ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3744/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3744/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în
judecată înregistrată la 17 iunie 2003, pe rolul Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, sub nr. 108876/2003, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată
pe pârâta A.A.A.P.C., solicitând instanței, să dispune obligarea pârâtei la
plata sumei de 3.190.635.615 lei (2.277.052.471 lei reprezentând redevență neachitată
la scadență, 689.832.577 lei reprezentând penalități de întârziere și
223.750.597 lei TVA) și plata penalităților până la stingerea debitului și să
constate rezilierea contractului de concesiune încheiat de părți cu nr. 98/22
decembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul III inclus în contract.
În fapt, reclamanta A.D.S. a
arătat că la 22 decembrie 2000 între părți s-a încheiat contractul de
concesiune cu nr. 98, pentru exploatarea suprafeței de 952 ha teren din care:
15,94 ha arabil; 150,9 ha pășuni; 7,36 ha livezi, 779,17 vii și 107,77 teren
neagricol, urmând ca A.D.S. să primească de la concesionara pârâtă o redevență echivalentă
contravalorii cantității de 450 kg grâu STAS/ha. Se arată că, în conformitate
cu contractul nr. 98/2000, scadența redevenței este trimestrială pentru tranșe
procentuale, valoarea rămasă a redevenței fiind stabilită după cotația grâului
la
b
ursa din Londra; întrucât
pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, conform art. 5.5 din
contract, partea care și-a executat obligația este de drept a cere rezilierea
contractului, solicitând prin activarea pactului comisoriu de gradul III,
constatarea desființării contractului.
Astfel, pârâta este restantă
la plata redevențelor pentru anii 2000-2003, penalități pentru neplata datoriei
la scandență și TVA.
În drept, cererea a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1066 C. civ., Legea nr. 268/2001, H.G. nr.
626/2001.
Pârâta a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea cererii cu motivarea că suma pretinsă de
reclamantă nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, arătând că nu
se poate determina cuantumul redevenței, iar modul în care A.D.S. înțelege să
prezinte calculul datoriei reprezintă o modalitate abuzivă de modificare
unilaterală a contractului. S-a mai arătat că suprafața concedată s-a diminuat
față de suprafața prevăzută în contract prin retrocedări de terenuri în baza
Legii nr. 1/2000, astfel că se impunea recalcularea redevenței.
În ședința publică din 26
noiembrie 2003, în raport cu dispozițiile art. 164 C. proc. civ., instanța a
admis excepția de conexitate a cererii ce formează obiectul dosarului nr. 12798/2003
al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cerere prin care Asociația
Agricolă A., în calitate de reclamantă a solicitat instanței să constate că nu
sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 5.5 din contractul de concesiune
pentru a opera rezilierea contractului, să oblige pârâta A.D.S. la încheierea
unui act adițional la contract în sensul diminuării suprafeței atribuite în
regim de concesiune la 875,68 ha și să stabilească modalitatea de determinare a
redevenței datorate de reclamantă pârâtei A.D.S., prin înlocuirea modului de
calcul stabilit în art. 4.1 alin. (2) din contract, cu criterii concrete de
determinare a redevenței.
Prin cererea conexă
formulată de Asociația Agricolă A. la 17 iulie 2003 în contradictoriu cu
A.D.S., aceasta a motivat că, sesizând că A.D.S. solicită plata redevenței după
cotația grâului la
b
ursa din
Londra, a solicitat concedentului negocierea unei alte modalități de plată a
prețului. De asemenea, s-a arătat că suprafața concedată a fost diminuată de la
952 ha la 875,68 ha, solicitând A.D.S., încheierea unor acte adiționale, cereri
la care A.D.S. nu a răspuns, deși în numeroasele adrese înaintate de reclamantă
se invedera că
b
.
r
.
m
.
tranzacționează grâu. A.D.S. a avut o atitudinea duplicitară în ședințele de
conciliere cu Asociația, invederând prin adresa nr. 91153 din 7 aprilie 2003 că
urmează a se încheia un act adițional la contract, pentru ca la numai două zile
A.D.S. să anunțe Asociației rezilierea contractului nr. 98/2000. Astfel,
Asociația apreciază că nu poate fi considerată în culpă în neplata
redevențelor, de vreme ce acestea nu erau creanțe lichide, certe și exigibile
și erau percepute pentru o suprafață mai mare decât cea exploatată în
realitate.
