ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2004

HOTĂRÂRE
26.05.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4000/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sesizarea nr. 84887 din 15 august 2001 adresată Curții de Apel Timișoara,

Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, I.G.P.F.

a solicitat începerea acțiunii de control și cercetarea legalității dobândirii

bunurilor și valorilor pe care le deține A.N., plutonier-major în cadrul I.J.P.F.

Arad.

Din procesul-verbal încheiat la data

de 28 iulie 2001 de Comisia internă a U.M. 0722 Arad în baza Ordinului M.I. nr.

93 din 29 iunie 2001 rezultă că sesizarea privește modalitatea de dobândire a

unei case, tip vilă, situată în Arad, a unui autoturism Mercedes, an de

fabricație 1999 și cumpărat în același an, a unei case situată în Odobești,

județul Vrancea, dobândită prin moștenire și a unui apartament compus din două

camere, situat în Arad. S-a apreciat că există o disproporție vădită între

bunurile și valorile deținute de cercetat și sursele legale de venituri.

Curtea de Apel Timișoara, Comisia de

cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, prin Ordonanța nr.

15 din 9 noiembrie 2001, a clasat cauza având ca obiect controlul averii

plutonierului-major A.N.

Pentru a da această soluție comisia

de cercetare a motivat că, în anul 1990, când cercetatul a absolvit Școala de

subofițeri Câmpina și avea domiciliul în localitatea Odobești, acesta deținea,

cu titlu de moștenire de la părinții săi, o avere în valoare de 400.000 lei,

echivalentul a 200.000 mărci germane, cât și un imobil în Odobești. Părinții

cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl fiind unic meseriaș și a

realizat venituri substanțiale din agricultură și i-a făcut cadou cercetatului

cu ocazia nunții, iar apoi, cu ocazia nașterii primului copil, suma

aproximativă de 200.000 lei.

S-a reținut că soția cercetatului a

realizat în perioada 1990-1996 venituri salariale de 10.000 mărci germane, iar

din 1996, ca urmare a înființării unei societăți comerciale, unde era unic

asociat, a realizat profituri până la 30 iunie 2000 în sumă de 127.712.433 lei.

Referitor la imobilul din Arad,

cercetatul a achiziționat terenul în suprafață de 437 mp în anul 1996 cu suma

de 5.000.000 lei pe care a ridicat construcția în cauză cu o valoare de

120.000.000 lei, conform cererii de regularizare depusă la Primăria Arad și nu

după valoarea estimativă apreciată cu aproximație și fără dovezi de către

sesizant. Referitor la proveniența sumei necesare pentru edificarea acestei

construcții, precum și pentru achiziționarea autoturismului marca Mercedes,

comisia a apreciat că aceasta este licită și că cercetatul a justificat cu

înscrisuri notariale, cu acte emise de CEC și diverse alte documente, valoarea

moștenirii primite de la părinți, anterior anului 1990, precum și dobândirea

sumei de 52.000 mărci germane obținută din înstrăinarea imobilului din

Odobești, de asemenea moștenit de cercetat de la părinții săi.

Cu privire la apartamentul compus

din două camere situat în Arad, comisia a reținut că bunul a fost repartizat

spre închiriere cercetatului de către I.J.P. Arad, bun cumpărat de cercetat și

de soția sa conform prevederilor Legii nr. 112/1995 cu suma de 12.500.000 lei,

echivalentul a 2500 mărci germane, în prezent, în apartament desfășurându-și

activitatea firma soției cercetatului.

Comisia a conchis că din probele

dosarului nu rezultă existența unei disproporții vădite „între averea declarată

de cercetat și bunurile efective, dobândite în perioada supusă cercetării, în

mod licit”, motiv pentru care a dispus clasarea cauzei.

Împotriva ordonanței de clasare a

cauzei, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara care a reproșat comisiei de cercetare că nu a manifestat rol activ

pentru a stabili cu exactitate valoarea reală a bunurilor dobândite de

cercetat, nu a făcut o centralizare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului

și a familiei sale, nu a verificat dacă părinții soției cercetatului au avut

posibilități de a face donații și nu a citat pentru soluționarea cauzei

Ministerul Finanțelor Publice.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 115/1996, împotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare, părțile

interesate, Ministerul Finanțelor și procurorul pot face recurs la Curtea

Supremă de Justiție, în termen de 10 zile de la comunicare.

