ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2008

HOTĂRÂRE
20.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința civilă nr. 12219 din 8 octombrie 2003 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A.D.S. cu sediul social în București,

în contradictoriu cu pârâta SC H. SA Fetești cu sediul social în Fetești județul

Ialomița.

Instanța de fond a

reținut că prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2003 reclamanta A.D.S.

a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.125.953.045 lei, din care

2.187.070.060 lei reprezentând redevență neachitată și 1.810.631.873 lei

penalități, precum și plata penalităților în continuare până la achitarea

integrală a debitului.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a fost încheiat între părți contractul de concesiune din

22 aprilie 2000 având ca obiect exploatarea unui teren agricol de 1.523,5

hectare, iar pârâta s-a obligat să achite o redevență reprezentând 520 kg grâu

S.T.A.S. 813/68/ha pe care însă nu a achitat-o, calculându-se penalități.

S-a apreciat că

reclamanta nu a făcut dovada celor afirmate conform art. 1169 C. civ. în sensul

stabilirii cuantumului pretențiilor și al penalităților, tabelul depus de

reclamant emanând de la el, fără a se atașa un act oficial de la o instituție

abilitată.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 282 din 10

iunie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A.D.S. București

împotriva sentinței civile nr. 12219 din 8 octombrie 2003 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 13302/2003.

Pentru a decide

astfel, prin încheierea de ședință de la 8 aprilie 2004, instanța de apel a

admis apelantei reclamante proba cu înscrisuri, în cadrul căreia aceasta urma

să depună relații privind cotația grâului la Bursa din Londra. Această probă nu

a fost produsă, deși potrivit art. 4.1 din contractul de concesiune redevența

este echivalentul în lei a cantității de 520 Kg grâu S.T.A.S./ha anual după

cotația bursieră la momentul plății.

Însăși apelanta a

susținut că prețul grâului luat în calcul la data scadentă de plată a

redevenței s-a stabilit după cotația grâului la vedere, de la Bursa

Internațională de Tranzacții Financiare Futures și Opțiuni Life de la Londra.

Apelanta nu a făcut

dovada stabilirii cuantumului pretențiilor.

Împotriva Deciziei comerciale

nr. 282 din 10 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a promovat recurs reclamanta A.D.S. București, care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în

sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, respectiv

obligarea pârâtei SC H. SA Fetești la plata sumei restante datorate, în valoare

de 4.125.953.045 lei, cu titlu de redevență, T.V.A., penalități aferente

conform art. 5.2 din contract precum și penalități actualizate până la data

stingerii debitului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că instanța de apel nu a ținut cont de

probatoriul administrat în cauză și nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiză

contabilă, solicitată prin cererea de apel.

Înalta Curte,

analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă

și examinând cauza sub toate aspectele, constată că decizia atacată a fost dată

cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând a fi

menținută, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Este de necontestat

că la data de 22 aprilie 2000 s-a încheiat contractul de concesiune nr. 189

între A.D.S., în calitatea de concedent și SC H. SA în calitatea de concesionar

pentru exploatarea terenului agricol în suprafață de 1.523,5 ha situat în perimetrul

localităților Fetești - Bărăganu județul Ialomița.

Așa cum a fost

stipulat la art. 4.1 din contract, concesionarul s-a obligat la plata

redevenței reprezentând echivalentul în lei a 520 kg grâu S.T.A.S. 813/68/ha

anual pentru terenul arabil, la prețul stabilit după cotația bursieră la

momentul plății.

Reclamanta a arătat

că în condițiile în care B.R.M. nu tranzacționează grâu, singura bursă în

funcție de care se poate calcula redevența este Bursa de la Londra, iar

informațiile privind-o pe aceasta pot fi cunoscute prin accesarea adresei de

internet w.w.w.life.com.

De remarcat că prin

adresa din 18 aprilie 2003 a B.R.M. s-a comunicat A.D.S. că în perioada

solicitată de reclamantă, respectiv 2001-2002, nu s-a tranzacționat grâu la B.R.M.,

astfel că nu există cotații pentru grâu.

Nu poate fi primită

critica recurentei, conform căreia, deși prin cererea de apel s-a solicitat

efectuarea unei expertize contabile, instanța nu s-a pronunțat asupra ei și

nici nu a dispus administrarea acestei probe.

Din conținutul

încheierii de ședință de la 8 aprilie 2004, rezultă că apelanta A.D.S., prin

consilier juridic, a solicitat numai proba cu înscrisuri, care a și fost

admisă. În faza procesuală a apelului, reclamanta nu a susținut motivat și nici

nu a indicat care sunt obiectivele expertizei contabile.

Conform dispozițiilor

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile

legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, dar mai ales

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale

și să-și probeze pretențiile și apărările. Rolul activ al instanței nu are

semnificația ca aceasta să se substituie uneia din părți, în măsura în care

procesul civil este guvernat în esență de principiul disponibilității.

Prin încheierea dată

în ședință publică de la 26 noiembrie 2004, instanța de recurs a suspendat

judecata recursului, constatând că împotriva debitoarei SC H. SA Fetești s-a

deschis procedura de reorganizare și faliment, fiind desemnat ca administrator

judiciar SC R.V.A. SA București, împrejurarea atestată de sentința comercială nr.

517/F din 28 mai 2004 a Tribunalului Ialomița - Judecător Sindic.

Conform încheierii

din 13 decembrie 2007 a fost repusă cauza pe rol, avându-se în vedere că prin

sentința comercială nr. 188/F din 9 martie 2007 Tribunalul Ialomița Judecătorul

Sindic în baza art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind insolvența a

dispus încheierea procedurii de faliment privind pe debitoarea SC H. SA

Fetești, radierea debitoarei din evidențele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Ialomița

și descărcarea lichidatorului de orice îndatorire și responsabilitate cu

privire la procedură.

Reclamanta nu a

reușit să-și probeze pretențiile sale, în condițiile art. 1169 C. civ., care

prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S.

București împotriva Deciziei comerciale nr. 282 din 10 iunie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o

cerință impusă de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.D.S. București, împotriva Deciziei nr. 282 din 10

iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 20 martie 2008.

Sursă