ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a sesizat, în temeiul Legii nr. 115/1996, Comisia de cercetare a

averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând verificarea modului

de dobândire a bunurilor, privind pe locotenentul-colonel A.S.D.

Prin ordonanța nr. 10 din 2

noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor,

constituită în baza Legii nr. 115/1996 a fost dispusă clasarea cauzei.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara a fost admis, prin decizia nr. 4783 din 18

noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, și a fost casată ordonanța comisiei de cercetare, cu trimiterea cauzei,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Rejudecând sesizarea, Curtea de Apel

Timișoara, Comisia de cercetare a averilor, a pronunțat ordonanța nr.3 din 17

decembrie 2004, prin care a trimis instanței cauza spre soluționare, constatând

că cercetații A.S.D. și A.M. nu au dobândit licit imobilul cumpărat și finisat,

situat în Arad.

Prin sentința nr. 47/PI din 16 iunie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost dispusă

închiderea dosarului, constatându-se că proveniența bunurilor cercetaților este

justificată.

Împotriva susmenționatei sentințe a

declarat recurs Inspectoratul General al Poliției de Frontieră susținând, în

esență, că prin salariile obținute, cercetații nu au justificat prețul

imobilului supus verificării și că nu au fost administrate probele menționate

în considerentele deciziei de casare, în special o expertiză de evaluare a

imobilului.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Prin decizia de casare cu trimitere

spre rejudecare, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă, decizie ce poartă nr. 4783 din 18 noiembrie 2003, s-a stabilit

necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică, pentru evaluarea exactă

a imobilului și a finisărilor ce i-au fost aduse de către cercetați.

Această probă nu a fost administrată

deși, atât reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cât

și cel al sesizantului au insistat în administrarea ei, astfel cum rezultă din

încheierea din 9 iunie 2005, în care au fost consemnate dezbaterile în fond.

Conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Neadministrând proba cu expertiză

tehnică, deși era obligată să se supună deciziei de casare, Curtea de Apel

Timișoara a pronunțat o sentință a cărei casare se impune.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată sentința curții de apel și a

fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 47/PI

din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2007.