ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3744/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 iunie 2003, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 108876/2003, reclamanta A.D.S. a chemat în judecată pe pârâta A.A.A.P.C., solicitând instanței, să dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 3.190.635.615 lei (2.277.052.471 lei reprezentând redevență neachitată la scadență, 689.832.577 lei reprezentând penalități de întârziere și 223.750.597 lei TVA) și plata penalităților până la stingerea debitului și să constate rezilierea contractului de concesiune încheiat de părți cu nr. 98/22 decembrie 2000, conform pactului comisoriu de gradul III inclus în contract.

În fapt, reclamanta A.D.S. a arătat că la 22 decembrie 2000 între părți s-a încheiat contractul de concesiune cu nr. 98, pentru exploatarea suprafeței de 952 ha teren din care: 15,94 ha arabil; 150,9 ha pășuni; 7,36 ha livezi, 779,17 vii și 107,77 teren neagricol, urmând ca A.D.S. să primească de la concesionara pârâtă o redevență echivalentă contravalorii cantității de 450 kg grâu STAS/ha. Se arată că, în conformitate cu contractul nr. 98/2000, scadența redevenței este trimestrială pentru tranșe procentuale, valoarea rămasă a redevenței fiind stabilită după cotația grâului la b ursa din Londra; întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, conform art. 5.5 din contract, partea care și-a executat obligația este de drept a cere rezilierea contractului, solicitând prin activarea pactului comisoriu de gradul III, constatarea desființării contractului.

Astfel, pârâta este restantă la plata redevențelor pentru anii 2000-2003, penalități pentru neplata datoriei la scandență și TVA. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1066 C. civ., Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001. Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii cu motivarea că suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, arătând că nu se poate determina cuantumul redevenței, iar modul în care A.D.S. înțelege să prezinte calculul datoriei reprezintă o modalitate abuzivă de modificare unilaterală a contractului. S-a mai arătat că suprafața concedată s-a diminuat față de suprafața prevăzută în contract prin retrocedări de terenuri în baza Legii nr. 1/2000, astfel că se impunea recalcularea redevenței.

În ședința publică din 26 noiembrie 2003, în raport cu dispozițiile art. 164 C. proc. civ., instanța a admis excepția de conexitate a cererii ce formează obiectul dosarului nr. 12798/2003 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, cerere prin care Asociația Agricolă A., în calitate de reclamantă a solicitat instanței să constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 5.5 din contractul de concesiune pentru a opera rezilierea contractului, să oblige pârâta A.D.S. la încheierea unui act adițional la contract în sensul diminuării suprafeței atribuite în regim de concesiune la 875,68 ha și să stabilească modalitatea de determinare a redevenței datorate de reclamantă pârâtei A.D.S., prin înlocuirea modului de calcul stabilit în art. 4.1 alin. (2) din contract, cu criterii concrete de determinare a redevenței.

Prin cererea conexă formulată de Asociația Agricolă A. la 17 iulie 2003 în contradictoriu cu A.D.S., aceasta a motivat că, sesizând că A.D.S. solicită plata redevenței după cotația grâului la b ursa din Londra, a solicitat concedentului negocierea unei alte modalități de plată a prețului. De asemenea, s-a arătat că suprafața concedată a fost diminuată de la 952 ha la 875,68 ha, solicitând A.D.S., încheierea unor acte adiționale, cereri la care A.D.S. nu a răspuns, deși în numeroasele adrese înaintate de reclamantă se invedera că b . r . m . tranzacționează grâu. A.D.S. a avut o atitudinea duplicitară în ședințele de conciliere cu Asociația, invederând prin adresa nr. 91153 din 7 aprilie 2003 că urmează a se încheia un act adițional la contract, pentru ca la numai două zile A.D.S.

să anunțe Asociației rezilierea contractului nr. 98/2000. Astfel, Asociația apreciază că nu poate fi considerată în culpă în neplata redevențelor, de vreme ce acestea nu erau creanțe lichide, certe și exigibile și erau percepute pentru o suprafață mai mare decât cea exploatată în realitate. În dosarul nr. 12798/2003 A.D.S. a formulat, anterior conexării, întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că actul nr. 98/2000 reprezintă voința părților și are forță obligatorie pentru aceasta, interpretarea clauzelor făcându-se după regulile art. 969 și art. 982 C. civ., iar pentru neplata redevenței la scadență Asociația Agricolă A. creează un dezechilibru contractual, fiind în culpă, astfel încât sunt deplin aplicabile dispozițiile art. 5.5 din contract, cuprinzând pactul comisoriu de grad III.

