ÎCCJ, decizie (scj.ro #82493)

Controlul averii în temeiul Legii nr. 115/1996. Probe. Admisibilitate. Cuprins pe materii : Legea controlului averii. Probe. Admisibilitate. Index alfabetic . Legea controlului averii. - Controlul averii. Probe. - Probe în justificarea bunurilor dobândite. Legea nr. 115/1996 În dovedirea provenienței licite a averii se pot valorifica orice modalități legale de procurare a banilor, orice resurse materiale, fapte sau acte juridice reale și neinterzise de lege, care au servit la realizarea bunurilor și la efectuarea cheltuielilor de către cercetați, indiferent dacă au fost sau nu menționate în declarația de avere.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4952 din 1 iulie 2004. Prin Ordonanța nr. 7 AV din 17 decembrie 2001, Comisia de cercetare a averilor constituită conform Legii 115/1996 în cadrul Curții de Apel Brașov „privind controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere”, a admis cererea de cercetare făcută la 19 septembrie 2001 de Inspectoratul de Poliție a județului Brașov pentru verificarea averii dobândite de T.V., colonel, și, constatând existența unor diferențe vădite între valoarea bunurilor dobândite de cercetat și valoarea veniturilor licite realizate de acesta și soția sa, în perioada supusă controlului, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov.

Prin încheiere ulterioară, pronunțată la 26 martie 2002, Comisia de cercetare a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 281 1 din Codul de procedură civilă, completarea dispozitivului ordonanței menționate, în sensul constatării faptului că vădită disproporție dintre valoarea bunurilor dobândite și veniturile realizate legal de cercetați în perioada octombrie 1996 – septembrie 2001, este de 132.534.301 lei și are caracter ilicit. Comisia a înlăturat, parțial, ca irelevante susținerile și dovezile invocate de cercetați, în sensul că la dobândirea bunurilor și a cheltuielilor efectuate au servit, pe lângă veniturile salariale personale, și o serie de alte sume de bani cu proveniența legală.

Hotărârea Comisiei de cercetare a fost integral confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă prin sentința nr. 10 F din 24 iunie 2002, care a constata la rândul său că cercetații nu justifică proveniența licită a sumei de 132.534.301 lei încorporată, în perioada supusă controlului, într-un autoturism și în imobilul aflat în construcție. Ca urmare, s-a dispus obligarea cercetaților la plata acestei sume către stat. Potrivit considerentelor hotărârii, instanța a raportat materialul probator administrat în cauza exclusiv la declarațiile de avere ale cercetatului T.V., înlăturând „tot ceea ce ar fi depășit cele consemnate pe proprie răspundere în cuprinsul lor”.

În acest mod, instanța a exclus din sfera veniturilor invocate în apărare, ca având proveniență legală, încasarea unei creanțe anterioare, a darului manual făcut de tatăl cercetatului, a unor sume încasate din jocuri de întrajutorare sau alte plasamente financiare, banii realizați din vânzarea periodică a unor produse sau bunuri din gospodărie, existența unor rezerve bănești casnice și altele. Pentru a justifica înlăturarea probelor administrate în apărare, instanța de fond a considerat că deși potrivit dispozițiilor art. 1173, 1174 Cod civil înscrisurile prezentate de cercetați, cu privire la resursele financiare și materiale, ar putea face dovada prin ele însele asupra caracterului licit al unor venituri, acestea sunt lipsite de putere doveditoare pentru că nu au fost arătate în declarațiile de avere date de cercetat.

