ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de cercetare nr. 2616 din 17 septembrie 2001 formulată de Inspectoratul de Poliție al județului Arad s-a solicitat controlul legalității dobândirii bunurilor și valorilor pe care le deține numitul T.E.M., încadrat ca lt.colonel, în perioada 1990-2001, întrucât s-a apreciat că există disproporție vădită între averea deținută la data încadrării și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției. Curtea de Apel Timișoara, Comisia de verificare a averilor constituită conform Legii nr. 115/1996, prin Ordonanța nr. 13 din 9 noiembrie 2001 a hotărât clasarea cauzei privind sesizarea formulată de Inspectoratul de Poliție al județului Arad având ca obiect controlul averii lt.colonelului T.E.M.

Comisia de cercetare a extins controlul și a avut în vedere și bunurile la care a contribuit soția cercetatului, respectiv T.V., încadrată ca subofițer la F.E.I.P. Chișineu Criș. Pentru a ordona soluția de clasare a sesizării, Comisia de cercetare a reținut din probele administrate că în perioada supusă controlului, cercetatul a dobândit în mod licit venituri substanțiale și a dovedit că a mai beneficiat de sume importante de bani de la părinți și socri precum și din împrumuturi bancare și CAR.

În legătură cu patrimoniul deținut de cercetat și soția sa, așa cum rezultă din declarațiile de avere, s-a constatat că aceștia dețin în fapt un apartament cu trei camere și dependințe în Chișineu Criș, repartizat în anul 1989 și ulterior cumpărat cu suma de 183.000 lei în anul 1990 în care locuiesc în prezent; o casă familială în aceeași localitate a cărei construcție a început în anul 1996, așa cum rezultă din autorizația de construcție, pe un teren obținut legal prin licitație și concesionare, imobil ce nu este încă locuibil deoarece nu sunt finalizate lucrările interioare și exterioare, iar pe stradă nu s-au introdus utilitățile publice; un autoturism marca Opel, an fabricație 1981. Referitor la proveniența sumelor necesare edificării imobilului din Chișineu Criș, ridicat pe terenul concesionat, s-a avut în vedere că cercetatul a dovedit caracterul licit al acestora, justificând, cu actele depuse la dosar, dobândirea unor sume importante de bani de la părinții și socrii săi care au vândut un imobil din Oradea în anul 1995, pentru construirea imobilului fiind conjugatele eforturile financiare a familiilor cercetatului și soției sale.

S-a menționat că lucrările de construcție pentru imobilul menționat au început în anul 1996, iar valoarea imobilului, la data întocmirii documentației pentru obținerea autorizației de construcție (8 octombrie 1996) totalizează 40.000.000 lei. Comisia a considerat că cercetatul a probat tot cu înscrisuri că materialele necesare construcției au fost achiziționate treptat, direct de la producători sau de la depozitele de materiale de construcții, lucrările de zidărie fiind executate de o echipă de muncitori din localitatea Apateu, efectuându-se în etape, pe perioada mai multor ani. Cu privire la autoturismul marca Opel Ascona, an de fabricație 1981, s-a stabilit că a fost cumpărat de cercetat în anul 1997 cu suma de 7.000.000 lei, după ce a vândut un autoturism marca Mercedes (achiziționat în anul 1991) în anul 1996 cu suma de 4.500 mărci germane, folosită în final tot pentru construirea imobilului supus cercetării.

Centralizând veniturile obținute licit de cercetat și soția lui în perioada supusă cercetării raportat la cheltuielile efectuate în aceeași perioadă, Comisia de cercetare a constatat că nu există o vădită disproporție între averea declarată de cercetat și bunurile deținute și dobândite în intervalul supus verificării și ca urmare a dispus clasarea cauzei în baza art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996. În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara criticând-o ca fiind nelegală. Recurentul susține în esență că ordonanța pronunțată în cauză este lovită de nulitate întrucât nu a fost introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, care nu a fost citat deși este parte interesată potrivit art. 19 și art. 20 din Legea nr. 115/1996.

Printr-o altă critică se menționează că soluția de clasare a sesizării este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 115/1996, întrucât în cauză nu s-au administrat probe directe care să justifice hotărârea pronunțată, nu au fost evaluate bunurile dobândite și nu s-au stabilit cu exactitate cheltuielile suportate de cercetat împreună cu membrii familiei sale. Recurentul solicită casarea ordonanței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe complete privind legalitatea bunurilor dobândite de cercetat și soția sa. Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare și va fi analizat și din perspectiva art. 304 1 C. proc.

civ. Verificând ordonanța pronunțată în cauză se constată că nu s-a întocmit, în perioada supusă controlului, un centralizator care să conțină cu exactitate veniturile cercetatului și soției acestuia, ajutoarele și împrumuturile de care au beneficiat în concret ca surse licite de dobândire a autoturismului marca Mercedes (cumpărat în anul 1991), a terenului concesionat pe care s-a edificat construcția compusă din demisol, parter, etaj și pod, în localitatea Chișineu Criș, ale cărei lucrări au început în anul 1996. De asemenea, nu a fost audiată în cauză persoana care a cumpărat de la cercetat autoturismul marca Mercedes, în anul 1996, cu prețul de 4500 mărci germane, deși audierea era obligatorie în raport de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996.

Comisia de cercetare nu a administrat probe pentru a stabili cheltuielile efectuate de cercetat pentru plata prestațiilor echipei de muncitori care au executat construcția supusă verificării și nu a audiat martori referitor la susținerea cercetatului că a fost sprijinit de rude cu materiale de construcție și aport la manopera unor lucrări la imobil. Totodată, nu s-a clarificat disproporția dintre valoarea construcției din localitatea Chișineu Criș cuprinsă în documentația pentru obținerea autorizației de construcție, respectiv de 40.000.000 lei cu valoarea de 787.072.000 lei a aceluiași imobil precizată de cercetat în declarația de avere din 19 iulie 2001 (fila 121 dosar de cercetare).

Pe de altă parte, este nelegal procedeul Comisiei de cercetare de a indica generic sursele de venituri (salarii, împrumuturi bancare, împrumuturi CAR) fără a stabili limita valorică și perioada în care au fost dobândite, ca apoi, raportându-le la investiții, a căror valoare este discutabilă cel puțin cu privire la vila din Chișineu Criș, să conducă la concluzia că nu există vădită disproporție între acestea. Față de cele ce preced, Înalta Curte va constata că ordonanța de clasare atacată prin prezentul recurs este nelegală. Critica referitoare la omisiunea de a fi citat în fața Comisiei de cercetare, ca parte interesată, a Ministerului Finanțelor Publice este nefondată deoarece potrivit art. 16 din Legea nr. 115/1996 această autoritate se citează obligatoriu numai în fața instanței de judecată.

Ca urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, va casa ordonanța pronunțată în cauză și va trimite sesizarea spre rejudecare aceleiași Comisii de cercetare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Ordonanței nr. 13 din 9 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, Comisia de verificare a averilor, pe care o casează și trimite cauza, pentru cercetare, aceleiași comisii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.