În dosarul nr. 12798/2003
A.D.S. a formulat, anterior conexării, întâmpinare, solicitând respingerea
cererii ca nefondată, cu motivarea că actul nr. 98/2000 reprezintă voința
părților și are forță obligatorie pentru aceasta, interpretarea clauzelor
făcându-se după regulile art. 969 și art. 982 C. civ., iar pentru neplata
redevenței la scadență Asociația Agricolă A. creează un dezechilibru contractual,
fiind în culpă, astfel încât sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 5.5 din
contract, cuprinzând pactul comisoriu de grad III.
În ședința publică din 7
ianuarie 2004 reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă în sensul
cuantificării penalităților la suma de 689.832.577 lei, atașând un calcul al
acestora. La termenul de judecată din 7 ianuarie 2004 pârâta a invocat în cauză
excepția prematurității, soluționată de tribunal la 28 ianuarie 2004, în sensul
respingerii. Cu privire la capetele 1 și 2 ale cererii conexe, instanța a pus
în discuție inadmisibilitatea cererii, pe cale de excepție, admițând-o în
ședința publică din 28 ianuarie 2004, pentru considerentele arătate în
încheierea de ședință. Prin serviciul registratură, la 3 martie 2004,
pârâta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la capătul 4 al cererii
conexe, având ca obiect stabilirea modalității de determinare a contravalorii
redevenței prin înlocuirea modului de calcul stabilit în art. 4.1, alin. (2)
din contractul nr. 98/2000, încheiat de părți.
În ședința publică din 22
septembrie 2004 reclamanta a formulat la dosar precizări, în raport de
dispozițiile art. 132 C. proc. civ., cuantificând pretenția la 4.214.531.153
lei.
După respingerea ca
inadmisibile a capetelor de cerere din acțiunea conexă, având ca obiect
constatarea neincidenței dispozițiilor art. 5.5 din contractul de concesiune nr.
98/2000 (cu privire la rezilierea contractului) și constatarea inopozabilității
rezilierii prin notificarea adresată de A.D.S. cu nr. 21774 din 9 aprilie 2004
și după ce a luat act că pârâta reclamantă a renunțat la soluționarea capătului
de cerere conexă, privind stabilirea modalității de determinare a contravalorii
redevenței, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a rămas investită
cu cererea principală precizată de reclamanta A.D.S., în contradictoriu cu
pârâta A.A.A., având ca obiect pretenții în cuantum de 4.219.531.153 lei
reprezentând redevențe datorate și neachitate de pârâtă pentru anii 2000-2003
și penalități calculate până la 18 iunie 2004, cu obligarea Asociației la plata
penalităților până la stingerea debitului și constatarea rezilierii
contractului de concesiune în conformitate cu pactul comisoriu de gradul III
inclus în contractul părților și cu cererea conexă având ca obiect obligarea
A.D.S. la încheierea unui act adițional pentru o suprafață diminuată de teren
și recalcularea redevenței.
Prin sentința comercială nr.
802 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, în dosarul nr. 10887/2003, au fost respinse, ca inadmisibile,
capetele de cerere 1 și 2 din cererea conexă formulată de pârâta reclamantă,
având ca obiect constatarea inoperării pactului comisoriu prevăzut de art. 5.5
din contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 și inopozabilitatea
notificării rezilierii contractului; s-a luat act în temeiul art. 246 C. proc.
civ., că pârâta reclamantă a renunțat la soluționarea capătului 4 din cererea
conexă, având ca obiect stabilirea judiciară a modalității de determinare a
redevenței; a fost respinsă, ca nefondată, cererea principală promovată de
reclamanta pârâtă, având ca obiect pretenții bănești (redevențe și penalități)
și constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie 2000,
așa cum a fost precizată; a fost respinsă ca nefondată, excepția lipsei de
obiect a capătului 3 din cererea conexă, având ca obiect obligarea reclamantei
pârâte la încheierea unui act adițional, excepția invocată de reclamanta
pârâtă; a fost admisă cererea conexă formulată de pârâta reclamantă; a fost
obligată reclamanta pârâtă să încheie cu pârâta-reclamantă un act adițional la
contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 pentru diminuarea
cuantumului redevenței proporțional cu diminuarea suprafeței concesionate; a
fost respinsă, ca nefondată cererea reclamantei pârâte de obligare a pârâtei
reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte faptul că din
ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat neplata redevenței, aspect
necontestat de pârâtă, dar, pe de altă parte, întrucât suprafața efectiv
concesionată nu corespunde cotei prevăzute în contract (952 ha), fiind
diminuată la 875,68 ha datorită retrocedărilor efectuate în baza Legii nr. 1/2000,
redevența calculată de A.D.S. nu poate fi raportată la suprafața din contract.
