ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4836/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4836/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei
Sesizarea Parchetului Național Anticorupție În luna ianuarie 2003 Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov a sesizat Comisia de Control a Averilor constituită la nivelul Curții de Apel Brașov cu solicitarea de a declanșa din oficiu procedura de control a averii fostului administrator al SC R. SA Brașov, societate la care Consiliul Județean Brașov era unic acționar, întrucât numitul V.D., fost administrator al societății, nu și-a depus declarația de avere nici la investirea și nici la eliberarea din funcție, fiind incidente dispozițiile art. 6 alin. (4) în Legea nr. 15/1996, împrejurări rezultate din adresa societății din 13 ianuarie 2003. Pe parcursul soluționării cauzei care s-a prelungit în timp, a fost adoptată Legea nr. 244/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, care conține noi dispoziții cu privire la competența instanțelor de judecată în procedura de control a averii demnitarilor, magistraților și altor persoane cu funcții de conducere și control, diferite de cele stabilite din Legea nr. 115/1996, acțiunea fiind continuată de Agenția Națională de Integritate.
Ordonanța din 9 mai 2003 a Comisiei de Cercetare a Averilor În temeiul art. 14 din Legea nr. 15/1996 Comisia de Cercetare a Averilor constituită pe lângă Curtea de Apel Brașov a constatat proveniența licită a bunurilor dobândite de cercetații V.D., fost administrator al SC R. SA Brașov și soția sa V.M.D., după ce a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a cercetatului, dispunând clasarea cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Comisia a considerat că veniturile cercetaților, în care au fost incluse împrumuturi de 133.000 dolari contactate în perioada cercetată, justificau dobândirea bunurilor, precum și cheltuielile efectuate de cercetați în aceeași perioadă,soluția fiind pronunțată cu opinie separată.
Decizia nr. 4076 din 17 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin această hotărâre s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov declarat împotriva ordonanței Comisiei de Cercetare a Averilor, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Comisiei pentru Verificarea Averilor, pentru stabilirea destinației împrumuturilor contactate de cercetați, a posibilităților financiare ale împrumutătorilor și pentru a se evalua, în funcție de paritatea RON-dolar, valoarea cu care a crescut patrimoniul cercetaților.
Ordonanța din 14 martie 2006 a Comisiei de Cercetare a Averilor Rejudecând cauza, Comisia de Cercetare constituită conform Legii nr. 115/1996 pe lângă Curtea de Apel Brașov, a admis sesizarea Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov, a constatat că nu are caracter licit dobândirea cotei de 39/50 din averea cercetaților V.D. și V.M.D. și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov. La pronunțarea soluției, Comisia a apreciat că înscrisurile sub semnătură privată depuse drept dovadă a contractării a unor împrumuturi de către cercetați nu îndeplineau cerințele de opozabilitate prevăzute de art. 1182 C. civ., neavând dată certă, acestea fiind înlăturate, ca neopozabile terților, considerându-se că sumele împrumutate depășeau cu mult posibilitățile reale de rambursare ale cercetaților.
Sentința din 27 februarie 2008 a Curții de Apel Brașov Curtea de Apel Brașov a constatat prin această sentință, că nu are caracter licit dobândirea autoturismului X. și 62,360348% din imobilul situat în comuna H., obligând cercetații la plata sumei de 836.439,688 RON în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a soluției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatată că în perioada 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 cercetații au dovedit că au realizat venituri în valoarea de 89.607,46 dolari SUA (salariul V.D., 27.724,19 dolari SUA, salariu V.M.D., 2.919,42 dolari SUA, preț apartament înstrăinat, 3.963,85 dolari SUA și 4 împrumuturi în valoare de 55.000 dolari SUA) în timp ce ieșirile din patrimoniu au însumat 171.469,53 dolari SUA (23.756,90 dolari SUA cheltuieli și 147.712,62 dolari SUA preț bunuri achiziționate) neputându-se justifica venituri în valoare de 81.862,07 dolari SUA.
