ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4076/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele: Prin sesizarea nr. 1/2003 Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov, a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 Comisiei de Control a Averilor, constituită la nivelul Curții de Apel Brașov ca aceasta să declanșeze din oficiu procedura de control a averii numitului D.V. La baza sesizării au stat adresele Primăriei Brașov și SC R. SRL Brașov din 24 ianuarie 2003, din care rezultă că V.D.

nu a depus la organul competent declarația de avere, nici în momentul investirii în funcția de administrator la SC R. SRL Brașov (18 noiembrie 1999) și nici la data eliberării sale din funcție, intervenită la 8 ianuarie 2003. Prin Ordonanța nr. 1/AV din 9 mai 2003 Comisia de Cercetare a Averilor, constituită în temeiul Legii nr. 115/1996 la Curtea de Apel Brașov, cu opinia separată a unui membru, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a cercetatului prin care, susținerea că acesta nu era ținut de obligația de a completa și depune declarația de avere prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege, iar pe fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 115/1996 a constatat proveniența licită a bunurilor dobândite de cercetații V.D.

și V.M.D., dispunând clasarea cauzei. În opinia separată s-a reținut că cercetații nu justifică suma de 5.056.000.000 lei reprezentând 82,5% din veniturile totale de 6.094.922.000 lei. În considerentele ordonanței, comisia, în opinia majoritară, a concluzionat că în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 115/1996 cercetatul V.D. deținând în perioada 18 octombrie 1999–8 ianuarie 2003 o funcție de conducere la SC R. SRL în care statul are cotă majoritară a capitalului, era ținut de obligația de a se conforma dispozițiunilor Legii nr. 115/1996 completată cu Legea nr. 78/2000, în sensul de a completa și a depune declarația de avere la numirea și eliberarea din funcție. Referitor la fondul cauzei, în perioada supusă verificării (18 octombrie 1999–8 ianuarie 2003, și prin întinderea cercetării și asupra averii și bunurilor dobândite de soția cercetatului, V.M.D., s-a concluzionat ca veniturile cercetaților se compun din: 707.442.634, salariile cercetatului V.D.

și 81.500.000 salariile soției acestuia V.M.D., 150.000.000 lei bani obținuți din vânzarea în luna decembrie 2002, a autoturismului Mitsubishi și 100.000 lei bani obținuți din vânzarea apartamentului cercetatei, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la 23 noiembrie 2000. La veniturile provenind din surse proprii totalizând 1.038.942.634 lei comisia a adiționat și veniturile de 158.000 dolari SUA, provenind din împrumuturile făcute de cercetați în perioada supusă verificării și nerestituite. Cercetații au acumulat în perioada verificată bunuri în valoare de 4.869.409.940 lei și anume; un autoturism VW Golf cumpărat în 2003 în valoare de 290.000.000 lei; un teren agricol în suprafață de 2,370 ha în comuna Hărman în valoare de 12.000.000 lei; un imobil în comuna Hărman adjudecat prin licitația din 9 aprilie 2002 în valoare de 3.867.409.940 lei și vila „Crinul” din Poiana Brașov, cu teren în suprafață de 1114 mp în valoare de 700.000.000 lei.

Raportând veniturile acumulate de cercetați totalizând 5.427.942.634 lei cu cheltuielile efectuate de aceștia cu procurarea bunurilor achiziționate a rezultat o diferență de 558.532.694 lei, pe care cercetații au afectat-o întreținerii cuvenite, ceea ce reprezintă o medie lunară (având în vedere cele 38 luni aferente perioadei cercetate) de 14.698.228 lei, apreciată de comisie ca suficientă pentru întreținerea familiei cercetaților alcătuită inițial din 4 persoane și apoi din 6 persoane. Spre deosebire de opinia majoritară a comisiei, în opinia minoritară, din capitolul venituri a fost înlăturată suma de 158.000 dolari SUA pretins împrumutată de cercetați, motivat de faptul că înscrisurile care le atestau au fost preconstituite procauza, iar împrumutătorii sunt persoane modeste.

Împotriva Ordonanței nr. 1 din 9 mai 2003 a Comisiei constitutivă în temeiul Legii nr. 115/1996, de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a constatat proveniența ilicită a bunurilor dobândite de cercetați și s-a dispus clasarea cauzei, a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În motivarea recursului, se susține în esență că la capitolul venituri nu trebuia încorporat împrumutul în sumă de 158.000 dolari deoarece acesta nu este real, înscrisurile doveditoare fiind preconstituite „pro cauza”. Se mai susține în sprijinul afirmației, că împrumuturile provin de la persoane modeste, pensionari și nu întâmplător data efectuării lor este anterioară achiziționării bunurilor mai importante, iar scadența este fixată ulterior perioadei care face obiectul controlului.

Apreciind corectă soluția din considerentele opiniei separate, care nu ia în calcul la capitolul „venituri” împrumuturile de 158.000 dolari SUA reprezentând împrumuturi pretins contractate de cercetați de la diverse persoane, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat desființarea Ordonanței și în principal sesizarea instanței de judecată pentru o sumă nejustificată de cercetați de 4.036.749.000 lei, reprezentând 82% din totalul averii, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecarea, în conformitate cu criticile expuse.

Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează: Prima variantă a soluției propuse în recurs nu este întemeiată, deoarece adaptând raționamentul din opinia separată se înlătură de la capitolul venituri, pe baza unor simple deducții, suma de 158.000 dolari SUA, pretins împrumutată de cercetați, fără nici un alt suport probator, mai mult, acest aspect trebuie adâncit prin examinare și a altor aspecte, adevărat neînserate în motivarea recursului, decurgând din probele cu înscrisuri depuse în fața instanței de recurs.

