ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4076/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele:

Prin sesizarea nr. 1/2003 Parchetul

Național Anticorupție, Serviciul Anticorupție Brașov, a solicitat în

conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 Comisiei

de Control a Averilor, constituită la nivelul Curții de Apel Brașov ca aceasta

să declanșeze din oficiu procedura de control a averii numitului D.V.

La baza sesizării au stat adresele

Primăriei Brașov și SC R. SRL Brașov din 24 ianuarie 2003, din care rezultă că V.D.

nu a depus la organul competent declarația de avere, nici în momentul

investirii în funcția de administrator la SC R. SRL Brașov (18 noiembrie 1999)

și nici la data eliberării sale din funcție, intervenită la 8 ianuarie 2003.

Prin Ordonanța nr. 1/AV din 9 mai

2003 Comisia de Cercetare a Averilor, constituită în temeiul Legii nr. 115/1996

la Curtea de Apel Brașov, cu opinia separată a unui membru, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a cercetatului prin care, susținerea că

acesta nu era ținut de obligația de a completa și depune declarația de avere

prevăzută de art. 3 alin. (1) din lege, iar pe fond, în temeiul art. 14 din

Legea nr. 115/1996 a constatat proveniența licită a bunurilor dobândite de

cercetații V.D. și V.M.D., dispunând clasarea cauzei.

În opinia separată s-a reținut că

cercetații nu justifică suma de 5.056.000.000 lei reprezentând 82,5% din

veniturile totale de 6.094.922.000 lei.

În considerentele ordonanței,

comisia, în opinia majoritară, a concluzionat că în conformitate cu art. 3 din

Legea nr. 115/1996 cercetatul V.D. deținând în perioada 18 octombrie 1999–8

ianuarie 2003 o funcție de conducere la SC R. SRL în care statul are cotă

majoritară a capitalului, era ținut de obligația de a se conforma

dispozițiunilor Legii nr. 115/1996 completată cu Legea nr. 78/2000, în sensul

de a completa și a depune declarația de avere la numirea și eliberarea din

funcție.

Referitor la fondul cauzei, în

perioada supusă verificării (18 octombrie 1999–8 ianuarie 2003, și prin

întinderea cercetării și asupra averii și bunurilor dobândite de soția cercetatului,

V.M.D., s-a concluzionat ca veniturile cercetaților se compun din: 707.442.634,

salariile cercetatului V.D. și 81.500.000 salariile soției acestuia V.M.D.,

150.000.000 lei bani obținuți din vânzarea în luna decembrie 2002, a

autoturismului Mitsubishi și 100.000 lei bani obținuți din vânzarea

apartamentului cercetatei, conform contractului de vânzare cumpărare

autentificat la 23 noiembrie 2000.

La veniturile provenind din surse

proprii totalizând 1.038.942.634 lei comisia a adiționat și veniturile de

158.000 dolari SUA, provenind din împrumuturile făcute de cercetați în perioada

supusă verificării și nerestituite.

Cercetații au acumulat în perioada

verificată bunuri în valoare de 4.869.409.940 lei și anume; un autoturism VW

Golf cumpărat în 2003 în valoare de 290.000.000 lei; un teren agricol în

suprafață de 2,370 ha în comuna Hărman în valoare de 12.000.000 lei; un imobil

în comuna Hărman adjudecat prin licitația din 9 aprilie 2002 în valoare de

3.867.409.940 lei și vila „Crinul” din Poiana Brașov, cu teren în suprafață de

1114 mp în valoare de 700.000.000 lei.

Raportând veniturile acumulate de

cercetați totalizând 5.427.942.634 lei cu cheltuielile efectuate de aceștia cu

procurarea bunurilor achiziționate a rezultat o diferență de 558.532.694 lei, pe

care cercetații au afectat-o întreținerii cuvenite, ceea ce reprezintă o medie

lunară (având în vedere cele 38 luni aferente perioadei cercetate) de

14.698.228 lei, apreciată de comisie ca suficientă pentru întreținerea familiei

cercetaților alcătuită inițial din 4 persoane și apoi din 6 persoane.

