ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1357/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Buzău sub nr. 2851/2003, reclamanta Asociația A.I., a solicitat în

contradictoriu cu pârâta A.D.S., să se constate că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 5.5 coroborat cu art. 4.1 din contractul de concesiune din 16

noiembrie 2000 încheiat între părți pentru a opera rezilierea de drept a

contractului, notificată de pârâtă prin adresa din 20 martie 2000.

A mai solicitat reclamanta,

ca pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suspendarea licitației cu

plic închis organizată de pârâtă în vederea concesionării suprafeței de teren

de 2.572 ha situate în localitatea Verguleasa, județul Buzău, până la

soluționarea prezentei cereri.

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.D.S. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația A.I., obligarea acesteia la

plata sumei de 9.668.667 lei reprezentând redevență neachitată la termenele

scadente, penalități de întârziere și T.V.A. datorate de pârâtă în baza

contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000; totodată reclamanta a mai

solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie

2000, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut la art. 5.5 din contract

și obligarea pârâtei la plata penalităților datorate până la stingerea

debitului potrivit art. 5.4 din contractul de concesiune.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9965 din data de 1 septembrie

2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Buzău, constatând că prin art. 10.1 din contractul de concesiune părțile au

convenit sub aspectul competenței teritoriale, ca soluționarea litigiilor

decurgând din executarea contractului, să aparțină instanței în circumscripția

căreia se află terenul ce face obiectul concesiunii.

La Tribunalul Buzău, cauza a

fost înregistrată sub nr. 3301/2003, iar prin încheierea din data de 14

noiembrie 2003 instanța a dispus conexarea cauzei la acțiunea ce face obiectul

dosarului nr. 2851/2003 constatând că între cele două cauze există o strânsă

legătură.

Prin sentința nr. 534

pronunțată la data de 19 mai 2004 Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă Asociația

A.I., a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16

noiembrie 2000, și a respins cererea conexă formulată de pârâta - reclamantă

A.D.S.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut că potrivit art. 4.1 alin. (2) din

contractul de concesiune încheiat între reclamantă, în calitate de concesionar,

și pârâtă, în calitate de concedent, redevența – echivalentul în lei a 470 kg

grâu stas 813/68/ha anual pentru arabil, vii, livezi și 445 hg grâu stas

813/68/ha anual pentru pășuni, se stabilește după cotația grâului la B.R.M. în

momentul plății. Că, începând cu al II-lea trimestru al anului 2001, B.R.M., nu

a mai avut cotație la grâu, situație în care concedentul a calculat redevența

după cotația grâului la Bursa de la Londra, criteriu stabilit unilateral.

Referitor la cererea conexă,

instanța a constatat că este neîntemeiată, în condițiile în care neexecutarea

obligațiilor concesionarei de plată a redevenței, nu se datorează culpei

acesteia, iar concedenta A.D.S. nu a acceptat negocierea altor criterii pentru

stabilirea plății redevenței în absența cotației grâului la B.R.M.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta - reclamantă A.D.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii

acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea acțiunii conexe a Asociația

A.I.

Curtea de Apel Ploiești a

pronunțat decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004, respingând ca nefondat apelul

pârâtei - reclamante A.D.S.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, a declarat recurs pârâta - reclamantă A.D.S., care, prin

decizia nr. 689 din 30 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a

fost admis și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei

de casare s-a reținut că în condițiile în care criteriul stabilit de părți în

contractul de concesiune încheiat, referitor la prețul redevenței, a devenit

inoperabil, prin lipsa cotației la B.R.M. a grâului, iar părțile nu au reușit

pe cale amiabilă să stabilească altă modalitate de calcul a redevenței,

litigiul ivit între ele în legătură cu acest aspect, trebuia soluționat de

instanță cu respectarea art. 129 C. proc. civ. în sensul efectuării unei

expertize financiar - contabil pentru stabilirea redevenței.

În rejudecare, Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat

decizia nr. 87 din 29 aprilie 2008, prin care a admis apelul și a modificat în

tot sentința, a admis acțiunea conexă formulată de A.D.S. București și a

obligat-o pe pârâta - reclamantă Asociația A.I. Poșta Câlnău să plătească

reclamantei - pârâte 977.224,13 lei, cu titlu de redevență pe perioada 1

ianuarie 2001 – 20 martie 2003 și la 1.581.040,50 lei penalități contractuale,

respectiv la cheltuieli de judecată.