În ce privește capătul de
cerere având ca obiect rezilierea contractului prin incidența dispozițiilor art.
5.5 din contract, instanța a apreciat că beneficiul invocării pactului
comisoriu de grad III de către reclamantă este incident în măsura în care
A.D.S. și-a executat sau se declară gata să execute contractul. Din probele
dosarului instanța a reținut că A.D.S. a încălcat prin propria culpă disciplina
contractului, refuzând sistematic solicitările pârâtei pentru soluționarea
problemei și a avut atitudini duplicitare, mai întâi arătându-și
disponibilitatea renegocierii și modificării obiectului contractului, ulterior,
revenind și notificând rezilierea.
Cu privire la cererea
conexă, instanța a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere
privind obligarea A.D.S. la încheierea unui act adițional pentru modificarea
obiectului contractului nr. 98/2000 invocată de A.D.S., iar pe fondul cauzei a
dispus obligarea reclamantei pârâte la încheierea actului adițional la
contract, pentru diminuarea cuantumului redevenței, proporțional cu diminuarea
suprafeței concesionate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel, în termen legal, A.D.S., înregistrat pe rolul secției a V-a
comercială sub nr. 1076/2005, motivul invocat fiind acela că sentința atacată
este nefondată, întrucât instanța a reținut în mod greșit reaua credință a
apelantei în încălcarea disciplinei contractuale, câtă vreme, intimata este cea
care nu a achitat redevența datorată și penalitățile de întârziere aferente,
deși a primit numeroase oferte din partea A.D.S. Mai precizează apelanta că
justificat a pus în aplicare clauza prevăzută la art. 5.5 din contractul
încheiat cu intimata și a notificat rezilierea contractului, astfel încât
solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul
admiterii acțiunii și obligarea intimatei la plata sumei de 2.656.856.998 lei,
reprezentând redevența neachitată pentru exploatarea suprafeței de 875,68 ha,
ce s-a aflat în administrarea SC V. SA AEGYSSUS, jud. Tulcea, penalitățile
aferente în sumă de 1.338.923.527 lei și 223.750.597 lei contravaloare TVA,
precum și constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie
2000.
Prin decizia nr. 791 din 2
decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul
reclamantei.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs, în termen, reclamanta A.D.S. solicitând admiterea lui și
modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii
astfel cum a fost formulată.
Instanța, din oficiu, a
invocat excepția nulității recursului prin prisma prevederilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și, după ce a pus-o în discuția părților, a
rămas în pronunțare pe această excepție.
Examinând recursul
reclamantei prin prisma motivelor invocate și a cerințelor impuse prin art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte găsește întemeiată excepția
invocată și, drept urmare, va constata nul acest recurs, pentru considerentele
următoare:
Potrivit dispozițiilor
legale sus evocate, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau
înlăuntrul termenului, iar în cazul în care nu a fost motivat, cu excepția
situațiilor când se invocă motive de ordine publică, sancțiunea este nulitatea.
Prin motivarea recursului
trebuie să se înțeleagă expunerea criticilor de nelegalitate aduse hotărârii
atacate și a argumentelor care susțin aceste critici, care să se încadreze în
motivele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., potrivit
cărora hotărârea poate fi casată sau modificată.
Analizând recursul declarat
de reclamantă se constată că deși sunt invocate prevederile art. 9 al art. 304 C.
proc. civ., nu se indică în ce constă eventuala lipsă de temei legal sau în ce
constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv care texte legale au
fost încălcate sau aplicate greșit.
De fapt,
reclamanta-recurentă reia motivele de apel și aduce critici deciziei atacate
doar prin raportare la netemeinicia acestei hotărâri, critici care se
constituie într-o succesiune de fapte și afirmații nestructurate juridic
potrivit cerințelor unei căi de atac extraordinare cum este recursul. Aceste
critici vizează în principal stabilirea situației de fapt și aprecierea
probelor de către instanța de apel și cea de fond: calculul debitelor pârâtei
raportat la suprafața reală aflată în administrarea pârâtei, îndeplinirea
obligațiilor contractuale de către reclamantă, aprecierea raportului de
expertiză întocmit de expertul G.M., refuzul pârâtei de a da curs invitației
reclamantei pentru încheierea unui act adițional, dând dovadă de rea-credință
și deci de a stabili o altă modalitate de plată a redevenței.
Prin urmare, constatând că
dezvoltarea motivelor de recurs așa cum a fost făcută de recurentă nu permite
analizarea hotărârii atacate, prin aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,
în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute limitativ
prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea legală și
va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 791 din 2
decembrie 2005 a Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2006.