ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 698/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie

2003 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC A.S. SRL solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 917.129.956

lei din care 661.348.314 lei reprezentând redevența neachitată la termenele

scadente, 225.781.643 lei penalități de întârziere calculate până la data de 7

februarie 2003 în baza contractului de concesiune din 21 decembrie 2000,

constatându-se totodată rezilierea sus menționatului contract conform pactului

comisoriu de gradul III prevăzut la capitolul 5 art. 5.5. potrivit notificării

din 19 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 21 decembrie 2000 a încheiat cu pârâta

contract de concesiune pe o durată de 49 ani având ca obiect terenul agricol în

suprafață de 287,73 ha situat în patrimoniul localității Ovidiu, județul

Constanța, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Tribunalul Constanța, secția

comercială, prin sentința nr. 8742/COM din 16 decembrie 2004 a admis excepția

decăderii reclamantei A.D.S. București din dreptul de a-și completa cererea ca

tardiv formulată și pe fond s-a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 137 alin. (1)

și (2) pct. 2 cu referire la art. 134 C. proc. civ., întrucât cuantumul

redevenței pretinse a fost diminuat, iar cuantumul penalităților a fost

majorat, ca urmare a recalculării acestora până la data de 4 iunie 2004,

cererii de față îi sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C.

proc. civ., acest capăt de cerere fiind formulat cu mult după prima zi de

înfățișare.

În legătură cu fondul

cauzei, instanța a reținut că, față de dispozițiile cuprinse în art. 9.1 din

contractul încheiat între părți precum și faptul că pârâta a semnat contractul

cu obiecțiuni referitoare la nivelul redevenței stabilite, solicitând

diminuarea acesteia, avându-se în vedere și concluziile raportului de

expertiză.

Împotriva acestei hotărâri a

promovat reclamanta criticile făcând referire la faptul că a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ., fără a se fi reținut culpa

contractuală a pârâtei ce determina sancțiunea rezilierii contractului de

concesiune greșit instanța de fond a considerat intervenția secetei ca fiind un

caz de forță majoră, cu nesocotirea dispozițiilor art. 1082 și

art.

1083 C. civ., întrucât în speță nu

este îndeplinită cerința imprevizibilității producerii evenimentului, greșit

s-a procedat la admiterea excepției tardivității cererii de majorare a câtimii

obiectului acțiunii.

În apel după casare conform

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 245 din 24 ianuarie 2006,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 33/COM din 29 ianuarie 2007, a admis

apelul reclamantei a schimbat în tot sentința criticată în sensul că a admis

acțiunea obligând pârâta la plata sumei de 64.778,43 ron contravaloare redevență

neachitată, 42.634,19 ron penalități de întârziere calculate până la 4 iunie

2004 și în continuare până la achitarea debitului și 38.024.755 lei T.V.A.

De asemenea se constată

reziliat contractul de concesiune.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că părțile au semnat contractul cu obiecțiuni

și s-au purtat negocieri pentru diminuarea redevenței fără a se finaliza cu

încheierea unui act adițional situație ce nu poate afecta valabilitatea

contractului.

În ce privește forța majoră

s-a apreciat că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1082,

art.

1083 C. civ., întrucât potrivit art.

9.1 din contract seceta în vară nefiind un eveniment imprevizibil și de

neînlăturat.

Cu petiția înregistrată la

data de 5 iunie 2007, pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de

apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că intimata - reclamantă

nu a procedat la diminuarea redevenței, încălcând în acest fel art. 8 și

art.

17 din hotărârile din 5 aprilie 2001

și din 17 iulie 2002 ale Consiliului de Administrație al A.D.S. prin care s-a

aprobat întocmirea de acte adiționale pentru recalcularea redevenței pentru

fiecare categorie în parte.

S-a apreciat de către

recurentă că în mod greșit instanța de judecată a reținut că seceta de vară

chiar dacă este calamitate naturală nu este caz de forță majoră față de actele

de constatare a organelor competente și de concluziile raportului de expertiză

care a stabilit că nu a existat posibilitatea irigării culturilor agricole din

cauze imputabile reclamantei - intimate A.V.A.S.

Intimata a depus întâmpinare

prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că potrivit art. 11.3

din contractul de concesiune, părțile au convenit că modificarea clauzelor se

face de comun acord de către părți, ori în speță nu s-a încheiat act adițional,

iar pe de altă parte forța majoră presupune o imprevizibilitate cu caracter

obiectiv și absolut, iar posibilitatea de a prevedea producerea unui anumit

eveniment se interpretează ca o culpă a debitorului, întrucât deși putea nu a

prevăzut că acel eveniment se va produce.

Recursul este fondat.

La data de 21 decembrie 2000

părțile au perfectat contractul de concesiune având ca obiect terenul agricol

în suprafață de 287,73 ha. Prin același contract părțile au stabilit în

conținutul art. 5.1 a se plăti redevențele în patru tranșe, iar în conținutul art.

5.4 s-a stipulat și clauza penală pentru executarea cu întârziere a obligației

privind plata redevenței.

În aprecierea lipsei culpei

recurentei în nerespectarea obligațiilor asumate, instanța de fond a avut în

vedere probatoriul administrat în cauză, în mod nejustificat înlăturat de către

instanța de apel.

Astfel, s-a reținut că

reclamanta - intimată a stabilit o redevență cu mult superioară în raport de

clasa de calitate a terenului concesionat fiind constituit dintr-un sol de o

calitate slabă, neirigabil fapt confirmat de hotărârile Consiliului de

Administrație al A.D.S.

Chiar dacă nu s-a încheiat

un act adițional prin care să se modifice cuantumul redevenței, expertiza

efectuată în cauză a reținut în aprecierea cazului de forță majoră și calitatea

terenului concesionat în speță fiind incidente dispozițiile cuprinse în art. 9.1

din contract.

Instanța de apel a făcut o

interpretare eronată a dispozițiilor art. 1083 C. civ. întrucât a ignorat

faptul că recurenta a fost în fața unei imprevizibilități cu caracter obiectiv

și absolut dovezile administrate stabilind că din pricina secetei prelungite

culturile au fost compromise.

De asemenea recurenta a

demonstrat imposibilitatea realizării programului de irigații, calamitățile

intervenite neputând fi înlăturate prin acțiunile de pregătire a terenului,

însămânțare, întreținere.

Față de cele arătate rezultă

că instanța de apel atunci când a pronunțat hotărârea a încălcat dispozițiile art.

969 C. civ. cu referire la art. 1020 și cu aplicarea art. 1082 și

art.

1083 C. civ. astfel că văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 33 COM din 29 ianuarie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul

declarat de A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 8742/COM din 16 decembrie

2004 a Tribunalului Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2008.