ÎCCJ, decizie (scj.ro #82473)

Controlul averii. Obligațiile comisiei de control a averilor, rezultând din Legea nr. 115/1996 Cuprins pe materii :Legea controlului averii.

Obligațiile comisiei de cercetare Index alfabetic : Legea controlului averii - Controlul averii Legea nr. 115/1996 Comisia de cercetare a averilor are, printre altele, următoarele obligații : citarea soției persoanei la care se referă sesizarea precum și a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al statului; efectuarea cercetării pe subperioade în raport cu datele de dobândire a bunurilor mai importante, pentru a se evita justificarea acestora cu veniturile ce au fost dobândite ulterior; stabilirea, pe bază de dovezi printre care, când este cazul, date primite de la autorități publice sau de la alte persoane juridice privitor la veniturile celor ce se pretinde că au făcut donații persoanei cercetate . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4000 din 26 mai 2004 Prin sesizarea din 15 august 2001, adresată Curții de Apel Timișoara – Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat începerea acțiunii de control și cercetarea legalității dobândirii bunurilor și valorilor pe care le deține A.N.

– plutonier-major în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad. Sesizarea privește modalitatea de dobândire a unei case, tip vilă, situată în Arad, a unui autoturism Mercedes, an de fabricație 1999 și cumpărat în același an, a unei case din Odobești, județul Vrancea, și a unui apartament, situat în Arad. S-a apreciat că există o disproporție vădită între bunurile și valorile deținute de cercetat și sursele legale de venituri. Curtea de Apel Timișoara – Comisia de cercetare a averilor prin Ordonanța nr. 15 din 9 noiembrie 2001, a clasat cauza reținând, în esență, că, din probele dosarului, nu rezultă existența unei disproporții vădite „între averea declarată de cercetat și bunurile dobândite în perioada supusă cercetării”.

Împotriva ordonanței, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a reproșat comisiei de cercetare că nu a manifestat rol activ pentru a stabili cu exactitate valoarea reală a bunurilor dobândite de cercetat, nu a făcut o centralizare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului și ale familiei sale, nu a verificat dacă părinții soției cercetatului au avut posibilități de a face donații și nu a citat pentru soluționarea cauzei Ministerul Finanțelor Publice. Recursul este fondat. Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, împotriva ordonanței de clasare a comisiei de cercetare, părțile interesate, Ministerul Finanțelor și procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiție, în termen de 10 zile de la comunicare.

Deși Legea nr. 115/1996, în cadrul procedurii instituită pentru controlul averilor la comisia de cercetare, nu prevede în mod expres citarea Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al statului, din interpretarea textului citat, rezultă că citarea acestei instituții este obligatorie și în fața comisiei de cercetare, deoarece, conform normelor procedurale, doar părțile în litigiu pot exercita căile de atac. Cum, în speță, comisia de cercetare a soluționat cauza fără citarea Ministerului Finanțelor Publice, se impune casarea ordonanței de clasare și reluarea activității de cercetare la aceeași comisie.

Potrivit art. 10, partea I-a, din aceeași lege, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și veniturilor dobândite de celălalt soț, iar în conformitate cu art. 12 alin. 2 din aceeași lege „președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare … și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați”. Aceste prevederi legale au fost încălcate, întrucât, prin încheierea din 7 septembrie 2001, comisia de cercetare a dispus ca „cercetatul și soția acestuia vor depune la dosar declarații de venituri și cheltuieli”, fără a lua măsuri de citare a soției cercetatului și de ascultare a acesteia.

Întrucât cercetatul, persoană a cărei avere este supusă controlului, este căsătorit, calitatea de cercetat a fost dobândită – în puterea legii – și de soție, astfel că, în rejudecare, se impune citarea și ascultarea ei în mod nemijlocit de către comisie, simpla declarație extrajudiciară dată de aceasta nefiind suficientă. Cum cercetatul a susținut că o parte din avere a fost dobândită ca urmare a unor donații obținute de la părinții săi, comisia de cercetare era datoare a verifica, pe bază de dovezi, aceste susțineri și a extinde verificările și cu privire la posibilitățile materiale ale părinților cercetatului.

Deoarece s-a susținut că antecesorii cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl exercitând meseria de dogar și că a obținut venituri substanțiale din agricultură, în rejudecare, se vor verifica aceste apărări prin administrarea de probe, inclusiv prin solicitarea de relații de la autoritățile publice sau de la alte persoane juridice de la locul unde părinții cercetatului au avut domiciliul, cu referire la aceste aspecte (art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996). În scopul stabilirii valorii reale a bunurilor dobândite de cercetat și de soția sa, în rejudecarea cauzei, Comisia de cercetare va dispune efectuarea de expertize tehnice de specialitate și, dacă va socoti necesar, va efectua și cercetări locale, astfel cum dispune art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996.

Pentru a se constata dacă proveniența bunurilor este ori nu justificată, comisia de cercetare va efectua o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor cercetatului și ale soției sale, împărțind perioada supusă cercetării în subperioade în raport cu datele de dobândire a bunurilor mai importante, pentru ca astfel, să se evite situațiile în care achiziționarea unora dintre aceste bunuri să poată fi justificată cu venituri ce eventual au fost dobândite ulterior.