În ședința publică din 7 ianuarie 2004 reclamanta a formulat precizări la cererea introductivă în sensul cuantificării penalităților la suma de 689.832.577 lei, atașând un calcul al acestora. La termenul de judecată din 7 ianuarie 2004 pârâta a invocat în cauză excepția prematurității, soluționată de tribunal la 28 ianuarie 2004, în sensul respingerii. Cu privire la capetele 1 și 2 ale cererii conexe, instanța a pus în discuție inadmisibilitatea cererii, pe cale de excepție, admițând-o în ședința publică din 28 ianuarie 2004, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință. Prin serviciul registratură, la 3 martie 2004, pârâta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la capătul 4 al cererii conexe, având ca obiect stabilirea modalității de determinare a contravalorii redevenței prin înlocuirea modului de calcul stabilit în art. 4.1, alin. (2) din contractul nr. 98/2000, încheiat de părți.

În ședința publică din 22 septembrie 2004 reclamanta a formulat la dosar precizări, în raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ., cuantificând pretenția la 4.214.531.153 lei. După respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere din acțiunea conexă, având ca obiect constatarea neincidenței dispozițiilor art. 5.5 din contractul de concesiune nr. 98/2000 (cu privire la rezilierea contractului) și constatarea inopozabilității rezilierii prin notificarea adresată de A.D.S.

cu nr. 21774 din 9 aprilie 2004 și după ce a luat act că pârâta reclamantă a renunțat la soluționarea capătului de cerere conexă, privind stabilirea modalității de determinare a contravalorii redevenței, Secția a VI-a comercială a Tribunalului București a rămas investită cu cererea principală precizată de reclamanta A.D.S., în contradictoriu cu pârâta A.A.A., având ca obiect pretenții în cuantum de 4.219.531.153 lei reprezentând redevențe datorate și neachitate de pârâtă pentru anii 2000-2003 și penalități calculate până la 18 iunie 2004, cu obligarea Asociației la plata penalităților până la stingerea debitului și constatarea rezilierii contractului de concesiune în conformitate cu pactul comisoriu de gradul III inclus în contractul părților și cu cererea conexă având ca obiect obligarea A.D.S.

la încheierea unui act adițional pentru o suprafață diminuată de teren și recalcularea redevenței. Prin sentința comercială nr. 802 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 10887/2003, au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere 1 și 2 din cererea conexă formulată de pârâta reclamantă, având ca obiect constatarea inoperării pactului comisoriu prevăzut de art. 5.5 din contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 și inopozabilitatea notificării rezilierii contractului; s-a luat act în temeiul art. 246 C. proc.

civ., că pârâta reclamantă a renunțat la soluționarea capătului 4 din cererea conexă, având ca obiect stabilirea judiciară a modalității de determinare a redevenței; a fost respinsă, ca nefondată, cererea principală promovată de reclamanta pârâtă, având ca obiect pretenții bănești (redevențe și penalități) și constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie 2000, așa cum a fost precizată; a fost respinsă ca nefondată, excepția lipsei de obiect a capătului 3 din cererea conexă, având ca obiect obligarea reclamantei pârâte la încheierea unui act adițional, excepția invocată de reclamanta pârâtă; a fost admisă cererea conexă formulată de pârâta reclamantă; a fost obligată reclamanta pârâtă să încheie cu pârâta-reclamantă un act adițional la contractul de concesiune nr. 98 din 22 decembrie 2000 pentru diminuarea cuantumului redevenței proporțional cu diminuarea suprafeței concesionate; a fost respinsă, ca nefondată cererea reclamantei pârâte de obligare a pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, pe de o parte faptul că din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat neplata redevenței, aspect necontestat de pârâtă, dar, pe de altă parte, întrucât suprafața efectiv concesionată nu corespunde cotei prevăzute în contract (952 ha), fiind diminuată la 875,68 ha datorită retrocedărilor efectuate în baza Legii nr. 1/2000, redevența calculată de A.D.S. nu poate fi raportată la suprafața din contract. În ce privește capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului prin incidența dispozițiilor art. 5.5 din contract, instanța a apreciat că beneficiul invocării pactului comisoriu de grad III de către reclamantă este incident în măsura în care A.D.S.

