ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1002/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1002/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului se rețin
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Mureș, sub nr. 8793/ 2000, S.I.F. B.C. S.A. Arad a solicitat
instanței ca, prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. M. S.A. Târgu
Mureș, să oblige pârâta la plata sumei de 957.886.749 lei dobânzi pentru
neachitarea acestora în termen, calculate pentru perioada 1 ianuarie 1999 – 31
iulie 2000 cu 49.115.834 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mureș, prin sentința
civilă nr. 84 din 30 ianuarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat
pârâta la plata sumei de 615.623.000 lei cu titlu de dividende pentru anul
1997, la 73.359.029 lei dobânzi pentru perioada 1 iulie 2000 – 31 decembrie
2000 cu 23.507.640 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut din actele
dosarului că pârâta datorează într-adevăr suma de 957.884.749 lei cu titlu de
dividende pe anul 1997 dar conform înțelegerii părților privind plata lor
eșalonată scadente sunt, până la data introducerii acțiunii, ratele a II-a și a
III-a, motiv pentru care a fost admisă în parte acțiunea cu dobânda aferentă
conform O.G. 9/2000.
Curtea de Apel Târgu Mureș, prin
decizia civilă nr. 255/ A din 22 mai 2001, a respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.
S.I.F. B.C. S.A. a declarat recurs
împotriva deciziei criticând-o sub aspectul nereținerii de către instanță a
dispozițiilor art. 970 C. civ.
Au fost de acord cu propunerea
pârâtei privind plata în rate a sumei datorate dar, pentru că nu le-a achitat
la termenele convenite, tot potrivit convenției nu mai putea beneficia de
înlesnirea respectivă.
Pe parcursul judecării cauzei, pentru
că și ultima rată ajunsese la scadență, apelul trebuia admis și obligată pârâta
la totalitatea sumelor solicitate prin acțiune.
Recursul a fost respins, ca
nefondat, pentru următoarele motive :
Prin acțiune, reclamanta a solicitat
obligarea pârâtei la suma de 957.886.749 lei reprezentând dividendele datorate
pe anul 1997 cu dobânda aferentă în sumă de 530.905.450 lei.
La propunerea pârâtei, în februarie
1999, reclamanta a acceptat ca datoriile pe care aceasta le avea să fie
achitate în rate, inclusiv dividendele pe anul 1997, ultima rată din suma
respectivă devenind scadentă în decembrie 2000.
Deoarece pârâta nu a achitat primele
două rate la termenele convenite, instanța de fond, având în vedere înțelegerea
părților și data promovării acțiunii, 17 noiembrie 2000, a admis acțiunea doar
pentru acestea cu dobânda corespunzătoare. Cea de-a treia rată, nefiind
scadentă, putea fi plătită până la sfârșitul lunii decembrie 2000.
Prin apel, reclamanta a susținut că
acțiunea trebuia admisă și pentru cea de-a treia rată.
Potrivit dispozițiilor art. 1023 C.
civ. „ceea ce se datorește cu termen nu se poate cere înaintea termenului”.
Față de aceste dispoziții legale,
corect instanța a respins apelul reclamantei reținând că cea de a treia rată la
data promovării acțiunii, nefiind scadentă, nu se putea solicita achitarea ei.
Este adevărat că pe parcursul
judecării cauzei și suma respectivă a ajuns la scadență, dar instanța de apel
nu putea reține nelegalitatea sentinței pronunțate în raport de dispozițiile
art. 1023 C. civ. și de probele dosarului.
Prevederile convenției potrivit
cărora nerespectarea termenelor de plată a ratelor duce la pierderea
facilității de-a se plăti eșalonat sumele datorate, nu rezultă că au fost
acceptate de pârâtă, era deci o propunere a reclamantei de care instanțele nu
puteau ține seama.
Reaua credință a pârâtei în
respectarea termenilor convenției nu putea fi sancționată decât în lumina
dispozițiilor art. 1025 C. civ., condiții ce nu erau îndeplinite în cauză.
Este de reținut, de asemenea, faptul
că, pe parcursul judecării cauzei, pârâta a achitat ultima rată și chiar și
pentru acest considerent nu mai putea fi obligată încă odată la plată.
Pentru motivele arătate s-a respins,
ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.I.F.
B.C. S.A. Arad împotriva deciziei nr. 255 din 22 mai
2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 19 februarie 2003.