A constatat rezilierea de

drept a contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000 încheiat între părți.

A respins, totodată, ca

nefondată acțiunea conexă formulată de pârâta - reclamantă Asociația A.I. Poșta

Câlnău.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că față de clauzele contractului (art. 4.1),

împrejurarea că B.R.M., la care părțile s-au raportat, nu mai tranzacționează

grâu, prețul redevenței se poate stabili cel mai aproape de intenția părților

în raport de prețul practicat pe piața liberă și, în concordanță și cu

dispozițiile deciziei de casare, a avut în vedere concluziile expertizei contabile

efectuată în cauză.

În privința obligației de

plată a penalităților de întârziere a avut în vedere dispozițiile contractuale

(art. 5.4) prin care părțile au prevăzut această sancțiune și concluziile

expertizei contabile.

Totodată, față de pactul

comisoriu prevăzut în contract (art. 5.5), întârzierea plății cu peste 30 de

zile și notificarea rezilierii, instanța de apel a concluzionat că sunt

întrunite condițiile și se impune și admiterea cererii privind constatarea

rezilierii contractului, respingându-se pe cale de consecință, acțiunea conexă

formulată de Asociația A.I.

Sub acest din urmă aspect,

au fost respinse toate apărările pârâtei - reclamante față de dispozițiile art.

292 C. proc. civ., potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi în apel de alte

mijloace de probă și dovezi decât cele invocate la fond sau arătate prin

cererea de apel, iar pe de altă parte, cauza a fost rejudecată în raport cu

cele dispuse prin decizia de casare.

Împotriva acestei hotărâri,

a formulat recurs pârâta - reclamantă și după prezentarea unui scurt istoric al

situației litigiului raportat la situația de fapt și probele administrate, a

invocat nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

A arătat, în esență, că

instanța de apel a nesocotit probele administrate din care rezultă că terenul

concesionat nu a fost folosit în totalitate, punând temei, în mod greșit, pe

concluziile expertizei, cât și izvorul obligațiilor deduse judecății, respectiv

contractul părților prin care prețul redevenței s-a stabilit în funcție de

prețul grâului la B.R.M., astfel că, în lipsa unei cotații la această bursă, a

unui preț determinat sau determinabil și față de poziția culpabilă a

reclamantei - pârâte care a refuzat renegocierea contractului, stabilirea

prețului pe alte criterii și în lipsa unui acord de voință, apare lipsită de

fundament legal.

Intimata reclamantă - pârâtă

a formulat, în termenul legal, întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

În ceea ce privește prima

critică vizând neanalizarea tuturor probelor privind situația terenului ce a

făcut obiectul concesiunii, se constată că această critică nu se subsumează

motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind

încălcarea sau aplicarea greșită a legii și niciunui alt motiv dintre cele

reglementate limitativ prin art. 304 C. proc. civ., vizând de fapt netemeinicia

hotărârii, ceea ce excede, deci, obiectului recursului.

În privința obligației

dedusă judecății, se constată că instanța de apel în motivare s-a raportat la

contract ca izvor al obligațiilor, pe baza căruia a și stabilit conform

concluziilor expertizei contabile, prețul redevenței, neputându-se reține că

s-a nesocotit voința părților.

Sub acest aspect, instanța,

cu respectarea dispozițiilor din contract potrivit cărora redevența reprezintă

o anumită cantitate de grâu - nepredată, deși, recurenta putea să execute

obligația și în această modalitate - a stabilit prețul în funcție de cel

practicat pe piața liberă, în lipsa unei cotații la bursă.

Obligațiile contractuale

trebuie respectate cu bună - credință, ceea ce nu se poate reține în privința

recurentei pârâte - reclamante care a refuzat să predea în natură cantitatea de

grâu, respectiv să participe la renegocierea prețului prin raportare și la alte

cotații decât cele ale B.R.M. deși i s-au făcut aceste oferte, încât, având în

vedere și dispozițiile deciziei de casare, obligatorie pentru instanța de apel,

prin care s-a statuat asupra caracterului determinabil al prețului, față de

interpretarea care trebuie dată contractului, în mod legal, fără a încălca,

deci, art. 969 C. civ. instanța de apel a stabilit întinderea creanței.

Așa fiind, recursul este

nefondat și va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația A.I. Poșta Câlnău împotriva deciziei comerciale nr. 87

din 29 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2009.