Spre deosebire de opinia majoritară

a comisiei, în opinia minoritară, din capitolul venituri a fost înlăturată suma

de 158.000 dolari SUA pretins împrumutată de cercetați, motivat de faptul că

înscrisurile care le atestau au fost preconstituite procauza, iar împrumutătorii

sunt persoane modeste.

Împotriva Ordonanței nr. 1 din 9 mai 2003 a Comisiei constitutivă în

temeiul Legii nr. 115/1996, de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a

constatat proveniența ilicită a bunurilor dobândite de cercetați și s-a dispus

clasarea cauzei, a declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov.

În motivarea recursului, se susține

în esență că la capitolul venituri nu trebuia încorporat împrumutul în sumă de

158.000 dolari deoarece acesta nu este real, înscrisurile doveditoare fiind

preconstituite „pro cauza”.

Se mai susține în sprijinul

afirmației, că împrumuturile provin de la persoane modeste, pensionari și nu

întâmplător data efectuării lor este anterioară achiziționării bunurilor mai

importante, iar scadența este fixată ulterior perioadei care face obiectul

controlului.

Apreciind corectă soluția din

considerentele opiniei separate, care nu ia în calcul la capitolul „venituri”

împrumuturile de 158.000 dolari SUA reprezentând împrumuturi pretins

contractate de cercetați de la diverse persoane, procurorul general al

parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat desființarea

Ordonanței și în principal sesizarea instanței de judecată pentru o sumă

nejustificată de cercetați de 4.036.749.000 lei, reprezentând 82% din totalul

averii, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecarea, în conformitate cu

criticile expuse.

Recursul este întemeiat astfel cum

se va arăta în cele ce urmează:

Prima variantă a soluției propuse în

recurs nu este întemeiată, deoarece adaptând raționamentul din opinia separată

se înlătură de la capitolul venituri, pe baza unor simple deducții, suma de

158.000 dolari SUA, pretins împrumutată de cercetați, fără nici un alt suport

probator, mai mult, acest aspect trebuie adâncit prin examinare și a altor

aspecte, adevărat neînserate în motivarea recursului, decurgând din probele cu

înscrisuri depuse în fața instanței de recurs.

Simplul calcul matematic al opiniei

separate, apreciat de Ministerul Public, constând în deducerea din totalul

veniturilor de 1.038.942.634 lei realizate de cercetați (în afara împrumutului

de 158.000 dolari SUA) a sumei de 5.000.000 lei afectată cheltuielilor curente,

stabilite arbitrar, și care valoric reprezintă pe lună o sumă substanțial mai

mică decât cea reținută de opinia majoritară (5 milioane și nu 14.698.228 lei),

și apoi stabilirea cotei procentuale de 82% din averea acumulată de cercetați

(ca diferență între venituri și acumulări, în valoare de 4.036.740.000 lei și

raportarea acesteia la valoarea bunurilor acumulate de 4.869.409.940 lei) nu-și

găsește suport probator în realitatea faptelor.

Pentru ca suma de 158.000 dolari SUA

să poată intra la capitolul „venituri licite”, comisia era datoare să facă

ample verificări în privința realității împrumuturilor, având în vedere că

acestea reprezentau o sumă fabuloasă și să stabilească în raport de paritatea

leu/dolar, existentă la data fiecărui împrumut, cuantumul valorii în lei cu

care s-a augmentat patrimoniul cercetaților.

Comisia nu a examinat și nu a dispus

probe privind destinația pe care cercetații au dat-o fiecărui împrumut, cu data

anterioară achiziției bunurilor și cu o scadență fixată ulterior perioadei care

face obiectul contractului, ceea ce face ca aceste împrumuturi să fie

suspectate de nesinceritate.

Comisia nu a examinat posibilitățile

materiale ale împrumutătorilor, care cu excepția lui P.G., sunt persoane

modeste și care, dacă ar fi reușit să economisească sumele împrumutate pe parcursul

mai multor ani, evident că le-ar fi folosit în interes propriu.

