ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4836/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4836/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Național Anticorupție

În luna ianuarie 2003

Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov a sesizat Comisia

de Control a Averilor constituită la nivelul Curții de Apel Brașov cu solicitarea

de a declanșa din oficiu procedura de control a averii fostului administrator al

SC R. SA Brașov, societate la care Consiliul Județean Brașov era unic acționar,

întrucât numitul V.D., fost administrator al societății, nu și-a depus declarația

de avere nici la investirea și nici la eliberarea din funcție, fiind incidente dispozițiile

art. 6 alin. (4) în Legea nr. 15/1996, împrejurări rezultate din adresa societății

din 13 ianuarie 2003.

Pe parcursul soluționării

cauzei care s-a prelungit în timp, a fost adoptată Legea nr. 244/2007 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, care conține noi

dispoziții cu privire la competența instanțelor de judecată în procedura de control

a averii demnitarilor, magistraților și altor persoane cu funcții de conducere și

control, diferite de cele stabilite din Legea nr. 115/1996, acțiunea fiind continuată

de Agenția Națională de Integritate.

2003 a Comisiei de Cercetare a Averilor

În temeiul art. 14 din

Legea nr. 15/1996 Comisia de Cercetare a Averilor constituită pe lângă Curtea de

Apel Brașov a constatat proveniența licită a bunurilor dobândite de cercetații V.D.,

fost administrator al SC R. SA Brașov și soția sa V.M.D., după ce a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a cercetatului, dispunând clasarea cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, Comisia a considerat că veniturile cercetaților, în care au fost incluse

împrumuturi de 133.000 dolari contactate în perioada cercetată, justificau dobândirea

bunurilor, precum și cheltuielile efectuate de cercetați în aceeași perioadă,soluția

fiind pronunțată cu opinie separată.

17 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin această hotărâre

s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov declarat împotriva

ordonanței Comisiei de Cercetare a Averilor, care a fost casată, cauza fiind trimisă

spre rejudecare Comisiei pentru Verificarea Averilor, pentru stabilirea destinației

împrumuturilor contactate de cercetați, a posibilităților financiare ale împrumutătorilor

și pentru a se evalua, în funcție de paritatea RON-dolar, valoarea cu care a crescut

patrimoniul cercetaților.

martie 2006 a Comisiei de Cercetare a Averilor

Rejudecând cauza, Comisia

de Cercetare constituită conform Legii nr. 115/1996 pe lângă Curtea de Apel Brașov,

a admis sesizarea Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov,

a constatat că nu are caracter licit dobândirea cotei de 39/50 din averea cercetaților

V.D. și V.M.D. și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov.

La pronunțarea soluției,

Comisia a apreciat că înscrisurile sub semnătură privată depuse drept dovadă a contractării

a unor împrumuturi de către cercetați nu îndeplineau cerințele de opozabilitate

prevăzute de art. 1182 C. civ., neavând dată certă, acestea fiind înlăturate, ca

neopozabile terților, considerându-se că sumele împrumutate depășeau cu mult posibilitățile

reale de rambursare ale cercetaților.

februarie 2008 a Curții de Apel Brașov

Curtea de Apel Brașov

a constatat prin această sentință, că nu are caracter licit dobândirea autoturismului

X. și 62,360348% din imobilul situat în comuna H., obligând cercetații la plata

sumei de 836.439,688 RON în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluției.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a constatată că în perioada 18 octombrie 1999-8 ianuarie

2003 cercetații au dovedit că au realizat venituri în valoarea de 89.607,46 dolari

SUA (salariul V.D., 27.724,19 dolari SUA, salariu V.M.D., 2.919,42 dolari SUA, preț

apartament înstrăinat, 3.963,85 dolari SUA și 4 împrumuturi în valoare de 55.000

dolari SUA) în timp ce ieșirile din patrimoniu au însumat 171.469,53 dolari SUA

(23.756,90 dolari SUA cheltuieli și 147.712,62 dolari SUA preț bunuri achiziționate)

neputându-se justifica venituri în valoare de 81.862,07 dolari SUA.