Decizia nr. 4408 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin această decizie s-a admis recursul cercetaților V.D. și V.M.D. declarat împotriva sentinței 1/2008 a Curții de Apel Brașov, care a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor cu expertize contabilă, auto și topo, în scopul stabilirii valorii actuale de circulație a bunurilor în litigiu, a veniturilor și cheltuielilor efectuate de cercetați pe perioada supusă verificării: 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003.
Sentința nr. 132/F din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov Pe linia deciziei de casare, instanța de fond a procedat la administrarea probatoriilor suplimentate indicate de instanța de recurs, iar prin sentința nr. 132/2010 a respins sesizarea Parchetului Național Anticorupție, Secția Anticorupție Brașov, continuată de Agenția Națională de Integritate, constatând proveniența licită a bunurilor dobândite ce cercetați în perioada supusă controlului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a considerat, în raport cu probele administrate, că veniturile cercetaților, în care au fost incluse își împrumuturi în valoare de 158.000 dolari SUA contactate de la persoane fizice, au depășit cu 1,15 valoarea în RON a cheltuielilor, ce au cuprins și bunurile dobândite în perioada verificată, respectiv cu 1,16% dacă raportarea venituri-cheltuieli s-ar fi realizat la cursul RON-dolar. II. Instanța de recurs 1. Criticile pârâților Împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.G.F.P. Brașov, reprezentanta în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice, în numele acestuia, pentru Statul Român și reclamantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. a) Recurenta D.G.F.P. Brașov a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond a concluzionat că toate bunurile cercetaților V.D. și V.M.D. au fost dobândite licit, probele administrate dovedind că era justificată măsura sesizării referitor la proveniența averii acestora, poziția cercetaților fiind contradictorie, în raport cu înscrisurile doveditoare depuse la dosar. A exemplificat recurenta cu înscrisurile privind lucrările de investiții emise de SC N.C. SRL pentru imobilul de la H. pe care nu și le-a însușit, acestea fiind depuse de cercetați ulterior în dosarul cauzei, numai o parte dintre ele având caracter justificativ. Un alt motiv de recurs vizează cheltuielile de judecată, în valoare de 5.725 RON pe care recurenta a susținut că în mod greșit a fost obligată să le plătească intimaților, cercetați, împreună cu Parchetul Anticorupție de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Agenția Națională de Integritate, în condițiile în care sesizarea Comisiei de control a averilor a fost determinată de atitudinea culpabilă a cercetatului V.D., care nu și-a depus la organul competent declarația de avere, nici la momentul investirii și nici la eliberarea din funcția de administrator al SC R. SA Brașov. b) Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a criticat la rândul său sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea soluției în sensul admiterii sesizării. S-a susținut că urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 4408 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au suplimentat probatoriile cu înscrisuri, expertize de specialitate și audierea unor martori. A arătat recurentul că expertiza contabilă întocmită în cauză a atestat că veniturile obținute de cercetați în perioada supusă controlului 18 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 au fost de 203.919,40 dolari SUA (6.251.321.845 ROL) acestea incluzând salariile cercetaților, prețul unui autoturism și al unui apartament vândut, precum și împrumuturi de la persoane fizice în valoare de 158.000 dolari SUA. În aceeași perioadă cheltuielile cercetaților au însumat 175.437 dolari SUA (5.643.333.612,50 ROL), mai mici cu 1,16 în valută și 1,11 în RON decât veniturile. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a considerat că cercetații au făcut dovada provenienței licite a bunurilor dobândite în perioada supusă controlului (18 octombrie 1999 - 8 ianuarie 2003) prin luarea în considerare ca venituri a celor 6 împrumuturi în valută, în valoare totală de 158.000 dolari, fără a avea în vedere că acestea reprezentau în același timp o datorie, chiar dacă a fost achitată ulterior încheierii perioadei supuse controlului, 2004-2005. S-a învederat că nu pot fi considerate reale și efective toate împrumuturile contractate de cercetați restituirea fiind atestată de declarații cu formă și conținut identic, din 5 ianuarie 2005, deși pentru unele scadența fusese depășită, iar pentru altele era stabilită în partea a doua a anului, nefiind credibil nici împrumutul a 110.000 dolari SUA cu aceeași dată, contractat de la numitul P.G. în scopul achitării împrumuturilor anterioare. Recurentul a subliniat că niciuna din chitanțele de împrumut prezentate de cercetați nu îndeplinește exigențele art. 1182 C. civ., prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătură privată, în sensul că nu există date certe, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite „pro cauza”. S-a argumentat în acest sens prin cuantumul ridicat al sumelor împrumutate, perioada mare de timp pentru restituire, fără a se institui vreo garanție sau dobândă, depășirea scadenței pretins convenite, motivația unor împrumutători cum că cercetații „aveau mai mare nevoie de bani” sau în virtutea unei relații de prietenie, duc la concluzia că împrumuturile nu au fost reale și că acestea trebuiau înlăturate de la rubrica „veniturilor”, mai ales că depășeau cu mult posibilitățile cercetaților de restituire, neexistând nici probe certe că împrumutătorii ar fi deținut sumele împrumutate. Ultima critică vizează cheltuielile de judecată, despre care recurentul a susținut că în mod eronat a fost obligat să le plătească, deși nu a fost inițiatorul unei acțiuni în justiție, ci doar a solicitat autosesizarea Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Brașov în privința cercetaților, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, întrucât intimatul V.D. nu s-a conformat obligației prevăzute de art. 3 din Legea nr. 78/2000 și art. 2 din Legea nr. 115/1996 de a depune declarația de avere în termen legal. 2. Apărările intimaților V.D. și V.M.D. În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. intimații V.D. și V.M.D. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, concluzii susținute și prin apărătorul lor în instanță. În esență s-a susținut că soluția primei instanțe este corectă, întemeiată pe probe concludente, că împrumuturile au fost reale și dovedite conform legii întrucât, potrivit art. 1176 C. civ., actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia i se opune are aceeași valoare cu actul autentic, recursul Parchetului întemeindu-se pe o adevărată „prezumție de vinovăție” nesusținută de argumente sau probe concrete, restituirea împrumuturilor fiind dovedită prin înscrisuri cu dată certă atribuită de avocat, pe care instanța le-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, verificând și posibilitățile împrumutătorilor. În privința lucrărilor executate la imobilul din comuna H. de SC N.C. SRL, s-a arătat că acestea au fost dovedite cu documentele din 6 volume depuse de intimați. 3. Susținerile intimatei Agenția Națională de Integritate Intimata Agenția Națională de Integritate prin notele scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței și admiterea sesizării pentru suma de 129.517,80 dolari SUA nejustificată de cercetați, împrumuturile acestora nefiind reale și neputând fi avute în vedere „ca venituri”. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: Problema de drept supusă cercetării judecătorești în această cauză era de a se stabili caracterul licit sau ilicit a bunurilor mobile și imobile dobândite de intimații, cercetați V.D. și V.M.D. în perioada 8 octombrie 1999-8 ianuarie 2003 Expertizele de specialitate efectuate în cauză la instanța de fond au evaluat bunurile dobândite de cercetați în perioada verificată, au contabilizat veniturile și cheltuielile acestora. Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert B.C. au rezultat că: I. Veniturile intimaților din perioada supusă cercetării 18 octombrie 1999, 7 ianuarie 2003 sunt în valoare de 6.251.321.845 ROL, respectiv 203.909,40 dolari SUA și se compun din: 1. - venituri salariale obținute de cercetați în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003, care însumează în ROL suma de 823.751.845 ROL, iar în valută 31.024,28 dolari SUA; 2. - venituri obținute din vânzarea bunurilor de către cercetați în perioada 2000-2002 este de 400.050.000 ROL, iar în dolari SUA la data vânzării este de 89.727 dolari SUA: a. - apartamentul situat pe str. R., Brașov la data de 23 noiembrie 2000 conform actului autentificat la notar public pentru suma de 100.000.000 ROL, echivalent în valută a 3.963,85 dolari SUA. b. - imobilul situat în Brașov pe str. A.I.C., conform în contract încheiat la 18 octombrie 2001 pentru suma de 200.000.000 ROL, echivalent 6.000.492,87 ROL, iar la data vânzării echivalentul fiind de 30.000.803 dolari SUA. c. - autoturism Y. la data de 16 decembrie 2002 conform declarației autentice date la notar pentru suma de 150.000.000 ROL, în dolari SUA echivalând a 33.796 dolari SUA. 3. - venituri obținute din împrumuturi contractate de la persoane fizice în valoare totală de 158.000 dolari SUA, iar în ROL 4.977.570.000,00 ROL, respectiv împrumuturi de la: - P.G. la data de 21 ianuarie 2001 în sumă de 30.000 dolari SUA, - F.V. la data de 7 februarie 2002 în sumă de 25.000 dolari SUA, - R.T. la data de 1 martie 2002 în sumă de 25.000 dolari SUA, - S.V. la data de 4 aprilie 2002 în sumă de 20.000 dolari SUA, - B.F. la data de 14 aprilie 2002 în sumă de 28.000 dolari SUA, - B.A. la data de 17 august 2002 în sumă de 30.000 dolari SUA, în total, sumă împrumutată în perioada 2001-2002 este de 158.000 dolari SUA. II. Cheltuielile efectuate de cercetați în perioada supusă analizei 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003 conform anexei nr. 2 de la expertiză contabilă rezultă că acestea sunt în ROL în sumă de 5.643.333.612,50 ROL ce se compune din achiziții bunuri, facturi de achitare a utilităților și cheltuieli diverse, valoarea cheltuielilor calculată în valută fiind în sumă de 175.437,20 dolari SUA. Din actele dosarului, rezultă că în perioada 18 octombrie 1999-7 martie 2003 cercetații au achiziționat următoarele bunuri: Cheltuieli privind achiziții de bunuri, în valoare de 5.101.852,570 ROL, respectiv 155.640,132 dolari SUA: a. - imobilul din A.I.C. la 23 noiembrie 2000 pentru suma de 200.000.000 ROL în valoare de 7.927,70 dolari SUA; b. - teren agricol situat în comuna H. de 2,37 ha, achiziționat la 29 mai 2001 în valoare de 12.000.000 ROL echivalent în dolari SUA, 418,24 dolari SUA; c. - Vila C. din Poiana Brașov achiziționată la 2 aprilie 2002 pentru suma de 700.000.000 ROL, valoare în dolari SUA de 21.314,17 dolari SUA; d. - imobilul situat pe str. M.V., construcții și teren hale țesut covoare în baza licitației din 8 aprilie 2002 achitat în patru tranșe respectiv la 9 aprilie 2002; 12 aprilie 2002; 8 iulie 2002; 1 noiembrie 2002 în valoare totală de 3.899.752.570 ROL echivalent în dolari SUA 117.212 dolari SUA; e. - un autoturism Z. achiziționat la 8 februarie 2002 în valoare de 290.000.000 ROL echivalent în dolari SUA în sumă de 8.768,22 dolari SUA. Dintre aceste bunuri, conform actelor de la dosar, rezultă că imobilul din str. A.I.C. și Vila C. au fost la rândul lor vândute, încât în prezent aceste bunuri nu se mai află în proprietatea cercetaților, însă la calculul veniturilor și cheltuielilor expertul contabil a avut în vedere cumpărarea-vânzarea bunurilor mobile, imobile fapt ce rezultă din raportul de expertiză depus la dosar. 2. Cheltuieli pentru plata facturilor la utilități însumează 163.775.639 în ROL și 5.796,87 dolari SUA; 3. Cheltuieli diverse și anume: cheltuieli curente pentru alimente, îmbrăcăminte, deplasări, cheltuieli pentru pensie alimentară, excursii în străinătate cuprinse la dosar fond, în valoare de 377.705.403,50 ROL, respectiv 14.000 dolari SUA. Pentru stabilirea corectă a caracterului licit și ilicit a bunurilor mobile și imobile dobândite de cercetați în perioada menționată anterior este esențial a se stabili dacă împrumuturile pretins efectuate de cercetați au fost dovedite conform legii, dacă este corect că acestea să fie luate în considerare numai ca „venituri”, întrucât termenul de restituire se situa în afara perioadei