ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de cercetare nr. 2616

din 17 septembrie 2001 formulată de Inspectoratul de Poliție al județului Arad

s-a solicitat controlul legalității dobândirii bunurilor și valorilor pe care

le deține numitul

T.E.M.,

încadrat ca lt.colonel, în perioada 1990-2001, întrucât s-a apreciat că există

disproporție vădită între averea deținută la data încadrării și cea dobândită

pe parcursul exercitării funcției.

Curtea de Apel Timișoara, Comisia de

verificare a averilor constituită conform Legii nr. 115/1996, prin Ordonanța

nr. 13 din 9 noiembrie 2001 a hotărât clasarea cauzei privind sesizarea

formulată de Inspectoratul de Poliție al județului Arad având ca obiect

controlul averii lt.colonelului T.E.M.

Comisia de cercetare a extins controlul

și a avut în vedere și bunurile la care a contribuit soția cercetatului,

respectiv T.V., încadrată ca subofițer la F.E.I.P. Chișineu Criș.

Pentru a ordona soluția de clasare a

sesizării, Comisia de cercetare a reținut din probele administrate că în

perioada supusă controlului, cercetatul a dobândit în mod licit venituri

substanțiale și a dovedit că a mai beneficiat de sume importante de bani de la

părinți și socri precum și din împrumuturi bancare și CAR.

În legătură cu patrimoniul deținut

de cercetat și soția sa, așa cum rezultă din declarațiile de avere, s-a

constatat că aceștia dețin în fapt un apartament cu trei camere și dependințe

în Chișineu Criș, repartizat în anul 1989 și ulterior cumpărat cu suma de

183.000 lei în anul 1990 în care locuiesc în prezent; o casă familială în

aceeași localitate a cărei construcție a început în anul 1996, așa cum rezultă

din autorizația de construcție, pe un teren obținut legal prin licitație și

concesionare, imobil ce nu este încă locuibil deoarece nu sunt finalizate

lucrările interioare și exterioare, iar pe stradă nu s-au introdus utilitățile

publice; un autoturism marca Opel, an fabricație 1981.

Referitor la proveniența sumelor

necesare edificării imobilului din Chișineu Criș, ridicat pe terenul

concesionat, s-a avut în vedere că cercetatul a dovedit caracterul licit al

acestora, justificând, cu actele depuse la dosar, dobândirea unor sume

importante de bani de la părinții și socrii săi care au vândut un imobil din

Oradea în anul 1995, pentru construirea imobilului fiind conjugatele eforturile

financiare a familiilor cercetatului și soției sale.

S-a menționat că lucrările de

construcție pentru imobilul menționat au început în anul 1996, iar valoarea

imobilului, la data întocmirii documentației pentru obținerea autorizației de

construcție (8 octombrie 1996) totalizează 40.000.000 lei.

Comisia a considerat că cercetatul a

probat tot cu înscrisuri că materialele necesare construcției au fost

achiziționate treptat, direct de la producători sau de la depozitele de materiale

de construcții, lucrările de zidărie fiind executate de o echipă de muncitori

din localitatea Apateu, efectuându-se în etape, pe perioada mai multor ani.

Cu privire la autoturismul marca

Opel Ascona, an de fabricație 1981, s-a stabilit că a fost cumpărat de cercetat

în anul 1997 cu suma de 7.000.000 lei, după ce a vândut un autoturism marca

Mercedes (achiziționat în anul 1991) în anul 1996 cu suma de 4.500 mărci

germane, folosită în final tot pentru construirea imobilului supus cercetării.

Centralizând veniturile obținute

licit de cercetat și soția lui în perioada supusă cercetării raportat la

cheltuielile efectuate în aceeași perioadă, Comisia de cercetare a constatat că

nu există o vădită disproporție între averea declarată de cercetat și bunurile

deținute și dobândite în intervalul supus verificării și ca urmare a dispus

clasarea cauzei în baza art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara criticând-o ca fiind nelegală.

Recurentul susține în esență că

ordonanța pronunțată în cauză este lovită de nulitate întrucât nu a fost

introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, care nu a fost citat deși este

parte interesată potrivit art. 19 și art. 20 din Legea nr. 115/1996.

Printr-o altă critică se menționează

că soluția de clasare a sesizării este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1996,

întrucât în cauză nu s-au administrat probe directe care să justifice hotărârea

pronunțată, nu au fost evaluate bunurile dobândite și nu s-au stabilit cu

exactitate cheltuielile suportate de cercetat împreună cu membrii familiei

sale.

Recurentul solicită casarea

ordonanței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe

complete privind legalitatea bunurilor dobândite de cercetat și soția sa.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare și va fi analizat și din

perspectiva art. 304

1

C. proc. civ.

Verificând ordonanța pronunțată în

cauză se constată că nu s-a întocmit, în perioada supusă controlului, un

centralizator care să conțină cu exactitate veniturile cercetatului și soției

acestuia, ajutoarele și împrumuturile de care au beneficiat în concret ca surse

licite de dobândire a autoturismului marca Mercedes (cumpărat în anul 1991), a

terenului concesionat pe care s-a edificat construcția compusă din demisol,

parter, etaj și pod, în localitatea Chișineu Criș, ale cărei lucrări au început

în anul 1996.

De asemenea, nu a fost audiată în

cauză persoana care a cumpărat de la cercetat autoturismul marca Mercedes, în

anul 1996, cu prețul de 4500 mărci germane, deși audierea era obligatorie în

raport de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996.

Comisia de cercetare nu a

administrat probe pentru a stabili cheltuielile efectuate de cercetat pentru

plata prestațiilor echipei de muncitori care au executat construcția supusă

verificării și nu a audiat martori referitor la susținerea cercetatului că a

fost sprijinit de rude cu materiale de construcție și aport la manopera unor

lucrări la imobil.

Totodată, nu s-a clarificat

disproporția dintre valoarea construcției din localitatea Chișineu Criș

cuprinsă în documentația pentru obținerea autorizației de construcție,

respectiv de 40.000.000 lei cu valoarea de 787.072.000 lei a aceluiași imobil

precizată de cercetat în declarația de avere din 19 iulie 2001 (fila 121 dosar

de cercetare).

Pe de altă parte, este nelegal

procedeul Comisiei de cercetare de a indica generic sursele de venituri

(salarii, împrumuturi bancare, împrumuturi CAR) fără a stabili limita valorică

și perioada în care au fost dobândite, ca apoi, raportându-le la investiții, a

căror valoare este discutabilă cel puțin cu privire la vila din Chișineu Criș,

să conducă la concluzia că nu există vădită disproporție între acestea.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

va constata că ordonanța de clasare atacată prin prezentul recurs este

nelegală.

Critica referitoare la omisiunea de

a fi citat în fața Comisiei de cercetare, ca parte interesată, a Ministerului

Finanțelor Publice este nefondată deoarece potrivit art. 16 din Legea nr.

115/1996 această autoritate se citează obligatoriu numai în fața instanței de

judecată.

Ca urmare, Înalta Curte va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va casa

ordonanța pronunțată în cauză și va trimite sesizarea spre rejudecare aceleiași

Comisii de cercetare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara împotriva Ordonanței nr. 13 din 9 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Timișoara, Comisia de verificare a averilor, pe care o casează

și trimite cauza, pentru cercetare, aceleiași comisii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.