28 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin această decizie s-a

admis recursul cercetaților V.D. și V.M.D. declarat împotriva sentinței 1/2008 a

Curții de Apel Brașov, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor cu expertize contabilă, auto și topo,

în scopul stabilirii valorii actuale de circulație a bunurilor în litigiu, a veniturilor

și cheltuielilor efectuate de cercetați pe perioada supusă verificării: 18

octombrie 1999-8 ianuarie 2003.

din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov

Pe linia deciziei de casare,

instanța de fond a procedat la administrarea probatoriilor suplimentate indicate

de instanța de recurs, iar prin sentința nr. 132/2010 a respins sesizarea Parchetului

Național Anticorupție, Secția Anticorupție Brașov, continuată de Agenția Națională

de Integritate, constatând proveniența licită a bunurilor dobândite ce cercetați

în perioada supusă controlului.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Brașov a considerat, în raport cu probele administrate,

că veniturile cercetaților, în care au fost incluse își împrumuturi în valoare de

158.000 dolari SUA contactate de la persoane fizice, au depășit cu 1,15 valoarea

în RON a cheltuielilor, ce au cuprins și bunurile dobândite în perioada verificată,

respectiv cu 1,16% dacă raportarea venituri-cheltuieli s-ar fi realizat la cursul

RON-dolar.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs D.G.F.P. Brașov, reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanțelor

Publice, în numele acestuia, pentru Statul Român și reclamantul Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov.

a) Recurenta D.G.F.P.

Brașov a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod

greșit instanța de fond a concluzionat că toate bunurile cercetaților V.D. și V.M.D.

au fost dobândite licit, probele administrate dovedind că era justificată măsura

sesizării referitor la proveniența averii acestora, poziția cercetaților fiind contradictorie,

în raport cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar.

A exemplificat recurenta

cu înscrisurile privind lucrările de investiții emise de SC N.C. SRL pentru imobilul

de la H. pe care nu și le-a însușit, acestea fiind depuse de cercetați ulterior

în dosarul cauzei, numai o parte dintre ele având caracter justificativ.

Un alt motiv de recurs

vizează cheltuielile de judecată, în valoare de 5.725 RON pe care recurenta a susținut

că în mod greșit a fost obligată să le plătească intimaților, cercetați, împreună

cu Parchetul Anticorupție de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Agenția Națională

de Integritate, în condițiile în care sesizarea Comisiei de control a averilor a

fost determinată de atitudinea culpabilă a cercetatului V.D., care nu și-a depus

la organul competent declarația de avere, nici la momentul investirii și nici la

eliberarea din funcția de administrator al SC R. SA Brașov.

b) Recurentul Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov a criticat la rândul său sentința instanței de

fond pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului și modificarea soluției în sensul admiterii

sesizării.

S-a susținut că urmare

a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 4408 din 28 noiembrie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au suplimentat probatoriile cu înscrisuri,

expertize de specialitate și audierea unor martori.

A arătat recurentul că

expertiza contabilă întocmită în cauză a atestat că veniturile obținute de cercetați

în perioada supusă controlului 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 au fost de 203.919,40

dolari SUA (6.251.321.845 ROL) acestea incluzând salariile cercetaților, prețul

unui autoturism și al unui apartament vândut, precum și împrumuturi de la persoane

fizice în valoare de 158.000 dolari SUA.

În aceeași perioadă cheltuielile

cercetaților au însumat 175.437 dolari SUA (5.643.333.612,50 ROL), mai mici cu 1,16

în valută și 1,11 în RON decât veniturile.

Recurentul a susținut

că în mod greșit prima instanță a considerat că cercetații au făcut dovada provenienței

licite a bunurilor dobândite în perioada supusă controlului (18 octombrie 1999 -

8 ianuarie 2003) prin luarea în considerare ca venituri a celor 6 împrumuturi în

valută, în valoare totală de 158.000 dolari, fără a avea în vedere că acestea reprezentau

în același timp o datorie, chiar dacă a fost achitată ulterior încheierii perioadei

supuse controlului, 2004-2005.

S-a învederat că nu pot

fi considerate reale și efective toate împrumuturile contractate de cercetați restituirea

fiind atestată de declarații cu formă și conținut identic, din 5 ianuarie 2005,

deși pentru unele scadența fusese depășită, iar pentru altele era stabilită în partea

a doua a anului, nefiind credibil nici împrumutul a 110.000 dolari SUA cu aceeași

dată, contractat de la numitul P.G. în scopul achitării împrumuturilor anterioare.

