ÎCCJ, decizie (scj.ro #82706)

Controlul averii. Unele din obligațiile comisiei de control rezultând din Legea nr.115/1996 Comisia de cercetare are obligația, printre altele, de a stabili concret perioada la care se referă controlul, individualizarea bunurilor dobândite de cercetat și de soția acestuia, a cărei audiere este obligatorie, indicarea dovezilor privitoare la venituri și cheltuieli, inclusiv pentru întreținerea cercetatului și a celorlalți membri ai familiei lor. Secția civilă, decizia nr.4783 din 18 noiembrie 2003 Comisia de cercetare a averilor, constituită în baza legii nr.115/1996, de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Ordonanța nr.10 din 2 noiembrie 2001, a clasat cauza privind sesizarea formulată de către Inspectoratul General al poliției de frontieră având ca obiect cercetarea averii lui A.S.D.

Pentru a ajunge la această soluție Comisia de cercetare a reținut că apartamentul situat într-un duplex din Arad a fost achiziționat în anul 1996 cu prețul de 5.000.000 de lei, din veniturile realizate de către cercetat și soția, ajutați fiind de către părinții cercetatului și socrii săi, ajutoare dovedite cu acte notariale. Comisia reține, deasemenea, că și curtea imobilului, - teren în suprafață de 255 mp - a fost achiziționată în anul 1996 din aceleași venituri licite. Împotriva acestei ordonanțe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susținând, în esență, că nu au fost respectate prevederile art.12 din Legea nr. 115/1996, în sensul că nu a fost audiată în cauză soția cercetatului, încălcându-se și art. 10 din aceeași lege, care prevede că dacă persoana cercetată este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii soțului, respectiv soției.

De asemenea, se mai susține că : în cauză nu a fost efectuată o expertiză pentru evaluarea corectă a imobilului, contrar prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996; nu s-a stabilit ce anume lucrări de finisaje s-au făcut la imobil, deși cercetatul a arătat că a efectuat asemenea lucrări și nici nu s-a stabilit valoarea acestora; la dosar nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafață de 255 mp, actele de naștere ale copiilor cercetatului, - acte necesare pentru o corectă apreciere a posibilităților cercetaților și a stabilirii exacte a balanței venituri-cheltuieli. În general, se mai susține de către recurent, Comisia de cercetare a fost lipsită de rol activ, efectuând o cercetare superficială.

Recursul este fondat. Deși la primul termen de judecată Comisia, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 115/1996, a dispus extinderea cercetării și asupra averii soției cercetatului, aceasta nu a fost ascultată conform dispozițiilor art. 12 alin. (2) din aceiași lege; este de reținut și faptul că, prin Ordonanță, Comisia de Cercetare nu se pronunță în nici un fel în legătură cu acestea, deși dispusese extinderea controlului. Comisia de cercetare nu a dispus nici efectuarea unei expertize pentru evaluarea exactă a imobilului, deși cercetatul declarase că a mai efectuat unele lucrări de finisare, iar dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996 prevedea această posibilitate pentru elucidarea cauzei.

De altfel, întreaga cercetare a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 115/1996; în acest sens, este de reținut că în conformitate cu prevederile art. 11 din această lege „cererea de cercetare va indica, în mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau va fi însoțită de acte doveditoare”. Formularea imperativă a dispozițiilor acestui text ar fi trebuit să determine Comisia de cercetare să solicite celui care a făcut sesizarea să se conformeze, pentru că numai în aceste condiții se putea declanșa controlul prevăzut de art. 7 din lege. De reținut, deasemenea, că în Ordonanța Comisiei de control nu este prevăzută perioada care se cercetează, deși, la termenul din 7 septembrie 2001, cercetatul arătase că perioada este între anii 1990-2001, probabil având în vedere dispozițiile art. 38 din lege.

Comisia de cercetare nu delimitează în timp această perioadă, deși în motivare se folosește expresia „în perioada supusă cercetării”. Comisia nu determină în concret aici veniturile realizate de către cercetat și soția sa, dar motivează clasarea sesizării arătând că aceștia aveau „venituri substanțiale”. Comisia de cercetare mai trage o concluzie, fără să individualizeze bunurile la care se referă, și anume „că toate bunurile dobândite de cercetat în perioada supusă cercetării au un corespondent real și legal în toate veniturile pe care le-a prezentat și justificat”. Iar concluzia finală, arătată în Ordonanță, este aceea că „din centralizarea veniturilor obținute de cercetat și familia sa, în mod licit, în perioada supusă cercetării, raportat la valoarea cheltuielilor efectuate în această perioadă, nu există disproporție vădită”.

Referitor la această concluzie, ea poate fi eventual reală, dar nu au fost stabilite nici totalul cheltuielilor nici totalul veniturilor. Adăugând la aceste constatări și faptul că la dosarul cauzei nu se află actul de cumpărare a terenului în suprafață de 255 mp, că nu s-a elucidat faptul din câte persoane este compusă familia cercetatului și nici în ce mod a fost finalizată urmărirea penală despre care se face vorbire în adresele existente în dosarul Comisiei, urmează a reține că nu a fost efectuată cercetarea conform dispozițiilor legii 115/1996. Astfel fiind, s-a admis recursul, a fost casată Ordonanța pronunțată de Comisia de cercetare și s-a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.