ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a sesizat, în temeiul Legii nr. 115/1996, Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând verificarea modului de dobândire a bunurilor, privind pe locotenentul-colonel A.S.D. Prin ordonanța nr. 10 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor, constituită în baza Legii nr. 115/1996 a fost dispusă clasarea cauzei. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost admis, prin decizia nr. 4783 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și a fost casată ordonanța comisiei de cercetare, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Rejudecând sesizarea, Curtea de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor, a pronunțat ordonanța nr.3 din 17 decembrie 2004, prin care a trimis instanței cauza spre soluționare, constatând că cercetații A.S.D. și A.M. nu au dobândit licit imobilul cumpărat și finisat, situat în Arad. Prin sentința nr. 47/PI din 16 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost dispusă închiderea dosarului, constatându-se că proveniența bunurilor cercetaților este justificată. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră susținând, în esență, că prin salariile obținute, cercetații nu au justificat prețul imobilului supus verificării și că nu au fost administrate probele menționate în considerentele deciziei de casare, în special o expertiză de evaluare a imobilului.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, decizie ce poartă nr. 4783 din 18 noiembrie 2003, s-a stabilit necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică, pentru evaluarea exactă a imobilului și a finisărilor ce i-au fost aduse de către cercetați. Această probă nu a fost administrată deși, atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cât și cel al sesizantului au insistat în administrarea ei, astfel cum rezultă din încheierea din 9 iunie 2005, în care au fost consemnate dezbaterile în fond. Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Neadministrând proba cu expertiză tehnică, deși era obligată să se supună deciziei de casare, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o sentință a cărei casare se impune. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată sentința curții de apel și a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 47/PI din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2007.