ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2782/2003

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș, sub nr. 5046/2000, SC C.C. SA Mureș a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC A.C. SA să oblige pârâta la plata sumei de 187.298.257 lei, reprezentând contravaloare prestații și dobândă calculată până la 5 ianuarie 1999, precum și la plata în continuare a dobânzilor, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1383 din 19 octombrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 90.911.958 lei, cu titlu de despăgubiri, la 96.386.299 lei dobânzi până la data de 5 ianuarie 1999 și, în continuare, până la achitarea debitului de 90.917.958 lei, conform nivelului dobânzilor practicate de B.A.

SA, cu 11.201.030 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a suportat contravaloarea lucrărilor agricole, a semințelor și erbicidelor necesare culturii de grâu din anul agricol 1996 – 1997. Sumele respective i-au fost acordate în baza unui contract de împrumut de B.A. SA, împrumut pentru care pârâta trebuie să suporte, conform clauzelor contractuale, diferența dintre nivelul subvenționat al dobânzilor de stat și nivelul efectiv al creditului utilizat. Pentru că nu a predat cantitatea de cereale la care s-a obligat, datorează sumele pretinse prin acțiune. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 254/A din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate.

SC A.C. SA Târnăveni a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 9, 10 și 11 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că: Deși, la primul termen de judecată, au invocat lipsa concilierii și notificării, conform art. 1079 C. civ., instanțele nu au ținut seama de această neregularitate. De asemenea, nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa judiciară de timbru, aceasta nefiind achitată anticipat. Reclamanta-intimată nu și-a motivat acțiunea și nici nu le-a comunicat actele depuse în susținerea acesteia. Sumele necesare pentru achiziționarea seminței de grâu, motorinei, îngrășămintelor, erbicidelor, precum și cele privind costul lucrărilor mecanice, nu le-au fost puse la dispoziție decât parțial și după trecerea perioadei optime, motiv pentru care nu au putut realiza prevederile contractuale decât parțial.

Cererea privind efectuarea unei expertize de specialitate s-a respins neîntemeiat. Au făcut dovada intervenției forței majore, situație în care, potrivit prevederilor contractuale, erau exonerați de răspundere. Nu s-a ținut seama de depozițiile martorilor și actele depuse, s-a interpretat greșit actul dedus judecății. Nu s-a luat în considerare imposibilitatea asigurării culturilor de câmp. Greșit le-a fost respinsă excepția privind prescripția dreptului material la acțiune. Nu trebuiau obligați la plata dobânzilor. Recursul a fost respins ca nefondat. Potrivit contractului nr. 75 din 7 octombrie 1996, clauzele au fost corect interpretate, reclamanta s-a obligat a suporta contravaloarea combustibilului necesar pentru efectuarea lucrărilor agricole pentru anul agricol 1996 – 1997, a semințelor, îngrășămintelor, insecticidelor etc. obligație sa nu a fost aceea de-a asigura achiziționarea produselor respective.

Din actele aflate la dosarul de la fond rezultă că și-a îndeplinit aceste dispoziții. Această reținere este confirmată chiar de către pârâtă, care, prin adresa nr. 441 din 4 martie 1997, arată că nu și-a putut onora obligațiile asumate prin contract, datorită „calamităților”, nu din cauza nefinanțării în termen, cum susține prin motivele de recurs. În aceste condiții, față de datele ce rezultă din actele dosarului, pe care instanța le-a avut în vedere, în mod corect au fost înlăturate, pe acest aspect, depozițiile martorilor, iar sumele pretinse nefiind contestate, nu se impunea în cauză efectuarea unei expertize. Lipsa asigurării culturilor în nici un caz nu poate fi imputată reclamantei, nu era obligația acesteia, iar imposibilitatea realizării nu s-a dovedit.

Având în vedere data scadenței obligației asumate de pârâtă, 1 septembrie 1997, cât și cea a introducerii acțiunii, 1 iunie 2000, în raport cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acțiune nu se poate reține ca fiind prescris, iar în raport cu dispozițiile art. 43 C. com., deoarece au fost solicitate, obligarea la plata dobânzilor se impunea. Față de dispozițiile cuprinse în cap. V art. 4 din contract, recurenta, deoarece nu și-a îndeplinit obligația de-a asigura culturile în caz de calamitate, nu poate invoca, în favoarea sa, forța majoră pentru exonerarea de plata despăgubirilor. Promovarea acțiunii, potrivit legii, inclusiv a contractului, nu este condiționată de o prealabilă conciliere, iar lipsa notificării, prevăzută de art. 1079 C. civ., are consecințe asupra termenului de la care se pot pretinde anumite drepturi de către reclamant, nu este un fine de neprimire a unei acțiuni în cazul dat.

Acțiunea nu putea fi anulată, ca netimbrată, având în vedere faptul că neregularitatea privind timbrajul a fost acoperită pe parcursul judecării cauzei. Cererea de învestire a instanței îndeplinește condițiile art. 112 C. proc. civ., iar necomunicarea actelor pe care se bazează, trebuia invocată la fond, de altfel, aceste ultime motive nici nu au făcut obiectul apelului. Pentru motivele arătate, reținând legalitatea deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Târnăveni, împotriva deciziei nr. 254 din 22 mai 2001 a Curții de apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 mai 2003.