supusă verificării, dacă respectivele operațiuni puteau fi reale și efective. Instanța de recurs constată că înscrisurile depuse la dosar de intimați cu titlu de contracte de împrumut încheiate cu persoane fizice, nu sunt opozabile terților, deoarece nu au dată certă, așa cum prevede expres art. 1182 C. civ. Dispozițiile art. 1176 invocate de recurenți privesc valoarea probatorie a înscrisului sub semnătură privată, recunoscut de partea căruia i se opune, raportată la părțile care l-au întocmit, neavând incidența asupra drepturilor și intereselor terților afectate de respectivul înscris. În plus, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 1179 C. civ. în vigoare la data contactării împrumuturilor, privind menținerea numărului exemplarelor întocmite, care trebuie să corespundă numărul părților cu interese contrare. Martorii audiați în cauză, împrumutătorii unor sume de bani semnificative nu au prezentat originalele chitanțelor din diverse motive, martora P.E. declarând că „nu știe de originalul chitanței” privind împrumutul de 30.000 dolari SUA, Dosar nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare, martorul B.F. declarând că originalul chitanței privind împrumutul de 28.000 dolari SUA se află în posesia cercetatului, iar martorul F.V., împrumutătorul a 25.000 dolari SUA proveniți din vânzarea unor terenuri și din bani primiți de la rude din Canada declarând că originalul chitanței constatatoare a împrumutului se află la intimata cercetată. Împrejurarea că restituirea împrumuturilor s-ar dovedi cu înscrisuri intitulate „declarații” ce au dată certă, atribuită de avocat, după perioada verificat, nu are relevanță, aceste înscrisuri întocmite ulterior expirării perioadei cercetate neacoperind viciile contractelor inițiale depuse ca probe în dosar. Prin urmare, înscrisurile depuse în cauză cu titlu de contracte de împrumut sub semnătură privată nu fac legal, dovada împrumuturilor pretins acordate intimaților cercetați în valoare de 158.000 dolari SUA, de către șase împrumutători persoane fizice. De altfel, în declarațiile inițiale intimații cercetați nu au menționat ca sursă de venituri aceste împrumuturi, deși ele constituiau principala sursă de venituri din perioada cercetată, fiind de circa 5 ori mai mare ca valoare decât veniturile salariale ale cercetaților din această perioadă, declarația comună a intimaților din 29 martie 2003 din Dosarul nr. 1/2003 al Comisiei de Cercetare de pe lângă Curtea de Apel Brașov, completată cu declarația intimatului V.D. Declarațiile martorilor împrumutători audiați în cauză, de asemenea, nu sunt credibile, martorii fiind persoane cu posibilități financiare medii, unii chiar modeste, pensionari, T.R. și F.I. (Dosar nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov), toți locuind în apartamente situate în blocuri, unii declarând că sunt susținuți financiar de rude sau soți, S.V., P.G. cu soția casnică, astfel că se apreciază nu sunt verosimile declarațiile acestora că au împrumutat intimaților sume cu valoare cuprinsă între 20-30.000 dolari SUA, ce depășeau cu mult posibilitățile de acumulare ale împrumutătorilor, sau obținute în urma vânzării unor imobile (S.V., F.V.) ori în temeiul unei hotărâri judecătorești, T.R. Argumentele întemeiate pe relațiile de prietenie, afinitate sau rudenie nu sunt convingătoare, deoarece rezerva de resurse financiare a intimaților cercetați, care putea asigura restituirea împrumuturilor era extrem de limitată. Luând în considerare veniturile din salarii ale intimaților rezultate din ultimul raport de expertiză contabilă întocmit de expert B.C. și cheltuielile familiale strict necesare (consumuri, utilități din facturi și diverse) excluzând investițiile, rezultă că posibilitățile de economisire ale intimaților erau reduse, de mai puțin de 300 dolari SUA/lună, media venitului lunar al familiei cercetaților fiind de 805,82 dolari SUA (31.024 dolari SUA: 38,5 luni cât cuprinde perioada cercetată), iar media lunară a cheltuielilor de 509 dolari SUA (5.796 dolari SUA facturi utilități + 14.000 dolari SUA diverse): 38,5 luni. La același rezultat se ajunge raportând la valoarea în dolari, așa cum s-au contactat împrumuturile, excedentul de circa 