ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2897/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.C. B.I.R. S.R.L. a

solicitat prin acțiune obligarea pârâtei S.C. A. la plata sumei de

1.729.361.594 lei, dividende neachitate pentru exercițiile financiare 1996 și

1997, actualizate cu rata inflației.

Tribunalul Mureș, prin sentința nr.

1568 din 17 noiembrie 2000, a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 573.877.298 lei, dobândă pentru perioada 1 iunie 1997

- 5 aprilie 2000, la 36.342.092 lei pentru intervalul 1 iunie 1998 - 27 iulie

2000, a respins, ca fără obiect, acțiunea în ce privește suma de 573.877.298

lei, dividende pe anul 1996 și a constatat achitată, în timpul procesului, suma

de 36.342.091 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că pârâta a achitat dividendele pentru anul 1997, în sumă de 36.342.091

lei, și că pretenția pentru plata sumei de 573.877.298 lei, dividende pentru

anul 1996, este lipsită de obiect întrucât, plata acestei ultime sume, a fost

făcută înainte de introducerea acțiunii.

Cât privește capetele de cerere

privind daunele interese moratorii, tribunalul a reținut că dividendele se

înscriu în sfera creanțelor comerciale și îi sunt aplicabile prevederile art.

1076 C. civ. și art. 43 C. com. Faptul că s-a solicitat acordarea

despăgubirilor la nivelul inflației, a mai reținut tribunalul, nu poate

împiedica instanța să acorde dobânda legală comercială în conformitate cu art.

43 C. com.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței nr. 1568 din

17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș, a fost admis de Curtea de Apel Târgu

Mureș, care a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de

2.875.525 lei cheltuieli de judecată, a constatat achitată suma de 36.342.091

lei în timpul procesului și a respins restul capetelor de cerere formulate de

reclamantă.

Instanța de apel a găsit întemeiată

critica privind depășirea limitelor de învestire și a cadrului procesual

privind obiectul cauzei dedus judecății cu motivarea că instanța de fond s-a

pronunțat asupra dobânzii legale care nu a fost cerută și nu asupra daunelor

interese la nivelul ratei inflației care s-au solicitat prin acțiune.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs reclamanta B.I.R., care a susținut că sentința este

netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 130 alin. (3) C. proc.

civ., în prezent art. 129 alin (6) C. proc. civ., și a art. 1073 și 1088 C.

civ.

În argumentarea acestui motiv,

recurenta a susținut că problema acestor daune interese, așa cum au fost

solicitate prin cererea introductivă de instanță, a fost pusă în discuția

părților pe parcursul judecății și rezultă atât din cererea de chemare în

judecată, cât și din precizarea acțiunii depusă la termenul din 29 septembrie

2001.

Singura diferență între desdăunările

solicitate prin acțiune și cele acordate de instanța de fond privește nivelul

acestora întrucât reactualizarea cu indicele de inflație, respectiv dobânda

legală la nivelul ratei de scont, are în vedere doar nivelul lor diferit, modul

de calcul constând în două elemente diferite și anume rata inflației și,

respectiv rata scontului.

Față de aceste precizări, în

legătură „desdăunările în discuție”, recurenta a susținut că instanța de apel

s-a orientat doar după denumirea lor diferită, fără să aibă în vedere că au

aceiași natură juridică, aceeași funcție economico-juridică și același temei

legal.

de apel a încălcat prevederile art. 1088 C. civ., art. 43 C. com., precum și

ale art. 2 și 3 din O.G. nr. 9/2000, întrucât a nesocotit faptul că plata

dividendelor este o obligație comercială purtătoare de dobânzi, că, potrivit

art. 43 C. com., suma respectivă produce dobândă la nivelul ratei scontului

atunci când nu se stipulează prin contract care este rata dobânzii.

motivele pe care se sprijină. Motivarea nu este clară, precisă și

necontradictorie, ci se limitează la afirmația că instanța de apel și-a depășit

limitele învestirii și cadrul procesual privind obiectul cererii dedus

judecății. Această formulare generală, fără a indica raționamentul juridic,

conduce, în opinia recurentei, la concluzia că hotărârea pronunțată este

nelegală.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

criticile formulate în recurs, este dacă instanța de apel a examinat corect

critica referitoare la aplicarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Din cuprinsul acțiunii și din

precizarea de acțiune, rezultă că s-a solicitat reactualizarea cuantumului

dividendelor cu rata inflației și nu dobânda legală.

Din acest punct de vedere, instanța

de apel a reținut corect că instanța de fond a acordat dobânda la nivelul taxei

scontului, deși aceasta nu s-a cerut și nici nu a fost determinată în actele

anexe acțiunii și în completarea la acțiune la care face trimitere însăși

recurenta.

Se mai poate observa că temeiul

legal invocat a fost art. 1073 C. civ., care dă dreptul creditorului „de a

dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la

desdăunare”.

Reclamanta a înțeles să solicite

această desdăunare prin actualizarea dividendelor cu rata inflației, așa încât

acesta era obiectul celui de-al doilea capăt de cerere care trebuia examinat de

instanța de fond, așa cum s-a reținut de instanța de apel.

Această constatare era suficientă

pentru a desființa sentința și a trimite cauza pentru rejudecare în limitele

învestirii instanței.

Neprocedând astfel, chiar dacă

apelul este devolutiv, părțile sunt private, potrivit procedurii sub care s-a

desfășurat procesul, de un grad de jurisdicție și de dreptul la un proces

echitabil potrivit art. 6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

referitoare la natura juridică a dobânzii legale și, respectiv, a ratei

inflației, sunt nefondate întrucât aprecierile teoretice care se fac în recurs

nu sunt în concordanță cu cererea adresată instanței și cu temeiurile invocate,

chiar dacă scopul este desdăunarea, cum se susține.

Prin urmare, concluzia de la pct. 2

al criticii, potrivit căreia instanța putea să acorde dobânda legală, nu poate

fi primită pentru că astfel s-ar depăși limitele învestirii instanței și s-ar

încălca principiul disponibilității.

Instanța de apel, însă, a reținut

greșit, în alți termeni, că actualizarea cu indicele de inflație presupune existența

unei clauze care să exprime voința părților.

Câtă vreme dividendele nu reprezintă

aport social, ci un beneficiu legal datorat și exigibil la data

individualizării acestora prin bilanț, creditorul dividendelor este îndreptățit

la actualizarea lor cu indicele inflației conform art. 1084 C. civ.

În situația dată, actualizarea

dividendelor neachitate la data exigibilității lor reprezintă o echilibrare a

valorii sumei datorate cu acest titlu, la data plății efective.

Urmează ca acest cuantum, cât și

perioada luată în calcul să fie analizată de instanța de fond.

recurentei, exprimat în critica din cel de-al treilea motiv în legătură cu

motivarea deciziei din apel, întrucât instanța de control a răspuns la criticile

formulate și a expus argumentele pe care se bazează în mod succint. Decizia

astfel pronunțată nu este un studiu teoretic, ci un act jurisdicțional în care

premisa majoră este regula de drept, premisa minoră este reprezentată de

faptele speței, iar concluzia este soluția judecătorilor.

În consecință, potrivit art. 312

raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite, vor fi casate

hotărârile pronunțate, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare instanței de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de reclamanta B.I.R.

Casează decizia nr. 347 din 9 iulie 2001 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, și sentința nr.

1568 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș și trimite cauza spre

rejudecare pe fond Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2003.