ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2782/2003

Asupra recursului se rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș, sub nr. 5046/2000,

SC C.C. SA Mureș a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în

contradictoriu cu SC A.C. SA să oblige pârâta la plata sumei de 187.298.257 lei,

reprezentând contravaloare prestații și dobândă calculată până la 5 ianuarie

1999, precum și la plata în continuare a dobânzilor, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1383 din 19

octombrie 2000, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de

90.911.958 lei, cu titlu de despăgubiri, la 96.386.299 lei dobânzi până la data

de 5 ianuarie 1999 și, în continuare, până la achitarea debitului de 90.917.958

lei, conform nivelului dobânzilor practicate de B.A. SA, cu 11.201.030 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele

dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a suportat

contravaloarea lucrărilor agricole, a semințelor și erbicidelor necesare

culturii de grâu din anul agricol 1996 – 1997. Sumele respective i-au fost

acordate în baza unui contract de împrumut de B.A. SA, împrumut pentru care

pârâta trebuie să suporte, conform clauzelor contractuale, diferența dintre

nivelul subvenționat al dobânzilor de stat și nivelul efectiv al creditului

utilizat. Pentru că nu a predat cantitatea de cereale la care s-a obligat,

datorează sumele pretinse prin acțiune.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 254/A

din 22 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate.

SC A.C. SA Târnăveni a declarat recurs împotriva deciziei,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 9, 10 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că:

Deși, la primul termen de judecată, au invocat lipsa

concilierii și notificării, conform art. 1079 C. civ., instanțele nu au ținut

seama de această neregularitate.

De asemenea, nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997, referitoare la taxa judiciară de timbru,

aceasta nefiind achitată anticipat.

Reclamanta-intimată nu și-a motivat acțiunea și nici nu le-a

comunicat actele depuse în susținerea acesteia.

Sumele necesare pentru achiziționarea seminței de grâu,

motorinei, îngrășămintelor, erbicidelor, precum și cele privind costul

lucrărilor mecanice, nu le-au fost puse la dispoziție decât parțial și după

trecerea perioadei optime, motiv pentru care nu au putut realiza prevederile

contractuale decât parțial.

Cererea privind efectuarea unei expertize de specialitate

s-a respins neîntemeiat.

Au făcut dovada intervenției forței majore, situație în care,

potrivit prevederilor contractuale, erau exonerați de răspundere.

Nu s-a ținut seama de depozițiile martorilor și actele

depuse, s-a interpretat greșit actul dedus judecății.

Nu s-a luat în considerare imposibilitatea asigurării

culturilor de câmp.

Greșit le-a fost respinsă excepția privind prescripția

dreptului material la acțiune.

Nu trebuiau obligați la plata dobânzilor.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Potrivit contractului nr. 75 din 7 octombrie 1996, clauzele

au fost corect interpretate, reclamanta s-a obligat a suporta contravaloarea

combustibilului necesar pentru efectuarea lucrărilor agricole pentru anul

agricol 1996 – 1997, a semințelor, îngrășămintelor, insecticidelor etc.

obligație sa nu a fost aceea de-a asigura achiziționarea produselor respective.

Din actele aflate la dosarul de la fond rezultă că și-a îndeplinit aceste

dispoziții.

Această reținere este confirmată chiar de către pârâtă, care,

prin adresa nr. 441 din 4 martie 1997, arată că nu și-a putut onora obligațiile

asumate prin contract, datorită „calamităților”, nu din cauza nefinanțării în

termen, cum susține prin motivele de recurs.

În aceste condiții, față de datele ce rezultă din actele

dosarului, pe care instanța le-a avut în vedere, în mod corect au fost

înlăturate, pe acest aspect, depozițiile martorilor, iar sumele pretinse

nefiind contestate, nu se impunea în cauză efectuarea unei expertize.

Lipsa asigurării culturilor în nici un caz nu poate fi

imputată reclamantei, nu era obligația acesteia, iar imposibilitatea realizării

nu s-a dovedit.

Având în vedere data scadenței obligației asumate de pârâtă,

1 septembrie 1997, cât și cea a introducerii acțiunii, 1 iunie 2000, în raport

cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dreptul material la acțiune

nu se poate reține ca fiind prescris, iar în raport cu dispozițiile art. 43 C.

com., deoarece au fost solicitate, obligarea la plata dobânzilor se impunea.

Față de dispozițiile cuprinse în cap. V art. 4 din contract,

recurenta, deoarece nu și-a îndeplinit obligația de-a asigura culturile în caz

de calamitate, nu poate invoca, în favoarea sa, forța majoră pentru exonerarea

de plata despăgubirilor.

Promovarea acțiunii, potrivit legii, inclusiv a contractului,

nu este condiționată de o prealabilă conciliere, iar lipsa notificării,

prevăzută de art. 1079 C. civ., are consecințe asupra termenului de la care se

pot pretinde anumite drepturi de către reclamant, nu este un fine de neprimire

a unei acțiuni în cazul dat.

Acțiunea nu putea fi anulată, ca netimbrată, având în vedere

faptul că neregularitatea privind timbrajul a fost acoperită pe parcursul

judecării cauzei.

Cererea de învestire a instanței îndeplinește condițiile art.

112 C. proc. civ., iar necomunicarea actelor pe care se bazează, trebuia invocată

la fond, de altfel, aceste ultime motive nici nu au făcut obiectul apelului.

Pentru motivele arătate, reținând legalitatea deciziei

recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Târnăveni, împotriva

deciziei nr. 254 din 22 mai 2001 a Curții de apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 mai 2003.