Simplul calcul matematic al opiniei separate, apreciat de Ministerul Public, constând în deducerea din totalul veniturilor de 1.038.942.634 lei realizate de cercetați (în afara împrumutului de 158.000 dolari SUA) a sumei de 5.000.000 lei afectată cheltuielilor curente, stabilite arbitrar, și care valoric reprezintă pe lună o sumă substanțial mai mică decât cea reținută de opinia majoritară (5 milioane și nu 14.698.228 lei), și apoi stabilirea cotei procentuale de 82% din averea acumulată de cercetați (ca diferență între venituri și acumulări, în valoare de 4.036.740.000 lei și raportarea acesteia la valoarea bunurilor acumulate de 4.869.409.940 lei) nu-și găsește suport probator în realitatea faptelor.

Pentru ca suma de 158.000 dolari SUA să poată intra la capitolul „venituri licite”, comisia era datoare să facă ample verificări în privința realității împrumuturilor, având în vedere că acestea reprezentau o sumă fabuloasă și să stabilească în raport de paritatea leu/dolar, existentă la data fiecărui împrumut, cuantumul valorii în lei cu care s-a augmentat patrimoniul cercetaților. Comisia nu a examinat și nu a dispus probe privind destinația pe care cercetații au dat-o fiecărui împrumut, cu data anterioară achiziției bunurilor și cu o scadență fixată ulterior perioadei care face obiectul contractului, ceea ce face ca aceste împrumuturi să fie suspectate de nesinceritate. Comisia nu a examinat posibilitățile materiale ale împrumutătorilor, care cu excepția lui P.G., sunt persoane modeste și care, dacă ar fi reușit să economisească sumele împrumutate pe parcursul mai multor ani, evident că le-ar fi folosit în interes propriu.

În încercarea de înlăturare a motivelor de recurs, cercetații au depus la dosar mai multe acte autentice (actul autentic nr. 1469 din 10 iunie 2004 și nr. 817 din 11 martie 1998) cu care au tins să dovedească posibilitățile materiale ale împrumutătorului P.G., care și-a vândut două imobile; unul cu 97.915 Euro, iar cel de al doilea cu 180.000.000 lei. Fiecare din cercetați au mai depus la dosar mai multe declarații autentice, toate datate 5 ianuarie 2005, prin care împrumutătorii S.V., B.F., F.V., R.T.P. atestă restituirea sumelor împrumutate ( și a căror scadență pentru unele din ele era în cea de a II-a parte a anului 2005), precum și un contract autentic de împrumut tot din 5 ianuarie 2005 prin care același P.G.

împrumuta cercetaților 110.000 dolari SUA cu scadența 5 ianuarie 2006, din care se pretinde că s-au făcut restituirile de sume împrumutate. O atare inginerie probatorie la care au recurs cercetații, pentru a putea înlătura situația dificilă în care s-au aflat martorii care nu au fost în măsura să precizeze în posesia cui se găsesc originalele înscrisurilor sub semnătură privată, nu are relevanță în soluționarea cauzei. Comisia căreia i se va trimite cauza pentru rejudecare, va examina proveniența mijloacelor materiale cu care cercetații au procurat bunurile acumulate, corespunzător situației existente pe durata supusă verificării, indiferent de acelea intervenite ulterior datei de 8 ianuarie 2003, stabilind detaliat, pe baza relațiilor de la SC R. SRL Brașov și SC M. SRL Brașov, veniturile nete, realizate de cercetați.

Din conținutul celor două adeverințe nu se poate deduce dacă veniturile comunicate sunt brute sau nete iar adeverința privind veniturile cercetatei V.M.D. fiind semnată de aceasta, poate fi suspectată de nesinceritate. Probele trebuie adâncite sub aspectul posibilităților materiale ale împrumutătorilor, a surselor de procurare a sumelor date cercetaților cu împrumut, însoțite de originalele chitanțelor pe care martorii împrumutători sau cercetații (dacă după restituirea împrumuturilor aceste chitanțe au fost predate acestora) le dețin.

Administrarea probelor în sensul celor mai sus arătate, sunt necesare pentru soluționarea legală și temeinică a cauzei, deoarece probele existente, creează o situație de incertitudine în legătură cu veniturile cercetaților, inclusiv cu existența și valoarea împrumutului, de vreme ce persoanele ce au acordat cu împrumut sume atât de importante, au neglijat nu numai instituirea unor dobânzi și garanții pentru întârzierea sau nerestituirea împrumutului, dar și aceea a titlului executor (originalul chitanței) decisiv pentru valorificarea creanței, în cazul nerestituirii împrumutului. Desigur stabilirea mijloacelor financiare de care cercetații au dispus pentru procurarea bunurilor reținute corect de comisie, se afla în strânsă legătură cu cheltuielile curente pe care aceștia le-au făcut.

Discrepanța dintre cheltuielile curente stabilite în mod arbitrar de comisie, la circa 15.000.000 lei și cele stabilite prin opinie separată, 5.000.000 lei spre care înclină Ministerul Public în recursul declarat, pune neîndoios în discuție suplimentarea probelor privind nivelul de viață al cercetaților și în mod corespunzător cheltuielile efectuate în medie de aceștia lunar, în acest scop. Din perspectiva celor arătate, constatându-se că Ordonanța nr. 1/2003 a Comisiei constituită în temeiul Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nu-și are un suport probator suficient, legalitatea acesteia fiind efectuată în sensul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Public, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, și casarea cauzei cu trimitere la aceeași comisie, în temeiul art. 313 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva Ordonanței 1/AV din 9 mai 2003 a Comisiei de Cercetare a Averilor constituite conform Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași comisii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.