Deși Legea nr. 115/1996, în cadrul

procedurii instituită pentru controlul averilor la comisia de cercetare, nu

prevede în mod expres citarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant

al statului, din interpretarea textului citat, rezultă că citarea acestei

instituții este obligatorie și în fața comisiei de cercetare, deoarece, conform

normelor procedurale, doar părțile în litigiu pot exercita căile de atac. Cum,

în speță, comisia de cercetare a soluționat cauza fără citarea Ministerului

Finanțelor Publice, se impune casarea ordonanței de clasare și reluarea

activității de cercetare la aceeași comisie.

Potrivit art. 10, partea I-a din

Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este

căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de

celălalt soț, iar în conformitate cu art. 12 alin. (2) din aceeași lege

„președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare .....

și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați”.

Cercetând actele dosarului se

constată că aceste prevederi legale au fost încălcate, întrucât prin încheierea

de ședință din 7 septembrie 2001 comisia de cercetare a dispus ca „cercetatul

și soția acestuia vor depune la dosar declarații de venituri și cheltuieli”,

fără a lua măsuri de citare a soției cercetatului și de ascultare a acesteia de

către comisie. Întrucât cercetatul, persoană a cărei avere este supusă

controlului, este căsătorit, calitatea de cercetat a fost dobândită, în puterea

legii, și de soția acestuia, astfel că, în rejudecare, se impune citarea și

ascultarea ei în mod nemijlocit de către comisie, simpla declarație

extrajudiciară dată de A.D. nefiind suficientă.

Cum cercetatul a susținut că o parte

din avere a fost dobândită ca urmare a unor donații obținute de la părinții

săi, comisia de cercetare este datoare a verifica, pe bază de dovezi, aceste

susțineri și a extinde verificările și cu privire la posibilitățile materiale

ale părinților cercetatului. Deoarece s-a susținut că antecesorii cercetatului

au constituit o familie înstărită, tatăl exercitând meseria de dogar și că a

obținut venituri substanțiale din agricultură, în rejudecare, se vor verifica

aceste apărări prin administrarea de probe, inclusiv se vor cere relații de la

autoritățile publice sau de la alte persoane juridice de la locul unde părinții

cercetatului au avut domiciliul cu referire la aceste aspecte [art. 12 alin. (2)

din Legea nr. 115/1996].

În scopul stabilirii valorii reale a

bunurilor dobândite de cercetat și de soția sa, în rejudecarea cauzei, Comisia

de cercetare va dispune efectuarea de expertize tehnice de specialitate și dacă

va socoti necesar, va efectua și cercetări locale, astfel cum dispune art. 12

alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Pentru a se constata dacă

proveniența bunurilor este ori nu justificată, comisia de cercetare va efectua

o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului și ale soției sale,

împărțind perioada supusă cercetării în subperioade în raport de datele de

dobândire a bunurilor mai importante, pentru ca astfel, să se evite situațiile

în care achiziționarea unora dintre aceste bunuri să poată fi justificată cu

venituri ce eventual au fost dobândite ulterior.

Admite recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva ordonanței nr. 15 din 9 noiembrie

2001 (dosar nr. 11/2001) a Curții de Apel Timișoara, Comisia de Cercetare a

averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996; casează ordonanța și trimite

cauza la aceiași comisie pentru reluarea cercetărilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82473)
Controlul averii. Obligațiile comisiei de control a averilor, rezultând din Legea nr. 115/1996 Cuprins pe materii :Legea controlului averii. Obligațiile comisiei de cercetare Index alfabetic : Legea controlului averii - Controlul averii Leg
ÎCCJ 2003-11-18
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4783/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea (nr. 88.887 din 15 august 2001) înregistrată sub nr. 9 la data de 20 august 2001 pe rolul Curții de Apel Timișoara, Comisia de cercetare a
ÎCCJ 2006-11-14
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9252/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 8 din 17 decembrie 2001, Curtea de Apel Brașov, Comisia de cercetare a averilor a dispus, în baza art. 14 din Legea nr. 115/1996,
ÎCCJ 2005-09-29
0,90
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7320/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 iunie 2001 M.F.D.N. a notificat în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 Consiliul Local al comunei Petriș, județul Arad, solicitându-i să di
ÎCCJ 2006-06-14
0,90
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5855/2006
1996 cu suma de 4.500 mărci germane, folosită în final tot pentru construirea imobilului supus cercetării. Centralizând veniturile obținute licit de cercetat și soția lui în perioada supusă cercetării raportat la cheltuielile efectuate în a
Sursă