ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3948/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 22 iulie 2003, sub nr. 2851/2003, reclamanta A.A.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.D.S., să se constate că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, încheiat cu pârâta nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 5.5 și 4.1 din contract pentru a opera această sancțiune; a mai solicitat reclamanta, ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună suspendarea licitației cu plic închis organizată de pârâtă în vederea concesionării suprafeței de teren de 2.572 ha situate în localitatea Verguleasa, județul Buzău, până la soluționarea prezentei cereri.

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta A.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.A.I., obligarea acesteia la plata sumei de 9.668.667 lei, reprezentând redevență neachitată la termenele scadente, penalități de întârziere și T.V.A. datorate de pârâtă în baza contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000; totodată reclamanta a mai solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul 3 prevăzut la art. 5.5 din contract și obligarea pârâtei la plata penalităților datorate până la stingerea debitului potrivit art. 5.4 din contractul de concesiune.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9965 din data de 1 septembrie 2003, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, constatând că prin art. 10.1 din contractul de concesiune părțile au convenit sub aspectul competenței teritoriale, ca soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractului, să aparțină instanței în circumscripția căreia se află terenul ce face obiectul concesiunii. La Tribunalul Buzău, cauza a fost înregistrată sub nr. 3301/2003, iar prin Încheierea din data de 14 noiembrie 2003 instanța a dispus conexarea cauzei la acțiunea ce face obiectul dosarului nr. 2851/2003, constatând că între cele două cauze există o strânsă legătură.

Asupra cererii de ordonanță președințială, reprezentând pct. 2 al petitului acțiunii reclamantei A.A.I., tribunalul prin Încheierea din 5 august 2003, a hotărât suspendarea licitației cu plic închis organizată de A.D.S., în vederea concesionării terenului din localitatea Verguleasa, până la soluționarea litigiului privind rezilierea contractului de concesiune convenit de cele două părți. Prin sentința nr. 534 pronunțată la data de 19 mai 2004, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, admite cererea principală formulată de reclamanta, pârâtă A.A.I., constată că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune din 16 noiembrie 2000, și respinge cererea conexă formulată de pârâta – reclamantă A.D.S.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 4.1. alin. (2) din contractul de concesiune încheiat între reclamantă în calitate de concesionar și pârâtă în calitate de concedent, redevența – echivalentul în lei a 470 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru arabil, vii, livezi și 445 kg grâu stas 813/68/ha anual pentru pășuni, se stabilește după cotația grâului la B.R.M., în momentul plății. Ca, începând cu al II-lea trimestru al anului 2001, B.R.M., nu a mai avut cotație la grâu, situație în care concedentul a calculat redevența după cotația grâului la B.L., criteriu stabilit unilateral. Referitor la cererea conexă, instanța constată că este neîntemeiată, în condițiile în care neexecutarea obligațiilor concesionarei de plată a redevenței, nu se datorează culpei acesteia, iar concedenta, A.D.S., nu a acceptat negocierea altor criterii pentru stabilirea plății redevenței în absența cotației grâului la B.R.M.

Criticând soluția adoptată de prima instanță, atât în ce privește cererea principală cât și cea conexă, pârâta - reclamantă A.D.S. a declarat apel, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate și solicitând încuviințarea unei expertize contabile care să stabilească prețul redevenței. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 689 pronunțată la data de 30 septembrie 2004, respinge ca nefondat apelul pârâtei, reclamante A.D.S. Curtea de Apel reține în considerentele deciziei că, cererea de suplimentare a probatoriului este neîntemeiată, deoarece apelanta nu a solicitat în fața instanței de fond, încuviințarea probei cu expertiză contabilă, iar prin efectuarea acesteia în calea de atac a apelului s-ar încălca un grad de jurisdicție.

Referitor la inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulate de reclamantă, curtea de apel constată că potrivit art. 111 C. proc. civ., reclamanta este îndreptățită să solicite constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Totodată, curtea de apel reține că apelanta concedentă a refuzat să negocieze clauza privind prețul redevenței, în condițiile în care prevederile contractuale de stabilire a redevenței deveniseră inoperante, iar trimiterea la cotația bursieră de la Londra, drept criteriu de stabilire a prețului redevenței, neputând opera în lipsa acordului concesionarei. În contra acestei decizii, pârâta - reclamantă A.D.S., a declarat, în termen legal recurs, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru spre rejudecare în condițiile efectuării expertizei solicitate.

Invocând ca motiv de casare, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta susține următoarele, în argumentarea criticilor formulate: - instanța de apel a respins în mod neîntemeiat cererea de completare a probatoriului cu o expertiză de specialitate financiar – contabilă, având ca obiectiv stabilirea cuantumului redevenței datorate; - acțiunea principală formulată de reclamanta pârâtă este inadmisibilă având în vedere subsidiaritatea acțiunii în constatare față de cea în realizare; - calcularea redevenței după cotația bursieră de la Londra se impunea urmare aplicării principiului interpretării sistematice a clauzelor contractuale, în condițiile în care în art. 7.13.2.1.

din contract referitor la realizarea investițiilor s-a stabilit echivalentul în lei a 257.040 kg grâu /an la cotația bursieră de la Londra; - concesionarea prin corespondența adresată concendentei nu a avansat nici o propunere concretă privind modul de calcul al redevenței, astfel că nu poate fi considerată de bună credință, cum greșit au reținut instanțele. Recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanței de apel este nelegală pentru considerentele ce urmează: 1. În condițiile în care criteriul stabilit de părți în contractul de concesiune încheiat, referitor la prețul redevenței, a devenit inoperabil, prin lipsa cotației la B.R.M. a grâului, iar părțile nu au reușit pe cale amiabilă să stabilească alte modalități de calcul al redevenței, litigiul ivit între ele în legătură cu acest aspect, trebuia soluționat de instanță cu respectarea art. 129 C. proc.

civ. Ori, instanța prin decizia adoptată nu a soluționat chestiunea litigioasă dintre părți, încălcându-și astfel, îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale soluționarea corectă și legală a cauzei. 2. Încuviințarea unei expertize financiar – contabile pentru stabilirea cuantumului redevenței și a modului de calcul, se impunea, a fi ordonată, în vederea soluționării pe fond a litigiului. 3. Respingând proba cu expertiză solicită de concedenta – apelată, cu motivarea imposibilității solicitării ei pentru prima dată în apel, instanța a încălcat dispozițiile art. 295 art. (2) C. proc. civ., ignorând caracterul esențialmente devolutiv al apelului. Prin urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea administrării probei cu expertiză financiar – contabilă, pentru stabilirea cuantumului și a modalităților de calcul al redevenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 689 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 iunie 2005.