform pactului comisoriu de gradul III prevăzut la capitolul 5 art. 5.5.

potrivit notificării din 19 decembrie 2002. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 21 decembrie 2000 a încheiat cu pârâta contract de concesiune pe o durată de 49 ani având ca obiect terenul agricol în suprafață de 287,73 ha situat în patrimoniul localității Ovidiu, județul Constanța, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința nr. 8742/COM din 16 decembrie 2004 a admis excepția decăderii reclamantei A.D.S. București din dreptul de a-și completa cererea ca tardiv formulată și pe fond s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) și (2) pct. 2 cu referire la art. 134 C. proc.

civ., întrucât cuantumul redevenței pretinse a fost diminuat, iar cuantumul penalităților a fost majorat, ca urmare a recalculării acestora până la data de 4 iunie 2004, cererii de față îi sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., acest capăt de cerere fiind formulat cu mult după prima zi de înfățișare. În legătură cu fondul cauzei, instanța a reținut că, față de dispozițiile cuprinse în art. 9.1 din contractul încheiat între părți precum și faptul că pârâta a semnat contractul cu obiecțiuni referitoare la nivelul redevenței stabilite, solicitând diminuarea acesteia, avându-se în vedere și concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei hotărâri a promovat reclamanta criticile făcând referire la faptul că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., fără a se fi reținut culpa contractuală a pârâtei ce determina sancțiunea rezilierii contractului de concesiune greșit instanța de fond a considerat intervenția secetei ca fiind un caz de forță majoră, cu nesocotirea dispozițiilor art. 1082 și art. 1083 C. civ., întrucât în speță nu este îndeplinită cerința imprevizibilității producerii evenimentului, greșit s-a procedat la admiterea excepției tardivității cererii de majorare a câtimii obiectului acțiunii.

În apel după casare conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 245 din 24 ianuarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007, a admis apelul reclamantei a schimbat în tot sentința criticată în sensul că a admis acțiunea obligând pârâta la plata sumei de 64.778,43 ron contravaloare redevență neachitată, 42.634,19 ron penalități de întârziere calculate până la 4 iunie 2004 și în continuare până la achitarea debitului și 38.024.755 lei T.V.A. De asemenea se constată reziliat contractul de concesiune. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că părțile au semnat contractul cu obiecțiuni și s-au purtat negocieri pentru diminuarea redevenței fără a se finaliza cu încheierea unui act adițional situație ce nu poate afecta valabilitatea contractului.

În ce privește forța majoră s-a apreciat că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1082, art. 1083 C. civ., întrucât potrivit art. 9.1 din contract seceta în vară nefiind un eveniment imprevizibil și de neînlăturat. Cu petiția înregistrată la data de 5 iunie 2007, pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că intimata - reclamantă nu a procedat la diminuarea redevenței, încălcând în acest fel art. 8 și art. 17 din hotărârile din 5 aprilie 2001 și din 17 iulie 2002 ale Consiliului de Administrație al A.D.S. prin care s-a aprobat întocmirea de acte adiționale pentru recalcularea redevenței pentru fiecare categorie în parte.

S-a apreciat de către recurentă că în mod greșit instanța de judecată a reținut că seceta de vară chiar dacă este calamitate naturală nu este caz de forță majoră față de actele de constatare a organelor competente și de concluziile raportului de expertiză care a stabilit că nu a existat posibilitatea irigării culturilor agricole din cauze imputabile reclamantei - intimate A.V.A.S. Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că potrivit art. 11.3 din contractul de concesiune, părțile au convenit că modificarea clauzelor se face de comun acord de către părți, ori în speță nu s-a încheiat act adițional, iar pe de altă parte forța majoră presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv și absolut, iar posibilitatea de a prevedea producerea unui anumit eveniment se interpretează ca o culpă a debitorului, întrucât deși putea nu a prevăzut că acel eveniment se va produce.

Recursul este fondat. La data de 21 decembrie 2000 părțile au perfectat contractul de concesiune având ca obiect terenul agricol în suprafață de 287,73 ha. Prin același contract părțile au stabilit în conținutul art. 5.1 a se plăti redevențele în patru tranșe, iar în conținutul art. 5.4 s-a stipulat și clauza penală pentru executarea cu întârziere a obligației privind plata redevenței. În aprecierea lipsei culpei recurentei în nerespectarea obligațiilor asumate, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, în mod nejustificat înlăturat de către instanța de apel. Astfel, s-a reținut că reclamanta - intimată a stabilit o redevență cu mult superioară în raport de clasa de calitate a terenului concesionat fiind constituit dintr-un sol de o calitate slabă, neirigabil fapt confirmat de hotărârile Consiliului de Administrație al A.D.S.

Chiar dacă nu s-a încheiat un act adițional prin care să se modifice cuantumul redevenței, expertiza efectuată în cauză a reținut în aprecierea cazului de forță majoră și calitatea terenului concesionat în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 9.1 din contract. Instanța de apel a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1083 C. civ. întrucât a ignorat faptul că recurenta a fost în fața unei imprevizibilități cu caracter obiectiv și absolut dovezile administrate stabilind că din pricina secetei prelungite culturile au fost compromise. De asemenea recurenta a demonstrat imposibilitatea realizării programului de irigații, calamitățile intervenite neputând fi înlăturate prin acțiunile de pregătire a terenului, însămânțare, întreținere.

Față de cele arătate rezultă că instanța de apel atunci când a pronunțat hotărârea a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. cu referire la art. 1020 și cu aplicarea art. 1082 și art. 1083 C. civ. astfel că văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 33 COM din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 8742/COM din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.