ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 303/2003,

Curtea de Apel Brașov a admis acțiunea reclamantului N.G., împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Brașov și pe cale de consecință:

A constatat că în afara perioadei

reținută de pârâtă, prin hotărârea nr. 3389/2003, reclamantul mai beneficiază

de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, și pentru perioada cuprinsă între

19 martie 1959 - 19 mai 1960. În considerarea acestei soluții, instanța de fond

a invocat că, de vreme ce mențiunile din livretul militar al reclamantului sunt

incomplete, nu rezultă nici faptul că ar fi fost instruit, se poate concluziona

că a efectuat stagiul militar în cadrul unui Detașament de muncă, motiv pentru

care acțiunea a fost admisă, așa după cum a fost formulată, în sensul recunoașterii

beneficiului Legii nr. 309/2002, și pentru perioada stagiului în cadrul

Ministerului Forțelor Armate.

Împotriva acestei sentințe, în

termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru următoarele motive:

În mod greșit s-a apreciat că, din

moment ce reclamantul a fost transferat dintr-un detașament de muncă, într-o

unitate militară cu profil economic, beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002,

deoarece a prestat muncă. Greșeala provine din faptul că o astfel de reținere

poate fi făcută numai în cazul menționării exprese în livretul militar, a

efectuării stagiului în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În speță, pe perioada pretinsă în

acțiune, mențiunile din livretul militar se referă la prestarea serviciului

militar, doar în cadrul Ministerului Forțelor Armate, fapt ce impunea

respingerea, și nu admiterea acțiunii.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât

adresa nr. 4087/2002 a C.N.P.A.S. - Direcția Îndrumare Coordonare precizează

clar că în cazul satisfacerii stagiului militar în cadrul unei unități cu

profil economic aparținând Ministerului Forțelor Armate, respectiva perioadă nu

se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma criticii invocate, se constată că acesta este fondat pentru următoarele

considerente:

Perioada solicitată, cuprinsă în

intervalul 19 martie 1959 - 19 mai 1960, a fost efectuată în cadrul unor unități

militare, și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pe de altă parte, din copia

livretului militar rezultă că în aceeași perioadă de timp, intimatul a efectuat

stagiul militar, ca și constructor, ceea ce presupune că nu a fost instruit, ci

a fost folosit ca mână de lucru.

Mențiunile de pe același livret

militar, conform cărora intimatul a fost soldat neinstruit, sunt, însă, șterse.

În aceste împrejurări, ale neconcordanței actelor depuse la dosar și ale

existenței unor corecturi, de natură a crea cel puțin îndoieli asupra

realității mențiunilor actului doveditor, se impunea ca instanța de judecată să

clarifice situația juridică a înscrisurilor folosite, pentru a stabili o stare

de fapt corectă.

Această clarificare este posibilă,

însă doar prin administrarea de probe noi, motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în sensul casării cu

trimitere la instanța de fond, a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 303/F din 16

decembrie 2003, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2005.