Recurentul a subliniat

că niciuna din chitanțele de împrumut prezentate de cercetați nu îndeplinește exigențele

art. 1182 C. civ., prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătură privată,

în sensul că nu există date certe, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite

„pro cauza”.

S-a argumentat în acest

sens prin cuantumul ridicat al sumelor împrumutate, perioada mare de timp pentru

restituire, fără a se institui vreo garanție sau dobândă, depășirea scadenței pretins

convenite, motivația unor împrumutători cum că cercetații „aveau mai mare nevoie

de bani” sau în virtutea unei relații de prietenie, duc la concluzia că împrumuturile

nu au fost reale și că acestea trebuiau înlăturate de la rubrica „veniturilor”,

mai ales că depășeau cu mult posibilitățile cercetaților de restituire, neexistând

nici probe certe că împrumutătorii ar fi deținut sumele împrumutate.

Ultima critică vizează

cheltuielile de judecată, despre care recurentul a susținut că în mod eronat a fost

obligat să le plătească, deși nu a fost inițiatorul unei acțiuni în justiție, ci

doar a solicitat autosesizarea Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea

de Apel Brașov în privința cercetaților, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea

nr. 115/1996, întrucât intimatul V.D. nu s-a conformat obligației prevăzute de

art. 3 din Legea nr. 78/2000 și art. 2 din Legea nr. 115/1996 de a depune declarația

de avere în termen legal.

V.D. și V.M.D.

În temeiul art. 308

alin. (2) C. proc. civ. intimații V.D. și V.M.D. au depus la dosar întâmpinare prin

care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, concluzii susținute și

prin apărătorul lor în instanță.

În esență s-a susținut

că soluția primei instanțe este corectă, întemeiată pe probe concludente, că împrumuturile

au fost reale și dovedite conform legii întrucât, potrivit art. 1176 C. civ., actul

sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune are aceeași valoare

cu actul autentic, recursul Parchetului întemeindu-se pe o adevărată „prezumție

de vinovăție” nesusținută de argumente sau probe concrete, restituirea împrumuturilor

fiind dovedită prin înscrisuri cu dată certă atribuită de avocat, pe care instanța

le-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, verificând și posibilitățile

împrumutătorilor.

În privința lucrărilor

executate la imobilul din comuna H. de SC N.C. SRL, s-a arătat că acestea au fost

dovedite cu documentele din 6 volume depuse de intimați.

Agenția Națională de Integritate

Intimata Agenția Națională

de Integritate prin notele scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursurilor,

modificarea sentinței și admiterea sesizării pentru suma de 129.517,80 dolari SUA

nejustificată de cercetați, împrumuturile acestora nefiind reale și neputând fi

avute în vedere „ca venituri”.

Curți asupra recursurilor

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Problema de drept supusă

cercetării judecătorești în această cauză era de a se stabili caracterul licit sau

ilicit a bunurilor mobile și imobile dobândite de intimații, cercetați V.D. și V.M.D.

în perioada 8 octombrie 1999-8 ianuarie 2003

Expertizele de specialitate

efectuate în cauză la instanța de fond au evaluat bunurile dobândite de cercetați

în perioada verificată, au contabilizat veniturile și cheltuielile acestora.

Din raportul de expertiză

contabilă întocmit în cauză de expert B.C. au rezultat că:

I. Veniturile intimaților

din perioada supusă cercetării 18 octombrie 1999, 7 ianuarie 2003 sunt în valoare

de 6.251.321.845 ROL, respectiv 203.909,40 dolari SUA și se compun din:

obținute de cercetați în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003, care însumează

în ROL suma de 823.751.845 ROL, iar în valută 31.024,28 dolari SUA;

din vânzarea bunurilor de către cercetați în perioada 2000-2002 este de 400.050.000

ROL, iar în dolari SUA la data vânzării este de 89.727 dolari SUA:

a. - apartamentul situat

pe str. R., Brașov la data de 23 noiembrie 2000 conform actului autentificat la

notar public pentru suma de 100.000.000 ROL, echivalent în valută a 3.963,85 dolari

SUA.