și-a executat sau se declară gata să execute contractul. Din probele dosarului instanța a reținut că A.D.S. a încălcat prin propria culpă disciplina contractului, refuzând sistematic solicitările pârâtei pentru soluționarea problemei și a avut atitudini duplicitare, mai întâi arătându-și disponibilitatea renegocierii și modificării obiectului contractului, ulterior, revenind și notificând rezilierea. Cu privire la cererea conexă, instanța a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind obligarea A.D.S. la încheierea unui act adițional pentru modificarea obiectului contractului nr. 98/2000 invocată de A.D.S., iar pe fondul cauzei a dispus obligarea reclamantei pârâte la încheierea actului adițional la contract, pentru diminuarea cuantumului redevenței, proporțional cu diminuarea suprafeței concesionate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, A.D.S., înregistrat pe rolul secției a V-a comercială sub nr. 1076/2005, motivul invocat fiind acela că sentința atacată este nefondată, întrucât instanța a reținut în mod greșit reaua credință a apelantei în încălcarea disciplinei contractuale, câtă vreme, intimata este cea care nu a achitat redevența datorată și penalitățile de întârziere aferente, deși a primit numeroase oferte din partea A.D.S.

Mai precizează apelanta că justificat a pus în aplicare clauza prevăzută la art. 5.5 din contractul încheiat cu intimata și a notificat rezilierea contractului, astfel încât solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei la plata sumei de 2.656.856.998 lei, reprezentând redevența neachitată pentru exploatarea suprafeței de 875,68 ha, ce s-a aflat în administrarea SC V. SA AEGYSSUS, jud. Tulcea, penalitățile aferente în sumă de 1.338.923.527 lei și 223.750.597 lei contravaloare TVA, precum și constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 98/22 decembrie 2000. Prin decizia nr. 791 din 2 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.D.S. solicitând admiterea lui și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului prin prisma prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și, după ce a pus-o în discuția părților, a rămas în pronunțare pe această excepție. Examinând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate și a cerințelor impuse prin art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte găsește întemeiată excepția invocată și, drept urmare, va constata nul acest recurs, pentru considerentele următoare: Potrivit dispozițiilor legale sus evocate, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului, iar în cazul în care nu a fost motivat, cu excepția situațiilor când se invocă motive de ordine publică, sancțiunea este nulitatea.

Prin motivarea recursului trebuie să se înțeleagă expunerea criticilor de nelegalitate aduse hotărârii atacate și a argumentelor care susțin aceste critici, care să se încadreze în motivele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată sau modificată. Analizând recursul declarat de reclamantă se constată că deși sunt invocate prevederile art. 9 al art. 304 C. proc. civ., nu se indică în ce constă eventuala lipsă de temei legal sau în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv care texte legale au fost încălcate sau aplicate greșit. De fapt, reclamanta-recurentă reia motivele de apel și aduce critici deciziei atacate doar prin raportare la netemeinicia acestei hotărâri, critici care se constituie într-o succesiune de fapte și afirmații nestructurate juridic potrivit cerințelor unei căi de atac extraordinare cum este recursul.

Aceste critici vizează în principal stabilirea situației de fapt și aprecierea probelor de către instanța de apel și cea de fond: calculul debitelor pârâtei raportat la suprafața reală aflată în administrarea pârâtei, îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă, aprecierea raportului de expertiză întocmit de expertul G.M., refuzul pârâtei de a da curs invitației reclamantei pentru încheierea unui act adițional, dând dovadă de rea-credință și deci de a stabili o altă modalitate de plată a redevenței. Prin urmare, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs așa cum a fost făcută de recurentă nu permite analizarea hotărârii atacate, prin aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute limitativ prevăzut de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea legală și va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 791 din 2 decembrie 2005 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2006.