ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1002/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1002/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș, sub nr. 8793/ 2000, S.I.F. B.C. S.A. Arad a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. M. S.A. Târgu Mureș, să oblige pârâta la plata sumei de 957.886.749 lei dobânzi pentru neachitarea acestora în termen, calculate pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31 iulie 2000 cu 49.115.834 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 84 din 30 ianuarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 615.623.000 lei cu titlu de dividende pentru anul 1997, la 73.359.029 lei dobânzi pentru perioada 1 iulie 2000 – 31 decembrie 2000 cu 23.507.640 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut din actele dosarului că pârâta datorează într-adevăr suma de 957.884.749 lei cu titlu de dividende pe anul 1997 dar conform înțelegerii părților privind plata lor eșalonată scadente sunt, până la data introducerii acțiunii, ratele a II-a și a III-a, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea cu dobânda aferentă conform O.G. 9/2000. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 255/ A din 22 mai 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate. S.I.F. B.C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei criticând-o sub aspectul nereținerii de către instanță a dispozițiilor art. 970 C. civ. Au fost de acord cu propunerea pârâtei privind plata în rate a sumei datorate dar, pentru că nu le-a achitat la termenele convenite, tot potrivit convenției nu mai putea beneficia de înlesnirea respectivă.
Pe parcursul judecării cauzei, pentru că și ultima rată ajunsese la scadență, apelul trebuia admis și obligată pârâta la totalitatea sumelor solicitate prin acțiune. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive : Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la suma de 957.886.749 lei reprezentând dividendele datorate pe anul 1997 cu dobânda aferentă în sumă de 530.905.450 lei. La propunerea pârâtei, în februarie 1999, reclamanta a acceptat ca datoriile pe care aceasta le avea să fie achitate în rate, inclusiv dividendele pe anul 1997, ultima rată din suma respectivă devenind scadentă în decembrie 2000. Deoarece pârâta nu a achitat primele două rate la termenele convenite, instanța de fond, având în vedere înțelegerea părților și data promovării acțiunii, 17 noiembrie 2000, a admis acțiunea doar pentru acestea cu dobânda corespunzătoare.
Cea de-a treia rată, nefiind scadentă, putea fi plătită până la sfârșitul lunii decembrie 2000. Prin apel, reclamanta a susținut că acțiunea trebuia admisă și pentru cea de-a treia rată. Potrivit dispozițiilor art. 1023 C. civ. „ceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului”. Față de aceste dispoziții legale, corect instanța a respins apelul reclamantei reținând că cea de a treia rată la data promovării acțiunii, nefiind scadentă, nu se putea solicita achitarea ei. Este adevărat că pe parcursul judecării cauzei și suma respectivă a ajuns la scadență, dar instanța de apel nu putea reține nelegalitatea sentinței pronunțate în raport de dispozițiile art. 1023 C. civ. și de probele dosarului.
Prevederile convenției potrivit cărora nerespectarea termenelor de plată a ratelor duce la pierderea facilității de-a se plăti eșalonat sumele datorate, nu rezultă că au fost acceptate de pârâtă, era deci o propunere a reclamantei de care instanțele nu puteau ține seama. Reaua credință a pârâtei în respectarea termenilor convenției nu putea fi sancționată decât în lumina dispozițiilor art. 1025 C. civ., condiții ce nu erau îndeplinite în cauză. Este de reținut, de asemenea, faptul că, pe parcursul judecării cauzei, pârâta a achitat ultima rată și chiar și pentru acest considerent nu mai putea fi obligată încă odată la plată. Pentru motivele arătate s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. S.A. Arad împotriva deciziei nr. 255 din 22 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 februarie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.