ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea nr. 84887 din 15 august 2001 adresată Curții de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, I.G.P.F. a solicitat începerea acțiunii de control și cercetarea legalității dobândirii bunurilor și valorilor pe care le deține A.N., plutonier-major în cadrul I.J.P.F. Arad. Din procesul-verbal încheiat la data de 28 iulie 2001 de Comisia internă a U.M. 0722 Arad în baza Ordinului M.I. nr. 93 din 29 iunie 2001 rezultă că sesizarea privește modalitatea de dobândire a unei case, tip vilă, situată în Arad, a unui autoturism Mercedes, an de fabricație 1999 și cumpărat în același an, a unei case situată în Odobești, județul Vrancea, dobândită prin moștenire și a unui apartament compus din două camere, situat în Arad.

S-a apreciat că există o disproporție vădită între bunurile și valorile deținute de cercetat și sursele legale de venituri. Curtea de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, prin Ordonanța nr. 15 din 9 noiembrie 2001, a clasat cauza având ca obiect controlul averii plutonierului-major A.N. Pentru a da această soluție comisia de cercetare a motivat că, în anul 1990, când cercetatul a absolvit Școala de subofițeri Câmpina și avea domiciliul în localitatea Odobești, acesta deținea, cu titlu de moștenire de la părinții săi, o avere în valoare de 400.000 lei, echivalentul a 200.000 mărci germane, cât și un imobil în Odobești. Părinții cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl fiind unic meseriaș și a realizat venituri substanțiale din agricultură și i-a făcut cadou cercetatului cu ocazia nunții, iar apoi, cu ocazia nașterii primului copil, suma aproximativă de 200.000 lei.

S-a reținut că soția cercetatului a realizat în perioada 1990-1996 venituri salariale de 10.000 mărci germane, iar din 1996, ca urmare a înființării unei societăți comerciale, unde era unic asociat, a realizat profituri până la 30 iunie 2000 în sumă de 127.712.433 lei. Referitor la imobilul din Arad, cercetatul a achiziționat terenul în suprafață de 437 mp în anul 1996 cu suma de 5.000.000 lei pe care a ridicat construcția în cauză cu o valoare de 120.000.000 lei, conform cererii de regularizare depusă la Primăria Arad și nu după valoarea estimativă apreciată cu aproximație și fără dovezi de către sesizant.

Referitor la proveniența sumei necesare pentru edificarea acestei construcții, precum și pentru achiziționarea autoturismului marca Mercedes, comisia a apreciat că aceasta este licită și că cercetatul a justificat cu înscrisuri notariale, cu acte emise de CEC și diverse alte documente, valoarea moștenirii primite de la părinți, anterior anului 1990, precum și dobândirea sumei de 52.000 mărci germane obținută din înstrăinarea imobilului din Odobești, de asemenea moștenit de cercetat de la părinții săi. Cu privire la apartamentul compus din două camere situat în Arad, comisia a reținut că bunul a fost repartizat spre închiriere cercetatului de către I.J.P. Arad, bun cumpărat de cercetat și de soția sa conform prevederilor Legii nr. 112/1995 cu suma de 12.500.000 lei, echivalentul a 2500 mărci germane, în prezent, în apartament desfășurându-și activitatea firma soției cercetatului.

Comisia a conchis că din probele dosarului nu rezultă existența unei disproporții vădite „între averea declarată de cercetat și bunurile efective, dobândite în perioada supusă cercetării, în mod licit”, motiv pentru care a dispus clasarea cauzei. Împotriva ordonanței de clasare a cauzei, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care a reproșat comisiei de cercetare că nu a manifestat rol activ pentru a stabili cu exactitate valoarea reală a bunurilor dobândite de cercetat, nu a făcut o centralizare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului și a familiei sale, nu a verificat dacă părinții soției cercetatului au avut posibilități de a face donații și nu a citat pentru soluționarea cauzei Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed: Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, împotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare, părțile interesate, Ministerul Finanțelor și procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 10 zile de la comunicare. Deși Legea nr. 115/1996, în cadrul procedurii instituită pentru controlul averilor la comisia de cercetare, nu prevede în mod expres citarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului, din interpretarea textului citat, rezultă că citarea acestei instituții este obligatorie și în fața comisiei de cercetare, deoarece, conform normelor procedurale, doar părțile în litigiu pot exercita căile de atac.

Cum, în speță, comisia de cercetare a soluționat cauza fără citarea Ministerului Finanțelor Publice, se impune casarea ordonanței de clasare și reluarea activității de cercetare la aceeași comisie. Potrivit art. 10, partea I-a din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț, iar în conformitate cu art. 12 alin. (2) din aceeași lege „președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare … și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați”. Cercetând actele dosarului se constată că aceste prevederi legale au fost încălcate, întrucât prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2001 comisia de cercetare a dispus ca „cercetatul și soția acestuia vor depune la dosar declarații de venituri și cheltuieli”, fără a lua măsuri de citare a soției cercetatului și de ascultare a acesteia de către comisie.

Întrucât cercetatul, persoană a cărei avere este supusă controlului, este căsătorit, calitatea de cercetat a fost dobândită, în puterea legii, și de soția acestuia, astfel că, în rejudecare, se impune citarea și ascultarea ei în mod nemijlocit de către comisie, simpla declarație extrajudiciară dată de A.D. nefiind suficientă. Cum cercetatul a susținut că o parte din avere a fost dobândită ca urmare a unor donații obținute de la părinții săi, comisia de cercetare este datoare a verifica, pe bază de dovezi, aceste susțineri și a extinde verificările și cu privire la posibilitățile materiale ale părinților cercetatului.

Deoarece s-a susținut că antecesorii cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl exercitând meseria de dogar și că a obținut venituri substanțiale din agricultură, în rejudecare, se vor verifica aceste apărări prin administrarea de probe, inclusiv se vor cere relații de la autoritățile publice sau de la alte persoane juridice de la locul unde părinții cercetatului au avut domiciliul cu referire la aceste aspecte [art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996]. În scopul stabilirii valorii reale a bunurilor dobândite de cercetat și de soția sa, în rejudecarea cauzei, Comisia de cercetare va dispune efectuarea de expertize tehnice de specialitate și dacă va socoti necesar, va efectua și cercetări locale, astfel cum dispune art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Pentru a se constata dacă proveniența bunurilor este ori nu justificată, comisia de cercetare va efectua o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului și ale soției sale, împărțind perioada supusă cercetării în subperioade în raport de datele de dobândire a bunurilor mai importante, pentru ca astfel, să se evite situațiile în care achiziționarea unora dintre aceste bunuri să poată fi justificată cu venituri ce eventual au fost dobândite ulterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva ordonanței nr. 15 din 9 noiembrie 2001 (dosar nr. 11/2001) a Curții de Apel Timișoara, Comisia de Cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996; casează ordonanța și trimite cauza la aceiași comisie pentru reluarea cercetărilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.