b. - imobilul situat în

Brașov pe str. A.I.C., conform în contract încheiat la 18 octombrie 2001 pentru

suma de 200.000.000 ROL, echivalent 6.000.492,87 ROL, iar la data vânzării echivalentul

fiind de 30.000.803 dolari SUA.

c. - autoturism Y. la

data de 16 decembrie 2002 conform declarației autentice date la notar pentru suma

de 150.000.000 ROL, în dolari SUA echivalând a 33.796 dolari SUA.

din împrumuturi contractate de la persoane fizice în valoare totală de 158.000 dolari

SUA, iar în ROL 4.977.570.000,00 ROL, respectiv împrumuturi de la:

- P.G. la data de 21

ianuarie 2001 în sumă de 30.000 dolari SUA,

- F.V. la data de 7

februarie 2002 în sumă de 25.000 dolari SUA,

- R.T. la data de 1 martie

2002 în sumă de 25.000 dolari SUA,

- S.V. la data de 4

aprilie 2002 în sumă de 20.000 dolari SUA,

- B.F. la data de 14

aprilie 2002 în sumă de 28.000 dolari SUA,

- B.A. la data de 17

august 2002 în sumă de 30.000 dolari SUA, în total, sumă împrumutată în perioada

2001-2002 este de 158.000 dolari SUA.

II. Cheltuielile efectuate

de cercetați în perioada supusă analizei 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003 conform

anexei nr. 2 de la expertiză contabilă rezultă că acestea sunt în ROL în sumă de

5.643.333.612,50 ROL ce se compune din achiziții bunuri, facturi de achitare a utilităților

și cheltuieli diverse, valoarea cheltuielilor calculată în valută fiind în sumă

de 175.437,20 dolari SUA.

Din actele dosarului,

rezultă că în perioada 18 octombrie 1999-7 martie 2003 cercetații au achiziționat

următoarele bunuri:

Cheltuieli privind achiziții

de bunuri, în valoare de 5.101.852,570 ROL, respectiv 155.640,132 dolari SUA:

a. - imobilul din A.I.C.

la 23 noiembrie 2000 pentru suma de 200.000.000 ROL în valoare de 7.927,70 dolari

SUA;

b. - teren agricol situat

în comuna H. de 2,37 ha, achiziționat la 29 mai 2001 în valoare de 12.000.000 ROL

echivalent în dolari SUA, 418,24 dolari SUA;

c. - Vila C. din Poiana

Brașov achiziționată la 2 aprilie 2002 pentru suma de 700.000.000 ROL, valoare în

dolari SUA de 21.314,17 dolari SUA;

d. - imobilul situat pe

str. M.V., construcții și teren hale țesut covoare în baza licitației din 8

aprilie 2002 achitat în patru tranșe respectiv la 9 aprilie 2002; 12 aprilie 2002;

8 iulie 2002; 1 noiembrie 2002 în valoare totală de 3.899.752.570 ROL

echivalent în dolari SUA 117.212 dolari SUA;

e. - un autoturism Z.

achiziționat la 8 februarie 2002 în valoare de 290.000.000 ROL echivalent în dolari

SUA în sumă de 8.768,22 dolari SUA.

Dintre aceste bunuri,

conform actelor de la dosar, rezultă că imobilul din str. A.I.C. și Vila C. au fost

la rândul lor vândute, încât în prezent aceste bunuri nu se mai află în proprietatea

cercetaților, însă la calculul veniturilor și cheltuielilor expertul contabil a

avut în vedere cumpărarea-vânzarea bunurilor mobile, imobile fapt ce rezultă din

raportul de expertiză depus la dosar.

facturilor la utilități însumează 163.775.639 în ROL și 5.796,87 dolari SUA;

și anume: cheltuieli curente pentru alimente, îmbrăcăminte, deplasări, cheltuieli

pentru pensie alimentară, excursii în străinătate cuprinse la dosar fond, în valoare

de 377.705.403,50 ROL, respectiv 14.000 dolari SUA.

Pentru stabilirea corectă

a caracterului licit și ilicit a bunurilor mobile și imobile dobândite de cercetați

în perioada menționată anterior este esențial a se stabili dacă împrumuturile pretins

efectuate de cercetați au fost dovedite conform legii, dacă este corect că acestea

să fie luate în considerare numai ca „venituri”, întrucât termenul de restituire

se situa în afara perioadei supusă verificării, dacă respectivele operațiuni puteau

fi reale și efective.

