ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 2851/2003, reclamanta Asociația A.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S., să se constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 5.5 coroborat cu art. 4.1 din contractul de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părți pentru a opera rezilierea de drept a contractului, notificată de pârâtă prin adresa din 20 martie 2000. A mai solicitat reclamanta, ca pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suspendarea licitației cu plic închis organizată de pârâtă în vederea concesionării suprafeței de teren de 2.572 ha situate în localitatea Verguleasa, județul Buzău, până la soluționarea prezentei cereri.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația A.I., obligarea acesteia la plata sumei de 9.668.667 lei reprezentând redevență neachitată la termenele scadente, penalități de întârziere și T.V.A. datorate de pârâtă în baza contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000; totodată reclamanta a mai solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut la art. 5.5 din contract și obligarea pârâtei la plata penalităților datorate până la stingerea debitului potrivit art. 5.4 din contractul de concesiune.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9965 din data de 1 septembrie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând că prin art. 10.1 din contractul de concesiune părțile au convenit sub aspectul competenței teritoriale, ca soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractului, să aparțină instanței în circumscripția căreia se află terenul ce face obiectul concesiunii. La Tribunalul Buzău, cauza a fost înregistrată sub nr. 3301/2003, iar prin încheierea din data de 14 noiembrie 2003 instanța a dispus conexarea cauzei la acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 2851/2003 constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură.

Prin sentința nr. 534 pronunțată la data de 19 mai 2004 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă Asociația A.I., a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, și a respins cererea conexă formulată de pârâta - reclamantă A.D.S. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că potrivit art. 4.1 alin. (2) din contractul de concesiune încheiat între reclamantă, în calitate de concesionar, și pârâtă, în calitate de concedent, redevența – echivalentul în lei a 470 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru arabil, vii, livezi și 445 hg grâu stas 813/68/ha anual pentru pășuni, se stabilește după cotația grâului la B.R.M.

în momentul plății. Că, începând cu al II-lea trimestru al anului 2001, B.R.M., nu a mai avut cotație la grâu, situație în care concedentul a calculat redevența după cotația grâului la Bursa de la Londra, criteriu stabilit unilateral. Referitor la cererea conexă, instanța a constatat că este neîntemeiată, în condițiile în care neexecutarea obligațiilor concesionarei de plată a redevenței, nu se datorează culpei acesteia, iar concedenta A.D.S. nu a acceptat negocierea altor criterii pentru stabilirea plății redevenței în absența cotației grâului la B.R.M. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - reclamantă A.D.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea acțiunii conexe a Asociația A.I.

Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004, respingând ca nefondat apelul pârâtei - reclamante A.D.S. Împotriva deciziei pronunțată în apel, a declarat recurs pârâta - reclamantă A.D.S., care, prin decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că în condițiile în care criteriul stabilit de părți în contractul de concesiune încheiat, referitor la prețul redevenței, a devenit inoperabil, prin lipsa cotației la B.R.M. a grâului, iar părțile nu au reușit pe cale amiabilă să stabilească altă modalitate de calcul a redevenței, litigiul ivit între ele în legătură cu acest aspect, trebuia soluționat de instanță cu respectarea art. 129 C. proc.

civ. în sensul efectuării unei expertize financiar - contabil pentru stabilirea redevenței. În rejudecare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia nr. 87 din 29 aprilie 2008, prin care a admis apelul și a modificat în tot sentința, a admis acțiunea conexă formulată de A.D.S. București și a obligat-o pe pârâta - reclamantă Asociația A.I. Poșta Câlnău să plătească reclamantei - pârâte 977.224,13 lei, cu titlu de redevență pe perioada 1 ianuarie 2001 – 20 martie 2003 și la 1.581.040,50 lei penalități contractuale, respectiv la cheltuieli de judecată. A constatat rezilierea de drept a contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părți.

A respins, totodată, ca nefondată acțiunea conexă formulată de pârâta - reclamantă Asociația A.I. Poșta Câlnău. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că față de clauzele contractului (art. 4.1), împrejurarea că B.R.M., la care părțile s-au raportat, nu mai tranzacționează grâu, prețul redevenței se poate stabili cel mai aproape de intenția părților în raport de prețul practicat pe piața liberă și, în concordanță și cu dispozițiile deciziei de casare, a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuată în cauză. În privința obligației de plată a penalităților de întârziere a avut în vedere dispozițiile contractuale (art. 5.4) prin care părțile au prevăzut această sancțiune și concluziile expertizei contabile.

Totodată, față de pactul comisoriu prevăzut în contract (art. 5.5), întârzierea plății cu peste 30 de zile și notificarea rezilierii, instanța de apel a concluzionat că sunt întrunite condițiile și se impune și admiterea cererii privind constatarea rezilierii contractului, respingându-se pe cale de consecință, acțiunea conexă formulată de Asociația A.I. Sub acest din urmă aspect, au fost respinse toate apărările pârâtei - reclamante față de dispozițiile art. 292 C. proc. civ., potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi în apel de alte mijloace de probă și dovezi decât cele invocate la fond sau arătate prin cererea de apel, iar pe de altă parte, cauza a fost rejudecată în raport cu cele dispuse prin decizia de casare.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta - reclamantă și după prezentarea unui scurt istoric al situației litigiului raportat la situația de fapt și probele administrate, a invocat nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat, în esență, că instanța de apel a nesocotit probele administrate din care rezultă că terenul concesionat nu a fost folosit în totalitate, punând temei, în mod greșit, pe concluziile expertizei, cât și izvorul obligațiilor deduse judecății, respectiv contractul părților prin care prețul redevenței s-a stabilit în funcție de prețul grâului la B.R.M., astfel că, în lipsa unei cotații la această bursă, a unui preț determinat sau determinabil și față de poziția culpabilă a reclamantei - pârâte care a refuzat renegocierea contractului, stabilirea prețului pe alte criterii și în lipsa unui acord de voință, apare lipsită de fundament legal.

Intimata reclamantă - pârâtă a formulat, în termenul legal, întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul se găsește nefondat. În ceea ce privește prima critică vizând neanalizarea tuturor probelor privind situația terenului ce a făcut obiectul concesiunii, se constată că această critică nu se subsumează motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greșită a legii și niciunui alt motiv dintre cele reglementate limitativ prin art. 304 C. proc. civ., vizând de fapt netemeinicia hotărârii, ceea ce excede, deci, obiectului recursului. În privința obligației dedusă judecății, se constată că instanța de apel în motivare s-a raportat la contract ca izvor al obligațiilor, pe baza căruia a și stabilit conform concluziilor expertizei contabile, prețul redevenței, neputându-se reține că s-a nesocotit voința părților.

Sub acest aspect, instanța, cu respectarea dispozițiilor din contract potrivit cărora redevența reprezintă o anumită cantitate de grâu - nepredată, deși, recurenta putea să execute obligația și în această modalitate - a stabilit prețul în funcție de cel practicat pe piața liberă, în lipsa unei cotații la bursă. Obligațiile contractuale trebuie respectate cu bună - credință, ceea ce nu se poate reține în privința recurentei pârâte - reclamante care a refuzat să predea în natură cantitatea de grâu, respectiv să participe la renegocierea prețului prin raportare și la alte cotații decât cele ale B.R.M. deși i s-au făcut aceste oferte, încât, având în vedere și dispozițiile deciziei de casare, obligatorie pentru instanța de apel, prin care s-a statuat asupra caracterului determinabil al prețului, față de interpretarea care trebuie dată contractului, în mod legal, fără a încălca, deci, art. 969 C. civ.

instanța de apel a stabilit întinderea creanței. Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A.I. Poșta Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 87 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.