ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5154/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 mai 2005, reclamanta A.D.S. București a chemat în judecată pe pârâta A.A.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 876.301.666 lei, reprezentând redevență neachitată la termen, și penalități de întârziere, constatarea nulității contractului de concesiune și obligarea la penalitățile din contract în continuare până la stingerea debitului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 9955 din 1 septembrie 2003, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. Judecând în fond cauza, prin sentința civilă nr. 9087 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Buzău a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 130 din 5 mai 2005, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a admis acțiunea precizată a reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.082.272.758 lei reprezentând, redevență, T.V.A. și penalități de întârziere până la data de 18 martie 2004, precum și la penalități în continuare până la achitarea debitului, constată rezilierea de drept a contractului de concesiune din 22 noiembrie 2000, cu 14.764.116 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta a declarat recurs, susținând, în esență, că în mod greșit a fost obligată la plată, întrucât în contractul de concesiune prețul grâului în raport cu care s-a stabilit plata redevenței, nu era determinat, iar după încheierea contractului nu a existat o cotație pentru grâu la B.R.M.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de concesiune din 11 august 2000, prin care reclamanta a concesionat pârâtei pe o perioadă de 49 de ani o suprafață de 101,17 ha în schimbul unei redevențe pe care pârâta se obligă să o plătească reprezentând echivalentul în lei a cantității de 523 kg grâu anual, la prețul stabilit de cotația de la B.R.M. la momentul plății (art. 4.1 și 2 din contract). Părțile au mai convenit prin art. 5.4, că pentru întârzierea în executare a obligației de plată a redevenței să se perceapă penalitățile de întârziere prevăzute de O.U.G. nr. 11/1996, iar prin art. 5.5 ca în cazul neplății redevenței în termen de 30 de zile de la limita de plată să opereze rezilierea de drept a contractului.

Cum, în perioada derulării contractului de concesiune în litigiu B.R.M. nu a mai tranzacționat grâu, corect instanța de apel procedând la aplicațiunea dispozițiilor art. 978 C. proc. civ. și art. 40 C. com., a reținut ca preț de referință cel comunicat de I.N.S., însușindu-și în mod corespunzător concluziile expertizei contabile efectuate de expertul U.V. De altfel, reclamanta a propus pârâtei acest preț al redevenței la o cotație minimă, în funcție de prețurile de achiziție comunicate de I.N.S., pe care pârâta a refuzat nejustificat să-l plătească și fără să facă o contraofertă, așa cum corect s-a reținut prin hotărârea ce se atacă. În această situație nu poate fi primită nici susținerea pârâtei că, nu ar datora redevența astfel stabilită pentru terenul agricol pe care l-a avut în exploatare, susținere care a fost bine înlăturată de instanța de apel.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.A.I., împotriva deciziei nr. 130 din 5 mai 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.