Instanța de recurs constată

că înscrisurile depuse la dosar de intimați cu titlu de contracte de împrumut încheiate

cu persoane fizice, nu sunt opozabile terților, deoarece nu au dată certă, așa cum

prevede expres art. 1182 C. civ.

Dispozițiile art. 1176

invocate de recurenți privesc valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată,

recunoscut de partea căruia i se opune, raportată la părțile care l-au întocmit,

neavând incidența asupra drepturilor și intereselor terților afectate de respectivul

înscris.

În plus, nu s-au respectat

nici dispozițiile art. 1179 C. civ. în vigoare la data contactării împrumuturilor,

privind menținerea numărului exemplarelor întocmite, care trebuie să corespundă

numărul părților cu interese contrare.

Martorii audiați în cauză,

împrumutătorii unor sume de bani semnificative nu au prezentat originalele chitanțelor

din diverse motive, martora P.E. declarând că „nu știe de originalul chitanței”

privind împrumutul de 30.000 dolari SUA, Dosar nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare,

martorul B.F. declarând că originalul chitanței privind împrumutul de 28.000 dolari

SUA se află în posesia cercetatului, iar martorul F.V., împrumutătorul a 25.000

dolari SUA proveniți din vânzarea unor terenuri și din bani primiți de la rude din

Canada declarând că originalul chitanței constatatoare a împrumutului se află la

intimata cercetată.

Împrejurarea că restituirea

împrumuturilor s-ar dovedi cu înscrisuri intitulate „declarații” ce au dată certă,

atribuită de avocat, după perioada verificat, nu are relevanță, aceste înscrisuri

întocmite ulterior expirării perioadei cercetate neacoperind viciile contractelor

inițiale depuse ca probe în dosar.

Prin urmare, înscrisurile

depuse în cauză cu titlu de contracte de împrumut sub semnătură privată nu fac legal,

dovada împrumuturilor pretins acordate intimaților cercetați în valoare de 158.000

dolari SUA, de către șase împrumutători persoane fizice.

De altfel, în declarațiile

inițiale intimații cercetați nu au menționat ca sursă de venituri aceste împrumuturi,

deși ele constituiau principala sursă de venituri din perioada cercetată, fiind

de circa 5 ori mai mare ca valoare decât veniturile salariale ale cercetaților din

această perioadă, declarația comună a intimaților din 29 martie 2003 din Dosarul

nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare de pe lângă Curtea de Apel Brașov, completată

cu declarația intimatului V.D.

Declarațiile martorilor

împrumutători audiați în cauză, de asemenea, nu sunt credibile, martorii fiind persoane

cu posibilități financiare medii, unii chiar modeste, pensionari, T.R. și F.I. (Dosar

nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov), toți locuind în apartamente situate în blocuri,

unii declarând că sunt susținuți financiar de rude sau soți, S.V., P.G. cu soția

casnică, astfel că se apreciază nu sunt verosimile declarațiile acestora că au împrumutat

intimaților sume cu valoare cuprinsă între 20-30.000 dolari SUA, ce depășeau cu

mult posibilitățile de acumulare ale împrumutătorilor, sau obținute în urma vânzării

unor imobile (S.V., F.V.) ori în temeiul unei hotărâri judecătorești, T.R.

Argumentele întemeiate

pe relațiile de prietenie, afinitate sau rudenie nu sunt convingătoare, deoarece

rezerva de resurse financiare a intimaților cercetați, care putea asigura restituirea

împrumuturilor era extrem de limitată.

Luând în considerare veniturile

din salarii ale intimaților rezultate din ultimul raport de expertiză contabilă

întocmit de expert B.C. și cheltuielile familiale strict necesare (consumuri, utilități

din facturi și diverse) excluzând investițiile, rezultă că posibilitățile de economisire

ale intimaților erau reduse, de mai puțin de 300 dolari SUA/lună, media venitului

lunar al familiei cercetaților fiind de 805,82 dolari SUA (31.024 dolari SUA: 38,5

luni cât cuprinde perioada cercetată), iar media lunară a cheltuielilor de 509 dolari

SUA (5.796 dolari SUA facturi utilități + 14.000 dolari SUA diverse): 38,5 luni.

