ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4785/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 17 ianuarie 2002, Curtea de Apel

Brașov a fost investită de către Comisia de Cercetare a Averilor constituită

conform Legii nr 115/1996, prin Ordonanța nr. 7, cu privire la diferențele

vădite între bunurile dobândite și veniturile realizate de către cercetații

T.V. și V.T.

În considerentele ordonanței s-a

reținut că, în urma sesizării de către Inspectoratul de Poliție al județului

Brașov, care a solicitat verificarea averii col. T.V. s-a procedat la control

în conformitate cu dispozițiile art. 12 și art. 10 din Legea nr 115/1996, în

perioada octombrie 1996, data apariției legii, septembrie 2001, data sesizării.

Prin sentința civilă nr. 10F din 24

iunie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a constatat că dobândirea

cotei de 21,27%, respectiv a sumei de 132.534.301 lei, din bunurile

reprezentate de imobil (construcție și teren) situat în Predeal, și autoturism

Dacia 1310 nu este justificată de către cercetați.

Au fost obligați cercetații să

plătească statului prin Ministerul de Finanțe suma menționată până la 1

septembrie 2002.

Împotriva sentinței și a ordonanței

au declarat recurs cercetații T.V. și V.T.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 4952 pronunțată la 1 iulie 2004, a admis recursul cercetaților

și a casat sentința recurată precum și Ordonanța nr. 7/AV din 17 decembrie 2001

a Comisiei de cercetare a averilor constituită conform Legii nr 115/1996 din

cadrul Curții de Apel Brașov și a trimis cauza în vederea reluării cercetării,

la aceeași comisie.

După casare, Curtea de Apel Brașov,

Comisia de cercetare constituită în baza Legii nr 115/1996, prin Ordonanța nr.

2/AV pronunțată la 13 decembrie 2005 în dosarul 1/AV/2005, în baza art. 14 lit.

b) din Legea nr 115/1996 a clasat cauza și a obligat Ministerul Administrației

și Internelor să plătească cercetaților suma de 20.000.000 lei (RON) cheltuieli

de judecată.

Prin încheierea din Camera de

consiliu din 23 ianuarie 2006 s-a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul Ordonanței nr. 2/AV din 13 decembrie 2005 în sensul

că suma reprezentând cheltuieli de judecată este 20.000.000 (ROL).

Împotriva ordonanței menționate a

declarat recurs cercetatul T.V, criticând-o ca nelegală numai în ceea ce

privește neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată în sumă de

36.650.000 lei.

Recurentul a arătat că aceste

cheltuieli sunt alcătuite din: 10.000.000 lei, onorariu expertiză contabilă

achitat expertului P.F., 6.400.000 lei – onorariu achitat avocatului, conform

contractului de asistență juridică nr. 24 din 24 ianuarie 2002, 10.000.000 lei

– onorariu avocat achitat conform contractului de asistență juridică nr. 43102

din 29 septembrie 2002 și 10.000.000 lei – onorariu de avocat achitat conform

contractului de asistență juridică nr. 51 din 4 iunie 2005.

Prin cererea de recurs, recurentul a

solicitat repunerea în termenul de declarare a căii de atac, precizând că la

data comunicării hotărârii recurate nu se afla la domiciliu, astfel că dovada

de efectuare a actului de procedură a fost semnată de soacra sa, N.T., în vârstă

de 77 ani, care o supraveghea la domiciliu pe soția sa, cercetata V.T., aflată

în comă profundă.

Recurentul a arătat că a aflat

despre primirea corespondenței abia la 25 ianuarie 2006, ulterior decesului

soției sale, V.T., la 17 ianuarie 2006.

În susținerea cererii, recurentul a

depus la dosar copia certificatului de deces al cercetatei.

Prin încheierea de la 26 septembrie

2006 Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dovada de comunicare

și actele medicale de la dosar și apreciind că sunt îndeplinite cerințele art.

103 C. proc. civ., a admis cererea de repunere în termenul de recurs, formulată

de T.V., și, pe cale de consecință, a respins excepția tardivității invocată de

intimatul Ministerul Administrației și Internelor.

În faza recursului, cercetatul a

depus la dosar adresa din 29 martie 2007 a Biroului Local de Expertize Tehnice

Judiciare, Tribunalul Brașov din care rezultă că expertul P.F. a încasat suma

de 800 RON pentru raportul de expertiză efectuat în dosarul Curții de Apel

Brașov nr. 6/AV/2002, însoțită de trei chitanțe CEC (pentru sumele de 3.000.000

lei, 2.500.000 lei și respectiv 2.500.000 lei, achitate Biroului Local de

Expertize).

Recurentul a mai depus la dosar un

calcul al indicelui prețului de consum la 28 februarie 2007 din care rezultă

suma reactualizată la 5.280 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, raportat la critica invocată, Înalta Curte de Casație și Justiție va

constata că recursul declarat de cercetatul T.V. împotriva Ordonanței nr. 2/AV

din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov este fondat pentru considerentele

ce succed:

La calculul cheltuielilor de

judecată cuvenite cercetatului, conform art. 274 C. proc. civ., pe parcursul

tuturor fazelor procesuale, instanțele nu au avut în vedere și suma de

8.000.000 lei, reprezentând onorariu de expertiză achitat expertului P.F.,

astfel cum rezultă din adresa menționată, depusă ca act nou în recurs conform

dispozițiilor art. 305 C. proc. civ..

Pentru celelalte sume reprezentând onorariu

de avocat, cercetatul a depus la dosar trei chitanțe având valori de 5.000.000

lei, 5.000.000 lei și respectiv 10.000.000 lei (în total 20.000.000 lei), în

limita cărora Curtea de Apel Brașov a obligat deja pe intimatul Ministerul

Administrației și Internelor la cheltuieli de judecată prin dispozitivul

ordonanței recurate, îndreptate conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.

prin încheierea de la 23 ianuarie 2006.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va

obliga intimatul și la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de expertiză.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale ordonanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de T.V.

împotriva ordonanței nr. 2/AV din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă intimații și la

8.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză contabilă.

Menține celelalte dispoziții ale

ordonanței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2007.