ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2008

Ședința publică de la 28 noiembrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința comercială nr. 882/ F din data de 2 octombrie 2007, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.H. SRL Fetești în contradictoriu cu pârâta A.D.S. și în consecință a obligat pârâta să reducă redevența pentru terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune nr. 79/2000 încheiat cu reclamanta de la 530 kg grâu/ha la 360 kg grâu/ha începând cu anul 2003 și totodată a interzis pârâtei să efectueze acte juridice cu privire la terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin contractul de concesiune încheiat de părți la data de 21 decembrie 2000, având ca obiect exploatarea de către reclamantă a unei suprafețe de teren agricol de 5404,88 ha, situată în perimetrul localității Fetești, s-a convenit cu privire la redevența datorată de concesionar posibilitatea recalculării și diminuării cuantumului acesteia în cazul în care situația prezentată de concedent la data semnării contractului privind caracteristicile terenului nu corespunde cu situația și starea reală a acestuia. S-a reținut totodată că, reclamanta sesizând diferența de calitate a terenului concesionat, urmare producțiilor obținute a solicitat efectuarea unui studiu privind bonitatea terenului și încadrarea în clasa de calitate studiu realizat de I.C.P.A.

București care a stabilit că terenul concesionat corespunde clasei a III a de calitate, având 46 puncte de bonitate, valoarea unui punct de bonitate fiind de 40 kg grâu produs prin echivalent. În raport de concluziile studiului de specialitate, care nu au fost contestate de pârâtă, tribunalul a apreciat că se impune reducerea redevenței făcând aplicarea art. 4.3. din contractul de concesiune. Apărarea pârâtei privind inadmisibilitatea acțiunii introductive, care prin obiectul ei încalcă principiul consensualismului ce guvernează încheierea valabilă a contractelor, a fost înlăturată de instanță, ca neîntemeiată față de clauzele contractului de concesiune care prevăd expres posibilitatea unei corecții a redevenței, cu consecința valorificării în instanță a acestui drept stabilit în favoarea reclamantei.

II. Apelul declarat de pârâta A.D.S. împotriva sentinței fondului a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 6 din data de 17 ianuarie 2008, în sensul schimbării în parte a hotărârii și respingerii acțiunii introductive ca neîntemeiată. Instanța de control judiciar a apreciat că, deși apărarea pârâtei privind excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect respinsă, pe fond, cererea reclamantei este neîntemeiată, deoarece pârâta la data de 12 februarie 2004 a notificat reclamantei rezilierea contractului de concesiune urmare neplății redevenței, situație în care instanța de fond a considerat fără temei legal, că între părți contractul este în derulare, dispunând modificarea clauzelor contractuale cu privire la cuantumul redevenței și substituindu-se nepermis voinței părților.

Sub acest aspect, instanța de apel reține că, la încheierea contractului cuantumul redevenței s-a realizat prin raportare la zona agro-pedoclimatică a terenului, contractul fiind semnat fără obiecțiuni, iar diferențele de calitate constatate de reclamantă după trei ani de exploatare a terenului nu pot afecta raporturile juridice stabilite consensual, chiar și în ipoteza în care contractul nu ar fi fost reziliat. III. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat la data de 27 martie 2008, recurs, solicitând modificarea hotărârii adoptate de instanța de apel în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței fondului. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând în argumentarea criticilor de nelegalitate invocate următoarele: - instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 și 970 C. civ., prin refuzul de a da eficiență juridică clauzei convenite de părți cu privire la cuantumul redevenței; - stabilirea redevenței la data încheierii contractului, nu exclude posibilitatea recalculării ei, față de clauza înscrisă la art. 4.3 din contract, și față de concluziile studiului de bonitate întocmit de o instituție agreată de concedentă, așa cum rezultă din adresa nr. 42564/19 martie 2003 emisă de A.D.S.; - motivarea instanței cu privire la rezilierea contractului de concesiune prin notificarea transmisă de către pârâtă la data de 12 februarie 2004, este lipsită de temei legal, în raport de soluțiile adoptate în litigiul având ca obiect rezilierea contractului, litigiu soluționat irevocabil prin decizia nr. 1098 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul inoperării pactului comisoriu invocat de pârâtă și menținerii contractului de procesiune.

Intimata A.D.S. a formulat la data de 1 octombrie 2008 întâmpinare la recursul declarat de reclamanta recurentă, solicitând menținerea hotărârii pronunțate în apel. În esență, intimata a susținut că la data încheierii contractului, reclamata în calitate de concesionar a prezentat documentele privind caracteristicile terenului agricol, așa încât nu se poate reține nici o culpă a instituției publice cu privire la nerespectarea art. 4.3 din contract, iar soluționarea litigiului vizând rezilierea contractului de concesiune, este fără relevanță în cauza de față întrucât temeiurile invocate în cele două litigii sunt diferite. IV.

Asupra recursului Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: 1. Instanța de apel și-a fundamentat soluția adoptată pe două argumente: Sub un prim aspect a reținut că în cauză, a operat rezilierea de drept a contractului de concesiune, urmare notificării transmise de concedent la data de 12 februarie 2004, și ca atare nu se mai impune modificarea cuantumului redevenței. Sub un al doilea aspect a apreciat că, și în situația în care contractul nu ar fi fost reziliat, dispozițiile art. 4.3 din contract nu își găsesc aplicarea. 2. Chestiunea rezilierii de drept a contractului de concesiune a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 1098 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul neoperării pactului comisoriu convenit de părți în art. 5.5 din contract.

În considerentele acestei decizii, se reține cu autoritate de lucru judecat că pârâta concedentă nu a dat curs obligației de renegociere a redevenței astfel încât nu poate imputa reclamantei neplata acesteia cu consecința rezilierii contractului. Prin urmare, principalul argument al instanței de apel, devine inoperant în raport de cele statuate prin decizia nr. 1098 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul existenței contractului de concesiune nr. 79/2000. 3. Prin clauza înscrisă la art. 4.3 din contract, părțile au convenit posibilitatea recalculării redevenței în ipoteza în care situația prezentată de concedent privind caracteristicile terenului agricol nu corespunde cu situația reală a terenului constatată de concesionar și organele abilitate în acest sens.

Cum în cauză, studiul întocmit de Institutul de cercetare pentru pedologie și agrochimie privind evaluarea claselor de calitate a terenurilor concesionate a stabilit încadrarea acestora în clasa a III a de calitate, inferioară celei menționate la data încheierii contractului de concesiune, sunt îndeplinite condițiile avute în vedere de părți pentru diminuarea redevenței, conform clauzei inserate în contract, care după art. 969 C. civ., este legea părților dar și lege pentru instanță. Motivarea instanței de apel, în sensul inaplicării clauzei de diminuare a redevenței la trei ani după încheierea contractului, excede voinței părților, care nu au înțeles să condiționeze diminuarea redevenței de scurgerea unui anumit interval de timp față de data încheierii contractului și nici de negocierile inițiale cu privire la modul de calcul al redevenței.

Altfel spus, prin interpretarea dată clauzei de diminuare a redevenței instanța de apel denaturează voința părților, în condițiile în care redactarea clară și lipsită de orice ambiguitate a clauzei nu impunea o astfel de interpretare. Așa fiind, Curtea, găsind întemeiate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâta A.D.S. împotriva sentinței fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.H. SRL Fetești împotriva deciziei comerciale nr. 6 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 882/ F din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Ialomița, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2008.