În încercarea de înlăturare a

motivelor de recurs, cercetații au depus la dosar mai multe acte autentice

(actul autentic nr. 1469 din 10 iunie 2004 și nr. 817 din 11 martie 1998) cu care

au tins să dovedească posibilitățile materiale ale împrumutătorului P.G., care

și-a vândut două imobile; unul cu 97.915 Euro, iar cel de al doilea cu

180.000.000 lei.

Fiecare din cercetați au mai depus

la dosar mai multe declarații autentice, toate datate 5 ianuarie 2005, prin

care împrumutătorii S.V., B.F., F.V., R.T.P. atestă restituirea sumelor

împrumutate ( și a căror scadență pentru unele din ele era în cea de a II-a

parte a anului 2005), precum și un contract autentic de împrumut tot din 5

ianuarie 2005 prin care același P.G. împrumuta cercetaților 110.000 dolari SUA

cu scadența 5 ianuarie 2006, din care se pretinde că s-au făcut restituirile de

sume împrumutate.

O atare inginerie probatorie la care

au recurs cercetații, pentru a putea înlătura situația dificilă în care s-au

aflat martorii care nu au fost în măsura să precizeze în posesia cui se găsesc

originalele înscrisurilor sub semnătură privată, nu are relevanță în

soluționarea cauzei. Comisia căreia i se va trimite cauza pentru rejudecare, va

examina proveniența mijloacelor materiale cu care cercetații au procurat

bunurile acumulate, corespunzător situației existente pe durata supusă

verificării, indiferent de acelea intervenite ulterior datei de 8 ianuarie

2003, stabilind detaliat, pe baza relațiilor de la SC R. SRL Brașov și SC M.

SRL Brașov, veniturile nete, realizate de cercetați.

Din conținutul celor două adeverințe

nu se poate deduce dacă veniturile comunicate sunt brute sau nete iar

adeverința privind veniturile cercetatei V.M.D. fiind semnată de aceasta, poate

fi suspectată de nesinceritate.

Probele trebuie adâncite sub

aspectul posibilităților materiale ale împrumutătorilor, a surselor de

procurare a sumelor date cercetaților cu împrumut, însoțite de originalele

chitanțelor pe care martorii împrumutători sau cercetații (dacă după

restituirea împrumuturilor aceste chitanțe au fost predate acestora) le dețin.

Administrarea probelor în sensul

celor mai sus arătate, sunt necesare pentru soluționarea legală și temeinică a

cauzei, deoarece probele existente, creează o situație de incertitudine în

legătură cu veniturile cercetaților, inclusiv cu existența și valoarea

împrumutului, de vreme ce persoanele ce au acordat cu împrumut sume atât de

importante, au neglijat nu numai instituirea unor dobânzi și garanții pentru

întârzierea sau nerestituirea împrumutului, dar și aceea a titlului executor

(originalul chitanței) decisiv pentru valorificarea creanței, în cazul

nerestituirii împrumutului.

Desigur stabilirea mijloacelor

financiare de care cercetații au dispus pentru procurarea bunurilor reținute

corect de comisie, se afla în strânsă legătură cu cheltuielile curente pe care

aceștia le-au făcut. Discrepanța dintre cheltuielile curente stabilite în mod

arbitrar de comisie, la circa 15.000.000 lei și cele stabilite prin opinie

separată, 5.000.000 lei spre care înclină Ministerul Public în recursul

declarat, pune neîndoios în discuție suplimentarea probelor privind nivelul de

viață al cercetaților și în mod corespunzător cheltuielile efectuate în medie de

aceștia lunar, în acest scop.

Din perspectiva celor arătate,

constatându-se că Ordonanța nr. 1/2003 a Comisiei constituită în temeiul Legii

nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nu-și are un suport probator

suficient, legalitatea acesteia fiind efectuată în sensul art. 304 pct. 9 și 10

C. proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Public,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, și casarea

cauzei cu trimitere la aceeași comisie, în temeiul art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, împotriva Ordonanței 1/AV din 9 mai 2003 a Comisiei de

Cercetare a Averilor constituite conform Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea

de Apel Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

comisii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.