ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3592/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Ședința publică de la 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentința
comercială nr. 882/ F din data de 2 octombrie 2007, Tribunalul Ialomița, secția
civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.H. SRL Fetești în
contradictoriu cu pârâta A.D.S. și în consecință a obligat pârâta să reducă
redevența pentru terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune nr.
79/2000 încheiat cu reclamanta de la 530 kg grâu/ha la 360 kg grâu/ha începând
cu anul 2003 și totodată a interzis pârâtei să efectueze acte juridice cu
privire la terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune, până la
soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a se pronunța
astfel, tribunalul a reținut că, prin contractul de concesiune încheiat de
părți la data de 21 decembrie 2000, având ca obiect exploatarea de către
reclamantă a unei suprafețe de teren agricol de 5404,88 ha, situată în
perimetrul localității Fetești, s-a convenit cu privire la redevența datorată
de concesionar posibilitatea recalculării și diminuării cuantumului acesteia în
cazul în care situația prezentată de concedent la data semnării contractului
privind caracteristicile terenului nu corespunde cu situația și starea reală a
acestuia. S-a reținut totodată că, reclamanta sesizând diferența de calitate a
terenului concesionat, urmare producțiilor obținute a solicitat efectuarea unui
studiu privind bonitatea terenului și încadrarea în clasa de calitate studiu
realizat de I.C.P.A. București care a stabilit că terenul concesionat
corespunde clasei a III a de calitate, având 46 puncte de bonitate, valoarea
unui punct de bonitate fiind de 40 kg grâu produs prin echivalent.
În raport de concluziile studiului de
specialitate, care nu au fost contestate de pârâtă, tribunalul a apreciat că se
impune reducerea redevenței făcând aplicarea art. 4.3. din contractul de
concesiune.
Apărarea pârâtei
privind inadmisibilitatea acțiunii introductive, care prin obiectul ei încalcă
principiul consensualismului ce guvernează încheierea valabilă a contractelor,
a fost înlăturată de instanță, ca neîntemeiată față de clauzele contractului de
concesiune care prevăd expres posibilitatea unei corecții a redevenței, cu
consecința valorificării în instanță a acestui drept stabilit în favoarea
reclamantei.
II. Apelul declarat
de pârâta A.D.S. împotriva sentinței fondului a fost admis de Curtea de Apel
București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 6 din data de
17 ianuarie 2008, în sensul schimbării în parte a hotărârii și respingerii
acțiunii introductive ca neîntemeiată.
Instanța de control
judiciar a apreciat că, deși apărarea pârâtei privind excepția
inadmisibilității acțiunii a fost corect respinsă, pe fond, cererea reclamantei
este neîntemeiată, deoarece pârâta la data de 12 februarie 2004 a notificat
reclamantei rezilierea contractului de concesiune urmare neplății redevenței, situație
în care instanța de fond a considerat fără temei legal, că între părți
contractul este în derulare, dispunând modificarea clauzelor contractuale cu
privire la cuantumul redevenței și substituindu-se nepermis voinței părților.
Sub acest aspect,
instanța de apel reține că, la încheierea contractului cuantumul redevenței s-a
realizat prin raportare la zona agro-pedoclimatică a terenului, contractul
fiind semnat fără obiecțiuni, iar diferențele de calitate constatate de
reclamantă după trei ani de exploatare a terenului nu pot afecta raporturile
juridice stabilite consensual, chiar și în ipoteza în care contractul nu ar fi fost
reziliat.
III. Împotriva
acestei decizii reclamanta a declarat la data de 27 martie 2008, recurs,
solicitând modificarea hotărârii adoptate de instanța de apel în sensul
respingerii apelului și menținerii sentinței fondului.
Recurenta și-a
întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
susținând în argumentarea criticilor de nelegalitate invocate următoarele:
- instanța de apel a
încălcat dispozițiile art. 969 și 970 C. civ., prin refuzul de a da eficiență
juridică clauzei convenite de părți cu privire la cuantumul redevenței;
- stabilirea
redevenței la data încheierii contractului, nu exclude posibilitatea
recalculării ei, față de clauza înscrisă la art. 4.3 din contract, și față de
concluziile studiului de bonitate întocmit de o instituție agreată de concedentă,
așa cum rezultă din adresa nr. 42564/19 martie 2003 emisă de A.D.S.;
- motivarea instanței
cu privire la rezilierea contractului de concesiune prin notificarea transmisă
de către pârâtă la data de 12 februarie 2004, este lipsită de temei legal, în
raport de soluțiile adoptate în litigiul având ca obiect rezilierea
contractului, litigiu soluționat irevocabil prin decizia nr. 1098 din 18 martie
2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul inoperării pactului
comisoriu invocat de pârâtă și menținerii contractului de procesiune.
