ÎCCJ, decizie (scj.ro #82706)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82706) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Controlul averii. Unele din obligațiile comisiei de control
rezultând din Legea nr.115/1996
Comisia de cercetare are
obligația, printre altele, de a stabili concret perioada la care se referă
controlul, individualizarea bunurilor dobândite de cercetat și de soția
acestuia, a cărei audiere este obligatorie, indicarea dovezilor privitoare la
venituri și cheltuieli, inclusiv pentru întreținerea cercetatului și a
celorlalți membri ai familiei lor.
Secția civilă, decizia nr.4783 din 18
noiembrie 2003
Comisia de cercetare a averilor, constituită în baza legii nr.115/1996,
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Ordonanța nr.10 din 2 noiembrie
2001, a clasat cauza privind sesizarea formulată de către Inspectoratul General
al poliției de frontieră având ca obiect cercetarea averii lui A.S.D.
Pentru a ajunge la această soluție
Comisia de cercetare a reținut că apartamentul situat într-un duplex din Arad a
fost achiziționat în anul 1996 cu prețul de 5.000.000 de lei, din veniturile
realizate de către cercetat și soția, ajutați fiind de către părinții
cercetatului și socrii săi, ajutoare dovedite cu acte notariale.
Comisia reține, deasemenea, că și curtea
imobilului, - teren în suprafață de 255 mp - a fost achiziționată în anul 1996
din aceleași venituri licite.
Împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susținând, în esență, că nu au
fost respectate prevederile art.12 din Legea nr. 115/1996, în sensul că nu a
fost audiată în cauză soția cercetatului, încălcându-se și art. 10 din aceeași
lege, care prevede că dacă persoana cercetată este căsătorită, controlul se
extinde și asupra averii soțului, respectiv soției.
De asemenea, se mai susține că : în cauză nu a fost
efectuată o expertiză pentru evaluarea corectă a imobilului, contrar
prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996; nu s-a stabilit ce anume
lucrări de finisaje s-au făcut la imobil, deși cercetatul a arătat că a
efectuat asemenea lucrări și nici nu s-a stabilit valoarea acestora; la dosar
nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafață de 255 mp, actele de
naștere ale copiilor cercetatului, - acte necesare pentru o corectă apreciere a
posibilităților cercetaților și a stabilirii exacte a balanței
venituri-cheltuieli.
În general, se mai susține de către
recurent, Comisia de cercetare a fost lipsită de rol activ, efectuând o
cercetare superficială.
Recursul este fondat.
Deși la primul termen de judecată
Comisia, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996, a
dispus extinderea cercetării și asupra averii soției cercetatului, aceasta nu a
fost ascultată conform dispozițiilor art. 12 alin. (2) din aceiași lege; este
de reținut și faptul că, prin Ordonanță, Comisia de Cercetare nu se pronunță în
nici un fel în legătură cu acestea, deși dispusese extinderea controlului.
Comisia de cercetare nu a dispus nici
efectuarea unei expertize pentru evaluarea exactă a imobilului, deși cercetatul
declarase că a mai efectuat unele lucrări de finisare, iar dispozițiile art. 12
alin. (3) din Legea nr. 115/1996 prevedea această posibilitate pentru
elucidarea cauzei.
De altfel, întreaga cercetare a fost
făcută cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 115/1996; în acest sens, este
de reținut că în conformitate cu prevederile art. 11 din această lege „cererea
de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și
sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoțită de acte
doveditoare”.
Formularea imperativă a dispozițiilor
acestui text ar fi trebuit să determine Comisia de cercetare să solicite celui
care a făcut sesizarea să se conformeze, pentru că numai în aceste condiții se
putea declanșa controlul prevăzut de art. 7 din lege.
De reținut, deasemenea, că în Ordonanța
Comisiei de control nu este prevăzută perioada care se cercetează, deși, la
termenul din 7 septembrie 2001, cercetatul arătase că perioada este între anii
1990-2001, probabil având în vedere dispozițiile art. 38 din lege.
Comisia de cercetare nu delimitează în
timp această perioadă, deși în motivare se folosește expresia „în perioada
supusă cercetării”.
Comisia nu determină în concret aici
veniturile realizate de către cercetat și soția sa, dar motivează clasarea
sesizării arătând că aceștia aveau „venituri substanțiale”.
Comisia de cercetare mai
trage o concluzie, fără să individualizeze bunurile la care se referă, și anume
„că toate bunurile dobândite de cercetat în perioada supusă cercetării au un
corespondent real și legal în toate veniturile pe care le-a prezentat și
justificat”.
Iar concluzia finală, arătată în
Ordonanță, este aceea că „din centralizarea veniturilor obținute de cercetat și
familia sa, în mod licit, în perioada supusă cercetării, raportat la valoarea
cheltuielilor efectuate în această perioadă, nu există disproporție vădită”.
Referitor la această concluzie, ea poate
fi eventual reală, dar nu au fost stabilite nici totalul cheltuielilor nici
totalul veniturilor.
Adăugând la aceste constatări și faptul că la dosarul
cauzei nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafață de 255 mp, că nu
s-a elucidat faptul din câte persoane este compusă familia cercetatului și nici
în ce mod a fost finalizată urmărirea penală despre care se face vorbire în
adresele existente în dosarul Comisiei, urmează a reține că nu a fost efectuată
cercetarea conform dispozițiilor legii 115/1996.
Astfel fiind, s-a admis recursul, a fost
casată Ordonanța pronunțată de Comisia de cercetare și s-a trimis cauza spre
rejudecare Curții de Apel
Timișoara.