Împotriva hotărârii pronunțate cât și a ordonanței, au declarat recurs cercetații, susținând, în esență, că li s-a încălcat dreptul la apărare prin înlăturarea, fără temei legal, a tuturor dovezilor referitoare la sursa și caracterul licit al unor venituri și la existența unor bunuri și mijloace materiale, cu motivarea că ar fi lipsite de valoare probatorie pentru că nu sunt reflectate în declarațiile de avere. Recursul cercetaților este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 41 (7) din Constituția României, în redactarea anterioară revizuirii prin Legea 429/2003, devenit art. 44 (8) caracterul licit al dobândirii averii se prezumă. Prezumția instituită de norma constituțională, în strânsă legătură cu garanțiile privind dreptul de proprietate privată, încetează să funcționeze, exclusiv în condițiile legii, adică numai atunci când există dovezi certe că unele dintre bunurile ori valorile aparținând persoanelor ocrotite nu au fost dobândite în mod licit.

Pentru demnitari, magistrați, funcționari publici și alte persoane cu funcții de conducere, cadrul legal în care încetează prezumția dobândirii licite a bunurilor proprietate personale cât și procedura controlului averii este stabilită prin Legea nr. 115 din 28 octombrie 1996, în strânsă legătură cu reglementarea obligației acestora privind declararea averii. Din prevederile imperative ale art. 1 din legea menționată, rezultă că demnitarii, magistrații, funcționarii publici și unele persoane cu funcții de conducere sunt obligați să-și declare averea și că procedura controlului averii acestora se declanșează „în cazul în care există dovezi certe” că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.

Tot astfel, potrivit art. 7 din Lege, în cazul în care între averea declarată la data investirii sau numirii în funcție a persoanelor obligate la aceasta și averea dobândită pe parcursului exercitării funcției se constată diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză, sau pe alte căi licite, averea acesteia este supusă controlului. În același sens se înscriu și dispozițiile art. 11 din Lege, care obliga pe cei care pot face cererea de cercetare să însoțească cererea de actele doveditoare și să arate care sunt dovezile pe care se întemeiază sau de unde trebuie ele solicitate.

Or, din lucrările dosarului rezultă împrejurarea, că Inspectoratul de Poliție Brașov, care a introdus cererea de cercetare, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege nici la data sesizării Comisiei de cercetare, nici pe parcursul desfășurării procedurii controlului și, apoi, a procesului, în sensul că nu a produs sau evocat nici o dovadă necesară răsturnării prezumției dobândirii licite a bunurilor. Soluțiile au fost pronunțate inversându-se sarcina probei, exclusiv prin raportarea constatărilor Comisiei la declarațiile de avere ale cercetatului și prin înlăturarea de plano a probelor administrate, în apărare pe parcursul desfășurării procedurii de control.

Acest mod de a judeca pricina - recunoscut explicit în considerentele hotărârii atacate, în care se arată că „instanța a raportat întregul material probator la declarațiile de avere, înlăturând tot ceea ce a depășit cele consemnate în cuprinsul său” - reprezintă o încălcare a dreptului cercetaților la apărare, consacrat și în art. 13 din Lege. Totodată, au fost ignorate prevederile art. 7 din Legea 115/1996 potrivit cărora, în justificarea averii dobândite, se pot invoca, în afara veniturilor legale arătate în declarație, orice alte căi licite de dobândire a bunurilor. Potrivit textului menționat, în dovedirea provenienței licite a averii se pot valorifica, așadar, orice alte modalități legale de procurare a banilor, orice resurse materiale, fapte sau acte juridice reale și neinterzise de lege, care au servit la realizarea bunurilor și la satisfacerea cheltuielilor de către cercetați, indiferent dacă au fost sau nu menționate în declarația de avere.

Cum raționamentul contrar, împreună cu concluzia instanței în sensul că „înscrisurile, de care s-au folosit cercetații, deși ar putea face dovada, prin ele însele, în condițiile art. 1173 – 1174 Cod civil, nu pot fi primite peste declarația de avere” sunt greșite, recursul s-a admis, cu consecința casării sentinței și a ordonanței pronunțate în cauză și a trimiterii dosarului la Comisia de cercetare în vederea reluării controlului cu respectarea cerințelor legal aplicabile și totodată observarea tuturor aspectelor de netemeinicie evocate în motivele de recurs.