La același rezultat se

ajunge raportând la valoarea în dolari, așa cum s-au contactat împrumuturile, excedentul

de circa 11.420,28 dolari SUA rezultat pe perioada verificată, de trei ani și jumătate,

între veniturile permanente, cu caracter de continuitate, reprezentate de salariile

încasate de cercetați (vânzările de bunuri având caracter ocazional și de excepție)

respectiv 31.024,28 dolari SUA și cheltuielile curente, excluzând investițiile de

19.596 RON, respectiv 579,6 dolari SUA utilități din facturi și 14.000 dolari S.U.A.

diverse, ce s-ar fi acumulat în cele 38,5 luni supuse cercetării, rezultând că ar

fi fost necesară o perioadă mai mare de 44 de ani pentru restituirea împrumuturilor,

din excedentul de circa 300 dolari SUA/lună care s-ar fi putut aloca restituirii

împrumuturilor de familia cercetaților.

Totuși aceste împrumuturi

contractate în perioada 2001-2002 s-au restituit la începutul anului 2005, prin

contractarea unui nou împrumut de către intimați în valoare de 110.000 dolari SUA

de la P.G., la 5 ianuarie 2005, care îi împrumutase anterior pe intimați la 21

ianuarie 2001 cu 30.000 dolari SUA, cu termen de restituire la 31 decembrie 2004,

această adevărată suveică a împrumuturilor având menirea să justifice cheltuielile

excedentare ale intimaților, în raport cu veniturile realizate.

Din declarația martorului

Dosar nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov, rezultă că acesta a relatat că originalul

înscrisurilor constatatoare a celor două împrumuturi „s-au aflat la mine și în continuare

cred că se află la mine (...)”, ceea ce este neverosimil, în cazul unei sume de

bani ce reprezintă acumularea timp de o viață a împrumutătorului, director la un

post de radio local, cu soția casnică, chiar dacă acesta era nașul cercetaților,

în bune relații cu aceștia.

Martorul a declarat că

banii i-au fost restituiți în vara anului 2006, deși potrivit algoritmului de calcul

utilizat anterior, ar fi fost necesari mai mult de 30 de ani pentru achita această

datorie din media excedentului de 300 dolari SUA/lună rezultat în urma scăderii

cheltuielilor curente din veniturile salariale ale cercetaților.

Practic, nu exista posibilitatea

reală a rambursării unui împrumut de 110.000 dolari SUA contactat în ianuarie 2005,

după un an și jumătate, în condițiile în care nu a rezultat din expertizele efectuate

că cercetații ar fi înstrăinat vreun imobil până la data rambursării acestui împrumut,

la care s-a adăugat și cel de 30.000 dolari împrumutați în august 2002, veniturile

acestora din salarii acoperind cheltuielile curente strict necesare, și altele,

diverse, în care nu au fost cuprinse decât cheltuieli obișnuite cu întreținerea

familiei, îmbrăcămintea, agrementul, excedentul rezultat fiind foarte redus.

Aceste considerente nu

înseamnă că instanța și-a extins verificarea peste perioada cercetată, ci reprezintă

numai un argument de logică adus în sprijinul concluziei că nu sunt credibile afirmațiile

intimaților cu privire la posibilitatea restituirii într-o perioadă atât de scurtă

a împrumuturilor exorbitante contractate.

În plus, în înscrisurile

depuse de intimați cu titlu de „declarații de împrumut” nu s-a stabilit nici o dobândă,

nu s-a convenit nici o garanție pentru caz de întârziere a rambursării sau imposibilitatea

restituirii sumelor importante de bani pretins împrumutate, unele contracte neavând

prevăzută o dată de rambursare (S.V. pt. 20.0000 dolari SUA în maxim 2 ani), iar

cu B.A. nu s-a convenit o dată anume de rambursare pentru cei 30.000 dolari SUA,

specificându-se că se va restitui suma în 2003, împrumutătorul declarând că a primit

în totalitate banii în martie 2005, adică la mai mult de 2 ani față de înțelegerea

evazivă a părților (Dosar nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov)

Este greu de imaginat,

în contextul prezentat, al unor creditori cu venituri obișnuite, majoritatea chiar

sub veniturile medii, care au împrumutat intimaților sume valoroase, ce reprezentau

prețul unui imobil vândut sau acumulări financiare semnificative față de situația

personală a fiecărui împrumutant, cum de niciunul dintre aceștia nu a dovedit o

minimă diligență pentru a prevedea o sancțiune în cazul întârzierii sau al imposibilității

restituirii banilor și nici un fel de garanție.

