ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 351/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 3 februarie 2003,

reclamanta A.D.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Ploiești

pentru a fi obligată la plata sumei de 306.388.791 lei redevență și penalități

de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2150 din 25

martie 2004, Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea precizată a

reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 161.124.764 lei,

reprezentând 65.086.855 lei redevență neachitată, 52.733.913 lei penalități de

întârziere calculate până la 4 februarie 2004 și în continuare, cu penalități

de întârziere pentru neplata obligațiilor bugetare începând cu 5 februarie 2004

până la plata executării obligației și 43.303.995 lei T.V.A., cu cheltuieli de

judecată în sumă de 3.000.000 lei.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 454 din 18 mai 2005, a admis apelul pârâtei, a schimbat

sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de

1.746.259 lei redevență, majorări și penalități și 14.926.816 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei soluții reclamanta

a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea apelului pârâtei și

menținerea hotărârii instanței de fond de obligare a pârâtei la plată întrucât

nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de concesiune.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză și a concluziilor raportului de expertiză contabilă

întocmit, în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de

față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii

atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art.

304 C. proc. civ.

În speță, raporturile juridice

comerciale s-au derulat între părți pe baza contractului de concesiune din 25

aprilie 2000.

Având în vedere verificările

efectuate de D.G.F.P. Prahova privind modul de achitare a redevenței din

contractul menționat și expertiza ce a procedat la analiza modului de plată al

redevenței aferente perioadei 2000 – 2003, precum și a calculului penalităților

și ținând seama de plățile efectuate, instanța de apel a reținut corect în

sarcina pârâtei plata sumei rămasă neachitată de 1.570.629 lei și a

penalităților aferente de 175.630 lei, antrenând în mod corespunzător

răspunderea contractuală a pârâtei.

În consecință, deoarece criticile

formulate de reclamantă prin recursul de față nu pot fi primite, acesta va fi

privit ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 454 din 18 mai 2005 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.