ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiune, reclamanta SC R.S. SRL București a

solicitat obligarea pârâtei D.G. Călărași la plata sumei de 135.360.900 lei,

reprezentând prima la grâu vândută pentru consumul la populație, grâu din

recolta anului 1999, motivat de faptul că, în baza Legii nr. 149/1999, a vândut

pentru consumul populației cantitatea de 451.203 kg. grâu.

Tribunalul Călărași, prin sentința nr. 151 din 4

aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata

sumei de 183.007.475 lei, reprezentând contravaloare primă grâu și la 14.805.000

lei cheltuieli.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat

contractul de arendă, în toamna anului 1995, cu proprietarii de teren pe termen

de un an, după care aceste contracte au fost prelungite pe termen de 10 ani, cu

acordul proprietarilor, tabelul cu aceștia fiind depus la primărie, reclamanta

încadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 149/1999, iar împotriva

reprezentantului societății reclamante nefiind începută urmărirea penală la

care se referă pârâta pentru infracțiunile prevăzute de art. 215, 289 și 291 C.

proc. civ., întrucât faptele nu există.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia nr. 1488 din 22 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat, atât

apelul declarat de reclamantă, cât și apelul declarat de pârâtă.

Critica reclamantei, cu privire la neacordarea

reactualizării sumei, a fost înlăturată, cu motivarea că cererea cu acest

obiect nu a fost nici semnată și nici ștampilată de societatea reclamantă.

Critica pârâtei cu privire la neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 3 și 6 din Legea nr. 16/1994 nu a fost nici ea

primită, apreciindu-se că toate contractele de arendă depuse la dosar s-au

încheiat în formă scrisă, ele fiind depuse și la Consiliul Local.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta D.G.

Călărași, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., invocând,

în esență:

- interpretarea greșită a prevederilor art. 2 al

Legii nr. 16/1994 și aplicarea lor greșită, deoarece contractele de prestări

servicii invocate de reclamantă nu sunt contracte de arendă;

- din adresa nr. 859 din 30 mai 2001 a Primăriei

comunei Sohatu, rezultă că, în anii 1996-1999, reclamanta nu a încheiat

contracte de arendare cu proprietarii de terenuri din comuna Sohatu.

Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită

respingerea recursului și menținerea deciziei ca legală și temeinică.

Recursul este fondat pentru considerentele care

urmează:

Beneficiarii primei reglementate de O.U.G. nr. 149/1999,

sunt producătorii agricoli, categorie din care fac parte, potrivit art. 2, și

arendașii.

Conform art. 5 din Normele de aplicare a Ordonanței,

calitatea de producător se probează cu înscrisuri justificative, care atestă

încadrarea producătorilor agricoli, prevăzuți la art. 2 din ordonanță.

Reclamanta nu a făcut dovada unor contracte de

arendare valabil încheiate pentru perioada pentru care solicită prima.

Aceasta, deoarece, potrivit art. 6 din Legea nr. 16/1994,

legea arendei, „sunt valabile și opozabile numai contractele de arendare

încheiate în scris și înregistrate la Consiliul Local în condițiile legii, sub

sancțiunea nulității prevăzute de art. 24 din lege, iar din adresa Primăriei

comunei Sohatu nr. 859 din 30 mai 2001 nu rezultă că, în anul 1999, reclamanta

s-a înregistrat cu contracte de arendare.

Cum condițiile prevăzute de lege sunt instituite atât

pentru validitate, cât și pentru opozabilitate, neîntrunite însă, de

contractele și actele adiționale invocate de reclamantă, Curtea va admite

recursul declarat, va casa în parte decizia atacată, va admite apelul pârâtei

și, schimbând în tot sentința, va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta D.G. Călărași împotriva

deciziei nr. 1488 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială.

Casează în parte decizia atacată, admite apelul

declarat de pârâta D.G. Călărași, schimbă în tot sentința nr. 151 din 4 aprilie

2000 a Tribunalului Călărași, în sensul că respinge acțiunea.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 29 mai 2003.