11.420,28 dolari SUA rezultat pe perioada verificată, de trei ani și jumătate, între veniturile permanente, cu caracter de continuitate, reprezentate de salariile încasate de cercetați (vânzările de bunuri având caracter ocazional și de excepție) respectiv 31.024,28 dolari SUA și cheltuielile curente, excluzând investițiile de 19.596 RON, respectiv 579,6 dolari SUA utilități din facturi și 14.000 dolari S.U.A. diverse, ce s-ar fi acumulat în cele 38,5 luni supuse cercetării, rezultând că ar fi fost necesară o perioadă mai mare de 44 de ani pentru restituirea împrumuturilor, din excedentul de circa 300 dolari SUA/lună care s-ar fi putut aloca restituirii împrumuturilor de familia cercetaților. Totuși aceste împrumuturi contractate în perioada 2001-2002 s-au restituit la începutul anului 2005, prin contractarea unui nou împrumut de către intimați în valoare de 110.000 dolari SUA de la P.G., la 5 ianuarie 2005, care îi împrumutase anterior pe intimați la 21 ianuarie 2001 cu 30.000 dolari SUA, cu termen de restituire la 31 decembrie 2004, această adevărată suveică a împrumuturilor având menirea să justifice cheltuielile excedentare ale intimaților, în raport cu veniturile realizate. Din declarația martorului Dosar nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov, rezultă că acesta a relatat că originalul înscrisurilor constatatoare a celor două împrumuturi „s-au aflat la mine și în continuare cred că se află la mine (...)”, ceea ce este neverosimil, în cazul unei sume de bani ce reprezintă acumularea timp de o viață a împrumutătorului, director la un post de radio local, cu soția casnică, chiar dacă acesta era nașul cercetaților, în bune relații cu aceștia. Martorul a declarat că banii i-au fost restituiți în vara anului 2006, deși potrivit algoritmului de calcul utilizat anterior, ar fi fost necesari mai mult de 30 de ani pentru achita această datorie din media excedentului de 300 dolari SUA/lună rezultat în urma scăderii cheltuielilor curente din veniturile salariale ale cercetaților. Practic, nu exista posibilitatea reală a rambursării unui împrumut de 110.000 dolari SUA contactat în ianuarie 2005, după un an și jumătate, în condițiile în care nu a rezultat din expertizele efectuate că cercetații ar fi înstrăinat vreun imobil până la data rambursării acestui împrumut, la care s-a adăugat și cel de 30.000 dolari împrumutați în august 2002, veniturile acestora din salarii acoperind cheltuielile curente strict necesare, și altele, diverse, în care nu au fost cuprinse decât cheltuieli obișnuite cu întreținerea familiei, îmbrăcămintea, agrementul, excedentul rezultat fiind foarte redus. Aceste considerente nu înseamnă că instanța și-a extins verificarea peste perioada cercetată, ci reprezintă numai un argument de logică adus în sprijinul concluziei că nu sunt credibile afirmațiile intimaților cu privire la posibilitatea restituirii într-o perioadă atât de scurtă a împrumuturilor exorbitante contractate. În plus, în înscrisurile depuse de intimați cu titlu de „declarații de împrumut” nu s-a stabilit nici o dobândă, nu s-a convenit nici o garanție pentru caz de întârziere a rambursării sau imposibilitatea restituirii sumelor importante de bani pretins împrumutate, unele contracte neavând prevăzută o dată de rambursare (S.V. pt. 20.0000 dolari SUA în maxim 2 ani), iar cu B.A. nu s-a convenit o dată anume de rambursare pentru cei 30.000 dolari SUA, specificându-se că se va restitui suma în 2003, împrumutătorul declarând că a primit în totalitate banii în martie 2005, adică la mai mult de 2 ani față de înțelegerea evazivă a părților (Dosar nr. 250/2006 al Curții de Apel Brașov) Este greu de imaginat, în contextul prezentat, al unor creditori cu venituri obișnuite, majoritatea chiar sub veniturile medii, care au împrumutat intimaților sume valoroase, ce reprezentau prețul unui imobil vândut sau acumulări financiare semnificative față de situația personală a fiecărui împrumutant, cum de niciunul dintre aceștia nu a dovedit o minimă diligență pentru a prevedea o sancțiune în cazul întârzierii sau al imposibilității restituirii banilor și nici un fel de garanție. Înalta Curte apreciază că și din punct de vedere contabil în mod