ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 509/2006

Deliberând asupra recursului de față; Reclamanta A.D.S. a solicitat prin două acțiuni ca, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL să fie obligată pârâta la plata sumei de 540.162.403 lei redevență și T.V.A., 161.542.988 lei penalități de întârziere până la 10 iunie 2003 și penalități în continuare, să se constate reziliat contractul de concesiune din 15 decembrie 2000, potrivit pactului comisoriu expres din contract, în prima acțiune și respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 993.201.662 lei redevență și T.V.A., 290.347.968 lei penalități de întârziere până la data de 10 iunie 2003 și în continuare, cât și constatarea rezilierii contracutlui de concesiune din 31 octombrie 2000, în baza pactului comisoriu expres din contract, în cea de a doua acțiune.

Acțiunile au fost motivate prin aceea că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței din contractele de concesiune în perioada 2001-2003. În aceste condiții reclamanta a notificat pârâtei rezilierea contractelor la data de 17 septembrie 2002, în baza pactului comisoriu din contract. Tribunalul Constanța, la care au ajuns acțiunile prin declinare, a dispus conexarea celor două dosare iar prin sentința comercială nr. 8129 din 29 octombrie 2004 a respins ca nefondate ambele acțiuni. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit contractelor de concesiune pârâta trebuia să achite redevențele și în caz de întârziere datora penalități și că nu pot fi acceptate apărările pârâtei privind apariția unui caz de forță majoră dar, potrivit art. 1169 C. civ.

reclamanta trebuia să-și dovedească cuantumul pretențiilor prin depunerea documentelor privind valoarea prețului grâului potrivit cotației B.R.M. sau a B.L., față de care a fost calculată redevența pretinsă. Nedepunerea acestor cotații a fost apreciată de instanța de fond ca făcând imposibilă verificarea modului de executare a obligației de plată și a condițiilor prevăzute în pactul comisoriu expres. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că va depune atât motivele cât și probele solicitate până la prima zi de înfățișare, conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ. Curtea de Apel Constanța, analizând apelul prin prisma apărărilor invocate în primă instanță, a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că la fond înscrisul privind cotațiile grâului la B.M.

(de la București, Londra sau Amsterdam) era necesar și au fost acordate cinci termene, însă nedepunându-se aceste documente, nu a fost posibilă verificarea modului de executare a obligației de plată a concesionarei și nici a îndeplinirii condițiilor prevăzute în pactul comisoriu expres. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă fără a se invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greșita aplicare a art. 1169 C. civ. și neexercitarea rolului activ de către judecătorii de la fond și apel, obligație prevăzută de art. 129 C. proc. civ. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o afirmație în justiție trebuie să o dovedească.

Părțile au stabilit în contractele de concesiune că redevența este echivalentul în lei a 615 kg. grâu anual, iar prețul se stabilește după cotația de la B.R.M. sau cotația bursieră de la Londra sau Amsterdam la momentul plății. La dosare au fost depuse calculele efectuate pentru reclamantă de Direcția Juridică și în tabelele respective se menționează cotațiile grâului ca referință pentru calculul redevențelor neachitate astfel încât este greșit aplicat art. 1169 C. civ., când se spune că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile mai ales că aceasta a și detaliat modul de calcul depunând un opis al cotațiilor grâului. Este adevărat că nu au fost depuse documentele primare privind cotațiile la bursele indicate însă nimeni nu a dovedit contrariul respectiv că referințele utilizate de reclamantă nu respectă acte cotații bursiere.

Instanța de apel avea însă obligația prevăzută de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de a ordona orice probă necesară verificării corectitudinii calculului pentru redevențele cerute și cea mai relevantă probă era o expertiză care compara valorile solicitate de reclamantă cu cotațiile bursiere indicate în contracte. Nestăruind, prin dispunerea acestei probe, pentru aflarea adevărului, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează ca, potrivit art. 314 C. proc. civ., să fie casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleași curți de apel în vederea administrării probei cu expertiză. Se va verifica dacă valoarea redevenței a fost stabilită cu respectarea cotațiilor bursiere indicate în contract pentru grâu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. București, împotriva deciziei nr. 80/ COM din 7 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.