Intimata A.D.S. a
formulat la data de 1 octombrie 2008 întâmpinare la recursul declarat de
reclamanta recurentă, solicitând menținerea hotărârii pronunțate în apel.
În esență, intimata a
susținut că la data încheierii contractului, reclamata în calitate de
concesionar a prezentat documentele privind caracteristicile terenului agricol,
așa încât nu se poate reține nici o culpă a instituției publice cu privire la
nerespectarea art. 4.3 din contract, iar soluționarea litigiului vizând
rezilierea contractului de concesiune, este fără relevanță în cauza de față
întrucât temeiurile invocate în cele două litigii sunt diferite.
IV. Asupra recursului
Examinând hotărârea
atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul
este fondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța de apel
și-a fundamentat soluția adoptată pe două argumente:
Sub un prim aspect a
reținut că în cauză, a operat rezilierea de drept a contractului de concesiune,
urmare notificării transmise de concedent la data de 12 februarie 2004, și ca
atare nu se mai impune modificarea cuantumului redevenței.
Sub un al doilea
aspect a apreciat că, și în situația în care contractul nu ar fi fost reziliat,
dispozițiile art. 4.3 din contract nu își găsesc aplicarea.
Chestiunea
rezilierii de drept a contractului de concesiune a fost tranșată irevocabil
prin decizia nr. 1098 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în
sensul neoperării pactului comisoriu convenit de părți în art. 5.5 din
contract.
În considerentele
acestei decizii, se reține cu autoritate de lucru judecat că pârâta concedentă
nu a dat curs obligației de renegociere a redevenței astfel încât nu poate
imputa reclamantei neplata acesteia cu consecința rezilierii contractului.
Prin urmare,
principalul argument al instanței de apel, devine inoperant în raport de cele
statuate prin decizia nr. 1098 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub
aspectul existenței contractului de concesiune nr. 79/2000.
Prin clauza
înscrisă la art. 4.3 din contract, părțile au convenit posibilitatea
recalculării redevenței în ipoteza în care situația prezentată de concedent
privind caracteristicile terenului agricol nu corespunde cu situația reală a
terenului constatată de concesionar și organele abilitate în acest sens.
Cum în cauză, studiul
întocmit de Institutul de cercetare pentru pedologie și agrochimie privind
evaluarea claselor de calitate a terenurilor concesionate a stabilit încadrarea
acestora în clasa a III a de calitate, inferioară celei menționate la data
încheierii contractului de concesiune, sunt îndeplinite condițiile avute în
vedere de părți pentru diminuarea redevenței, conform clauzei inserate în
contract, care după art. 969 C. civ., este legea părților dar și lege pentru
instanță.
Motivarea instanței
de apel, în sensul inaplicării clauzei de diminuare a redevenței la trei ani
după încheierea contractului, excede voinței părților, care nu au înțeles să
condiționeze diminuarea redevenței de scurgerea unui anumit interval de timp
față de data încheierii contractului și nici de negocierile inițiale cu privire
la modul de calcul al redevenței.
Altfel spus, prin
interpretarea dată clauzei de diminuare a redevenței instanța de apel
denaturează voința părților, în condițiile în care redactarea clară și lipsită
de orice ambiguitate a clauzei nu impunea o astfel de interpretare.
Așa fiind, Curtea,
găsind întemeiate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ., va admite prezentul recurs și va modifica decizia atacată în sensul
respingerii apelului declarat de pârâta A.D.S. împotriva sentinței fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta
SC A.H. SRL Fetești împotriva deciziei comerciale nr. 6 din 17 ianuarie 2008 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată,
în sensul că respinge apelul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREȘTI împotriva
sentinței comerciale nr. 882/ F din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Ialomița, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2008.