ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9252/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Ordonanța nr. 8 din 17 decembrie 2001, Curtea de Apel Brașov, Comisia de cercetare a averilor a dispus, în baza art. 14 din Legea nr. 115/1996, clasarea cauzei având ca obiect sesizarea Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov cu privire la averea cercetaților C.V. și C.M., reținând ca fiind licită proveniența bunurilor dobândite de aceștia, în perioada de referință. Recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție care, prin decizia nr. 3242 din 1 octombrie 2002 a casat ordonanța atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași comisii, în vederea completării probatoriului.

Reluând cercetarea, Curtea de Apel Brașov, Comisia de cercetare a averilor, prin Ordonanța nr. 2/AV din 26 iunie 2003, a admis sesizarea Inspectoratului de Poliție al Județului Brașov și luând act că dobândirea cotei de 49,22% din averea cercetaților nu are caracter licit, a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov. Prin sentința nr. 19 din 16 decembrie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a dispus în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996 închiderea dosarului, luând act că proveniența bunurilor dobândite de cercetați, este justificată. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că în perioada supusă controlului, veniturile cercetaților au însumat 641.802.557 lei, între acumulările familiei și aceste venituri neexistând o vădită disproporție.

În cauză, a declarat recurs, în termen legal, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că hotărârea este lipsită de temei legal, statuându-se greșit asupra provenienței licite a bunurilor, în condițiile în care numai între valoarea imobilului și veniturile dovedite de cercetați în perioada octombrie 1996-septembrie 2001, există o diferență nejustificată de 215.742.214 lei, iar împrumuturile pe care cercetatul a susținut că le-a contractat, nu au fost dovedite. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Instanța de control judiciar a reținut corect, în urma unei analize judicioase, că în perioada supusă controlului (1 ianuarie 1997-1 septembrie 2001) familia cercetatului a obținut și alte venituri, legale, ce nu au fost luate în calcul de către comisie.

Astfel, soția cercetatului a beneficiat de drepturi salariale în sumă de 38.459.080 lei, iar nu de 23.921.000 lei, așa cum eronat a reținut Comisia de Cercetare, constituită în baza Legii nr. 115/1996 (a se vedea în acest sens adeverința nr. 2135 din 22 august 2001 a sucursalei M. Brașov, f.20, dosar 1078/F/2003 al Curții de Apel Brașov). La această sumă se adaugă, potrivit aceleiași adeverințe, sporurile de vechime, condiții grele de muncă și condiții nocive, precum și pensia de care soția cercetatului a beneficiat începând cu 1 noiembrie 2000, respectiv 2.627.983 lei lunar, sume care, de asemenea, nu au fost avute în vedere de către comisie.

(f.18 dosar fond) Totodată, urmare înstrăinării, în condiții legale, a unei proprietăți, a se vedea contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 853 din 19 februarie 1999, cercetații au mai obținut suma de 60.000.000 lei, ce se adaugă veniturilor din perioada supusă controlului, venituri totalizate la suma de 379.202.557 lei. În ceea ce privește diferența dintre aceste venituri și valoarea imobilului dobândit în perioada de referință (494.737.000 lei), probele administrate, după casarea cu trimitere (martori și înscrisuri) au confirmat susținerile cercetaților referitoare la efectuarea unor împrumuturi (5000, 3000, 7000 și respectiv 9000 dolari SUA) care, au crescut veniturile totale ale familiei cercetatului, în perioada supusă controlului, la suma de 641.802.557 lei.

În condițiile în care, conținutul înscrisurilor sub semnătură privată ce atestă efectuarea acestor împrumuturi, a fost confirmat prin declarațiile martorilor audiați în cauză - care, în calitatea lor de prieteni de familie ai cercetaților, au arătat că au înțeles să-i sprijine financiar pe aceștia în vederea edificării construcției, rămân fără suport criticile din recurs referitoare la lipsa de veridicitate a acestor susțineri, atâta vreme cât nu s-a probat mărturia mincinoasă, instanța neputându-și fundamenta soluția pe baza unor simple supoziții. Așa fiind, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei civile nr. 19 din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.