Înalta Curte apreciază

că și din punct de vedere contabil în mod eronat sumele împrumutate s-au luat în

considerare numai ca venituri, deși acestea fiind surse temporare de finanțare,

grevau deopotrivă pasivul cercetaților, care le-au restituit după perioada verificată,

contractând un nou împrumut de 110.000 dolari SUA de la unul dintre împrumutători,

pe care în mod surprinzător l-a rambursat în termen de un an și jumătate, în mod

evident, după încheierea perioadei verificate.

Toată această sarabandă

a împrumuturilor s-a probat în scopul de a se justifica diferența de valoare între

veniturile și cheltuielile mult mai mari ale cercetaților din perioada supusă verificării,

însă, pentru considerentele deja prezentate, Înalta Curte constată că nu pot fi

avute în vedere la capitolul venituri împrumuturile pretins acordate cercetaților

de 6 persoane fizice în valoare de 158.000 dolari SUA.

Excluzând această sursă

de venituri, rezultă că între veniturile real justificate de intimați, de 45.919,40

dolari SUA reprezentând salarii în valoare de 31.024 dolari SUA și cele rezultate

din vânzarea unor bunuri în valoare de 14.895,12 dolari SUA și cheltuielile intimaților

din perioada supusă verificării respectiv 175.437 dolari SUA rezultă o disproporție

vădită, astfel că diferența de 129.517,80 dolari SUA urmează a fi constatată ca

având o proveniență nelicită, urmând a se dispune confiscarea acestei sume, în temeiul

art. 18 din Legea nr. 115/1996.

Critica formulată de recurentul

Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov, privind investițiile efectuate

de SC N.C. SRL la imobilul din H., a căror valoare este contestată de recurentă,

este nefondată.

Astfel, din actele dosarului,

coroborate cu răspunsurile la interogatoriu și la cele consemnate cu ocazia efectuării

cercetării locale, a rezultat că în fapt cercetații nu au făcut investiții la imobilul

hală situat în comuna H., str. M.V., nici pe terenul aferent, ci la casa din comuna

H., unde locuiesc, dar nu în perioada supusă controlului, de către firma administrată

de intimat, SC N.C. SRL, fapt ce rezultă și din interogatoriu luat de instanță din

oficiu în Dosarul nr. 250/F/2006, al Curții de Apel Brașov.

Cele 6 volume de înscrisuri

depuse de cercetatul V.D., la dosar, privind lucrările executate de societatea SC

N.C. SRL la imobilul situat în H., str. M.V., nu au fost analizate de instanță și

nu fost luate în considerare,deoarece priveau lucrări executate în perioada 30

noiembrie 2006-30 noiembrie 2007, deci ulterior perioadei suspuse controlului judiciar

asupra averii cercetaților, dobândite în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003,

valoarea respectivelor lucrări, contestată de recurentă neavând relevanță în cauză.

recurs

În temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004

se vor admite recursurile pârâților, urmând a se modifica sentința atacată și a

se admite sesizarea Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, continuată de Agenția Națională de Integritate în

contradictoriu și cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

prin D.G.F.P. Brașov, iar în baza art. 18 din Legea nr. 115/1996 se va constatat

că persoanele cercetate V.D. și V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli

nejustificate în valoare de 129.517,80 dolari SUA, urmând a se dispune confiscarea

acestei sume și a fi obligate persoanele cercetate să le plătească în echivalent

RON la data plății, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de Statul Român, Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov și de Ministerul Public, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței nr. 132/F/2010 din 12 iulie 2010

a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite sesizarea formulată

de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție de pe lângă Curtea de

Apel Brașov

continuată de reclamantele Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Brașov și, în consecință:

Constată că persoanele

cercetate V.D. și V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate

în valoare de 129.517,80 dolari SUA.

Dispune confiscarea acestei

sume și obligă persoanele cercetate să o plătească în termen de 6 luni, calculat

de la data pronunțării prezentei decizii, în echivalent RON la data plății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.