ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Mureș, la data de 11 august 2000, reclamanta SC C.M. SA Mureș, a

chemat în judecată pârâta SC M.A. SRL Sărățeni, solicitând obligarea acesteia

la plata sumei de 62.923.497 lei, din care, 31.206.710 lei, reprezentând

contravaloarea lucrărilor agricole, îngrășămintelor chimice, erbicidelor și

utilajelor plătite de reclamantă pentru producerea și recoltarea de cereale în

favoarea pârâtei-producător agricol, precum și la plata sumei de 31.716.787

lei, reprezentând dobânzi.

Tribunalul Mureș, secția comercială,

prin sentința nr. 1426, pronunțată la 27 octombrie 2000, reținând că reclamanta

nu a făcut dovada că a asigurat pârâtei întreaga sumă la care s-a obligat prin

contract, pentru realizarea producției de 180 tone grâu și nu a făcut dovada

creditului acordat pârâtei, a respins acțiunea.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 142/A, pronunțată la 27 Martie

2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința atacată, a

admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 31.206.710 lei,

reprezentând credit, precum și la 31.716.787 lei, reprezentând dobânzi,

calculate până la 5 ianuarie 1999 și în continuare, până la achitarea

debitului, și la 4.320.404 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.

Societatea pârâtă a mai fost

obligată la 2.240.202 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut că suma pretinsă de reclamantă se compune din plăți

efectuate de aceasta, în contul cărora pârâta nu a predat produse conform

contractului, iar societății reclamante nu i se poate reproșa faptul că nu a

suportat toate cheltuielile efectuate de pârâtă pentru realizarea producției,

deoarece, conform clauzelor contractuale, achitarea sumelor convenite trebuia

efectuată pe baza documentelor – facturi și procese-verbale de lucrări – care

trebuiau transmise reclamantei pentru decontare.

Reclamanta a decontat toate

lucrările pentru care pârâta a prezentat documente, iar dobânzile pretinse au

fost calculate la creditul efectiv acordat.

Pârâta a beneficiat efectiv de

creditul în sumă de 31.206.710 lei, iar susținerile pârâtei, în sensul că nu a

realizat recolta programată, deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile,

nu sunt fondate, pârâta-intimată nedovedind că reclamanta-apelantă a refuzat

îndeplinirea vreunei obligații pe care și-a asumat-o prin contract.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către societatea pârâtă, care susține că societatea-reclamantă

este cea care nu a respectat obligațiile contractuale, iar pârâta a înregistrat,

din această cauză, pierderi financiare, care au condus la nerespectarea

contractului și din partea sa.

Recurenta-pârâtă a depus la dosar

copia facturii nr. 0493059 din 22 octombrie 1996, în valoare de 10.800.000 lei,

reprezentând contravaloarea cantității de 1.800 kg grâu neachitată de

reclamantă.

Pentru cantități de îngrășăminte

chimice, se mai susține că reclamanta a refuzat să emită delegații, motivând că

nu mai are fonduri. Din acest motiv, producția de grâu a fost compromisă în

totalitate, iar instanța de apel nu a ținut seama de factura depusă de pârâtă,

care confirmă susținerile acesteia.

Deși, recurenta-pârâtă nu a precizat

temeiul de drept, pentru care cere modificarea deciziei, în raport cu motivarea

recursului și cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se reține că

recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele invocate de recurenta-pârâtă, se constată că

recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor contractului nr.

177, încheiat între părți la 7 octombrie 1996, SC M.A. SRL Sovata, avea

obligația să execute, în perioada optimă și de bună calitate, lucrările agricole,

stabilite prin tehnologia de cultură, iar intimata-reclamantă SC C.M. SA, sucursala

Mureș, s-a obligat să achite în contul producătorului, cantitățile de semințe,

îngrășăminte, insecticide, erbicide etc., pentru culturile contractate.

În raport cu aceste clauze contractuale,

se reține că intimata-reclamantă nu și-a asumat, prin contract, obligația să

plătească pârâtei-recurente sămânța de grâu din producție proprie, ci numai

sămânța achiziționată de la centrele autorizate, sămânță care trebuia să îndeplinească

condițiile de calitate cerute de tehnologia culturii.

Cum recurenta-pârâtă recunoaște că

sămânța facturată era din producție proprie și nu face nici o dovadă cu privire

la refuzul de plată pentru celelalte lucrări și achiziții de îngrășăminte ori alte

materiale, în condițiile în care, pentru sămânța facturată, nu s-au prezentat

buletine de analiză, care să confirme calitatea acesteia, se reține că instanța

de apel a stabilit corect situația de fapt și a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, așa încât, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC M.A. SRL Sovata, împotriva

deciziei nr. 142/A din 27 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 martie 2003.