ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș, la data de 11 august 2000, reclamanta SC C.M. SA Mureș, a chemat în judecată pârâta SC M.A. SRL Sărățeni, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 62.923.497 lei, din care, 31.206.710 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole, îngrășămintelor chimice, erbicidelor și utilajelor plătite de reclamantă pentru producerea și recoltarea de cereale în favoarea pârâtei-producător agricol, precum și la plata sumei de 31.716.787 lei, reprezentând dobânzi. Tribunalul Mureș, secția comercială, prin sentința nr. 1426, pronunțată la 27 octombrie 2000, reținând că reclamanta nu a făcut dovada că a asigurat pârâtei întreaga sumă la care s-a obligat prin contract, pentru realizarea producției de 180 tone grâu și nu a făcut dovada creditului acordat pârâtei, a respins acțiunea.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 142/A, pronunțată la 27 Martie 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința atacată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 31.206.710 lei, reprezentând credit, precum și la 31.716.787 lei, reprezentând dobânzi, calculate până la 5 ianuarie 1999 și în continuare, până la achitarea debitului, și la 4.320.404 lei cheltuieli de judecată în primă instanță. Societatea pârâtă a mai fost obligată la 2.240.202 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că suma pretinsă de reclamantă se compune din plăți efectuate de aceasta, în contul cărora pârâta nu a predat produse conform contractului, iar societății reclamante nu i se poate reproșa faptul că nu a suportat toate cheltuielile efectuate de pârâtă pentru realizarea producției, deoarece, conform clauzelor contractuale, achitarea sumelor convenite trebuia efectuată pe baza documentelor – facturi și procese-verbale de lucrări – care trebuiau transmise reclamantei pentru decontare. Reclamanta a decontat toate lucrările pentru care pârâta a prezentat documente, iar dobânzile pretinse au fost calculate la creditul efectiv acordat.

Pârâta a beneficiat efectiv de creditul în sumă de 31.206.710 lei, iar susținerile pârâtei, în sensul că nu a realizat recolta programată, deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile, nu sunt fondate, pârâta-intimată nedovedind că reclamanta-apelantă a refuzat îndeplinirea vreunei obligații pe care și-a asumat-o prin contract. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către societatea pârâtă, care susține că societatea-reclamantă este cea care nu a respectat obligațiile contractuale, iar pârâta a înregistrat, din această cauză, pierderi financiare, care au condus la nerespectarea contractului și din partea sa. Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia facturii nr. 0493059 din 22 octombrie 1996, în valoare de 10.800.000 lei, reprezentând contravaloarea cantității de 1.800 kg grâu neachitată de reclamantă.

Pentru cantități de îngrășăminte chimice, se mai susține că reclamanta a refuzat să emită delegații, motivând că nu mai are fonduri. Din acest motiv, producția de grâu a fost compromisă în totalitate, iar instanța de apel nu a ținut seama de factura depusă de pârâtă, care confirmă susținerile acesteia. Deși, recurenta-pârâtă nu a precizat temeiul de drept, pentru care cere modificarea deciziei, în raport cu motivarea recursului și cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se reține că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de recurenta-pârâtă, se constată că recursul nu este fondat.

Potrivit prevederilor contractului nr. 177, încheiat între părți la 7 octombrie 1996, SC M.A. SRL Sovata, avea obligația să execute, în perioada optimă și de bună calitate, lucrările agricole, stabilite prin tehnologia de cultură, iar intimata-reclamantă SC C.M. SA, sucursala Mureș, s-a obligat să achite în contul producătorului, cantitățile de semințe, îngrășăminte, insecticide, erbicide etc., pentru culturile contractate. În raport cu aceste clauze contractuale, se reține că intimata-reclamantă nu și-a asumat, prin contract, obligația să plătească pârâtei-recurente sămânța de grâu din producție proprie, ci numai sămânța achiziționată de la centrele autorizate, sămânță care trebuia să îndeplinească condițiile de calitate cerute de tehnologia culturii.

Cum recurenta-pârâtă recunoaște că sămânța facturată era din producție proprie și nu face nici o dovadă cu privire la refuzul de plată pentru celelalte lucrări și achiziții de îngrășăminte ori alte materiale, în condițiile în care, pentru sămânța facturată, nu s-au prezentat buletine de analiză, care să confirme calitatea acesteia, se reține că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, așa încât, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M.A. SRL Sovata, împotriva deciziei nr. 142/A din 27 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie 2003.