ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2637/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2637/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 13 mai 2005,
reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâtul C.C., solicitând obligarea
acestuia la plata sumei de 2.935.360.672 lei reprezentând prețul asocierii
neachitat și penalități de întârziere, a se constata rezilierea contractului de
asociere în participațiune din 4 iunie 2003 și obligarea pârâtului la plata
penalităților până la data stingerii debitului.
Prin sentința
comercială nr. 856 din 08 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, s-a admis în parte cererea și a fost obligat pârâtul la
plata către reclamantă a sumelor de 224.057.917 lei preț asociere și 85.506.070
lei penalități de întârziere calculate până la 14 martie 2005, precum și la
plata penalităților de întârziere în continuare, până la achitarea integrală a
debitului.
Instanța a constatat
rezilierea contractului de asociere în participațiune din 2003 încheiat între
părți.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut că la data de 04 septembrie 2003, între
părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune având ca obiect
asocierea în vederea exploatării terenului cu destinație agricolă în suprafață
de 1.409,42 ha, aflat în administrarea SC A. SA pe teritoriul administrativ al
comunelor Fundeni, Frumușani, Vasilați și Plătărești, conform procesului-verbal
de punere în posesie încheiat la 11 septembrie 2003.
Că, pârâtul nu a
achitat, pentru anul agricol 2002-2003, din cota de asociere cuvenită reclamantei,
suma de 224.057.917 lei.
A fost respinsă
apărarea pârâtului în sensul că nu datora cota de asociere pentru această
perioadă, față de clauza contractuală, care nu a exclus anul agricol 2002-2003-
S-a mai reținut că
pentru întârzierea plății, pârâtul datorează penalități conform clauzei
contractuale, în sumă de 85.506.070 lei, calculate până la 14 martie 2005.
Apelurile declarate
de ambele părți au fost respinse de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
cu Decizia nr. 444 din 17 octombrie 2007, reținându-se, în principal, că
soluția primei instanțe este temeinică și legală față de clauzele contractuale
și în raport cu situația de fapt stabilită prin expertiza judiciară dispusă de
instanță.
Împotriva deciziei
menționate au declarat recurs ambele părți.
Recurenta reclamantă
a invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ, solicitând admiterea pretențiilor
în totalitate și formulând următoarele critici:
- instanțele au
interpretat greșit clauzele contractuale, întrucât sumele pretinse reprezintă
daune interese, ca urmare a rezilierii contractului de asociere în
participațiune, la 22 aprilie 2004, datorită neexecutării obligațiilor asumate
prin contract, daune cuantificate la nivelul prețului asocierii și al
penalităților aferente, pe perioada 1 octombrie 2003-22 aprilie 2004;
- greșit s-a reținut
că A.D.S. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, pentru perioada 1 octombrie
2003 - 22 aprilie 2004, întrucât conform contractului, art. 4.1 obligația
predării suprafeței contractate, a fost îndeplinită, scriptic și faptic;
- diminuarea
suprafeței contractate ca urmare a retrocedărilor de teren către proprietarii
acestora, nu constituie motiv pentru neplata prețului asocierii.
Recurentul pârât și-a întemeiat
recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ, formulând următoarele critici:
- nu datorează suma la care a fost
obligat, întrucât terenurile s-au predat, scriptic și nu faptic, după cum
rezultă și din probele dosarului;
- nu a realizat producția agricolă
estimată, din culpa A.D.S., astfel că nu datorează prețul asocierii.
Recursurile urmează să fie respinse
întrucât:
Privitor la recursul reclamantei
Susținerea reclamantei în sensul că
obiectul acțiunii privește daune interese echivalente cu prețul asocierii și al
penalităților prevăzute în contractul de asociere în participațiune din 4
septembrie 2003, este de respins fiind contrară conținutului acțiunii
introductive.
Prin cererea înregistrată la 10 mai 2005,
la Tribunalul București, A.D.S., pe lângă rezilierea contractului de asociere,
a cerut 2.420.274.615 lei reprezentând prețul asocierii și 515.086.057 lei,
penalități de întârziere.
Ca urmare, față de obiectul cererii,
întemeiat instanțele au analizat contractul de asociere, respectarea clauzelor
acestuia privind obligațiile părților legat de prețul asocierii și a
penalităților de întârziere.
Nu s-au solicitat daune de către A.D.S.
și, oricum, între părți fiind încheiate raporturi contractuale, acordarea
daunelor peste sumele cuvenite în temeiul răspunderii contractuale, se poate
analiza numai în condițiile dovedirii acestora.
Sunt fără temei și contrare expertizei
judiciare și probelor din dosar susținerile recurentei în sensul îndeplinirii
obligației faptice a predării terenului pe perioada 1 octombrie 2003 - 22
aprilie 2004.
De altfel, chiar recurenta recunoaște
retrocedarea terenurilor către proprietarii de drept, iar susținerea acesteia
în sensul că, chiar și în această situație, pârâta datorează prețul asocierii,
încalcă prevederile contractuale.
Privitor la recursul pârâtei
Prin criticile formulate recurenta
pârâtă nesocotește clauzele contractuale, obligația asumată de a plăti prețul
asocierii, chiar de la semnarea contractului, fără a se ține seama de producția
realizată.
Chiar dacă aceste clauze sunt
înrobitoare și nu respectă un echilibru al obligațiilor reciproce dintr-o
asociere, atât timp cât și le-a asumat, recurenta trebuie să știe că instanțele
nu pot modifica voința părților, ci sunt sesizate cu verificarea și stabilirea
răspunderii contractuale.
De asemenea, susținerea recurentei în
sensul că nu i s-au predat terenurile decât scriptic nu poate fi primită față
de semnarea procesului verbal prin care se menționează predarea faptică.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind
legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva Deciziei nr. 444 din 17
octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.
Respinge recursul
declarat de pârâtul C.C. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2008.