eronat sumele împrumutate s-au luat în considerare numai ca venituri, deși acestea fiind surse temporare de finanțare, grevau deopotrivă pasivul cercetaților, care le-au restituit după perioada verificată, contractând un nou împrumut de 110.000 dolari SUA de la unul dintre împrumutători, pe care în mod surprinzător l-a rambursat în termen de un an și jumătate, în mod evident, după încheierea perioadei verificate. Toată această sarabandă a împrumuturilor s-a probat în scopul de a se justifica diferența de valoare între veniturile și cheltuielile mult mai mari ale cercetaților din perioada supusă verificării, însă, pentru considerentele deja prezentate, Înalta Curte constată că nu pot fi avute în vedere la capitolul venituri împrumuturile pretins acordate cercetaților de 6 persoane fizice în valoare de 158.000 dolari SUA. Excluzând această sursă de venituri, rezultă că între veniturile real justificate de intimați, de 45.919,40 dolari SUA reprezentând salarii în valoare de 31.024 dolari SUA și cele rezultate din vânzarea unor bunuri în valoare de 14.895,12 dolari SUA și cheltuielile intimaților din perioada supusă verificării respectiv 175.437 dolari SUA rezultă o disproporție vădită, astfel că diferența de 129.517,80 dolari SUA urmează a fi constatată ca având o proveniență nelicită, urmând a se dispune confiscarea acestei sume, în temeiul art. 18 din Legea nr. 115/1996. Critica formulată de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov, privind investițiile efectuate de SC N.C. SRL la imobilul din H., a căror valoare este contestată de recurentă, este nefondată. Astfel, din actele dosarului, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu și la cele consemnate cu ocazia efectuării cercetării locale, a rezultat că în fapt cercetații nu au făcut investiții la imobilul hală situat în comuna H., str. M.V., nici pe terenul aferent, ci la casa din comuna H., unde locuiesc, dar nu în perioada supusă controlului, de către firma administrată de intimat, SC N.C. SRL, fapt ce rezultă și din interogatoriu luat de instanță din oficiu în Dosarul nr. 250/F/2006, al Curții de Apel Brașov. Cele 6 volume de înscrisuri depuse de cercetatul V.D., la dosar, privind lucrările executate de societatea SC N.C. SRL la imobilul situat în H., str. M.V., nu au fost analizate de instanță și nu fost luate în considerare,deoarece priveau lucrări executate în perioada 30 noiembrie 2006-30 noiembrie 2007, deci ulterior perioadei suspuse controlului judiciar asupra averii cercetaților, dobândite în perioada 18 octombrie 1999-7 ianuarie 2003, valoarea respectivelor lucrări, contestată de recurentă neavând relevanță în cauză. 5. Soluția instanței de recurs În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se vor admite recursurile pârâților, urmând a se modifica sentința atacată și a se admite sesizarea Parchetului Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție de pe lângă Curtea de Apel Brașov, continuată de Agenția Națională de Integritate în contradictoriu și cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Brașov, iar în baza art. 18 din Legea nr. 115/1996 se va constatat că persoanele cercetate V.D. și V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate în valoare de 129.517,80 dolari SUA, urmând a se dispune confiscarea acestei sume și a fi obligate persoanele cercetate să le plătească în echivalent RON la data plății, în termen de 6 luni de la data pronunțării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței nr. 132/F/2010 din 12 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite sesizarea formulată de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție de pe lângă Curtea de Apel Brașov continuată de reclamantele Agenția Națională de Integritate și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Brașov și, în consecință: Constată că persoanele cercetate V.D. și V.M.D. au efectuat în perioada cercetată cheltuieli nejustificate în valoare de 129.517,80 dolari SUA.
Dispune confiscarea acestei sume și obligă persoanele cercetate să o plătească în termen de 6 luni, calculat de la data pronunțării prezentei decizii, în echivalent RON la data plății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.