ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2897/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. B.I.R. S.R.L. a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei S.C. A. la plata sumei de 1.729.361.594 lei, dividende neachitate pentru exercițiile financiare 1996 și 1997, actualizate cu rata inflației. Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 1568 din 17 noiembrie 2000, a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 573.877.298 lei, dobândă pentru perioada 1 iunie 1997 - 5 aprilie 2000, la 36.342.092 lei pentru intervalul 1 iunie 1998 - 27 iulie 2000, a respins, ca fără obiect, acțiunea în ce privește suma de 573.877.298 lei, dividende pe anul 1996 și a constatat achitată, în timpul procesului, suma de 36.342.091 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta a achitat dividendele pentru anul 1997, în sumă de 36.342.091 lei, și că pretenția pentru plata sumei de 573.877.298 lei, dividende pentru anul 1996, este lipsită de obiect întrucât, plata acestei ultime sume, a fost făcută înainte de introducerea acțiunii. Cât privește capetele de cerere privind daunele interese moratorii, tribunalul a reținut că dividendele se înscriu în sfera creanțelor comerciale și îi sunt aplicabile prevederile art. 1076 C. civ. și art. 43 C. com. Faptul că s-a solicitat acordarea despăgubirilor la nivelul inflației, a mai reținut tribunalul, nu poate împiedica instanța să acorde dobânda legală comercială în conformitate cu art. 43 C. com.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței nr. 1568 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș, a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureș, care a admis în parte acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.875.525 lei cheltuieli de judecată, a constatat achitată suma de 36.342.091 lei în timpul procesului și a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamantă. Instanța de apel a găsit întemeiată critica privind depășirea limitelor de învestire și a cadrului procesual privind obiectul cauzei dedus judecății cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra dobânzii legale care nu a fost cerută și nu asupra daunelor interese la nivelul ratei inflației care s-au solicitat prin acțiune.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta B.I.R., care a susținut că sentința este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în prezent art. 129 alin (6) C. proc. civ., și a art. 1073 și 1088 C. civ.

În argumentarea acestui motiv, recurenta a susținut că problema acestor daune interese, așa cum au fost solicitate prin cererea introductivă de instanță, a fost pusă în discuția părților pe parcursul judecății și rezultă atât din cererea de chemare în judecată, cât și din precizarea acțiunii depusă la termenul din 29 septembrie 2001. Singura diferență între desdăunările solicitate prin acțiune și cele acordate de instanța de fond privește nivelul acestora întrucât reactualizarea cu indicele de inflație, respectiv dobânda legală la nivelul ratei de scont, are în vedere doar nivelul lor diferit, modul de calcul constând în două elemente diferite și anume rata inflației și, respectiv rata scontului.

Față de aceste precizări, în legătură „desdăunările în discuție”, recurenta a susținut că instanța de apel s-a orientat doar după denumirea lor diferită, fără să aibă în vedere că au aceiași natură juridică, aceeași funcție economico-juridică și același temei legal. 2. Prin soluția pronunțată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 1088 C. civ., art. 43 C. com., precum și ale art. 2 și 3 din O.G. nr. 9/2000, întrucât a nesocotit faptul că plata dividendelor este o obligație comercială purtătoare de dobânzi, că, potrivit art. 43 C. com., suma respectivă produce dobândă la nivelul ratei scontului atunci când nu se stipulează prin contract care este rata dobânzii. 3. Hotărârea dată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Motivarea nu este clară, precisă și necontradictorie, ci se limitează la afirmația că instanța de apel și-a depășit limitele învestirii și cadrul procesual privind obiectul cererii dedus judecății. Această formulare generală, fără a indica raționamentul juridic, conduce, în opinia recurentei, la concluzia că hotărârea pronunțată este nelegală. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: 1. Prima problemă de drept, care se desprinde din criticile formulate în recurs, este dacă instanța de apel a examinat corect critica referitoare la aplicarea art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Din cuprinsul acțiunii și din precizarea de acțiune, rezultă că s-a solicitat reactualizarea cuantumului dividendelor cu rata inflației și nu dobânda legală.

Din acest punct de vedere, instanța de apel a reținut corect că instanța de fond a acordat dobânda la nivelul taxei scontului, deși aceasta nu s-a cerut și nici nu a fost determinată în actele anexe acțiunii și în completarea la acțiune la care face trimitere însăși recurenta. Se mai poate observa că temeiul legal invocat a fost art. 1073 C. civ., care dă dreptul creditorului „de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare”. Reclamanta a înțeles să solicite această desdăunare prin actualizarea dividendelor cu rata inflației, așa încât acesta era obiectul celui de-al doilea capăt de cerere care trebuia examinat de instanța de fond, așa cum s-a reținut de instanța de apel.

Această constatare era suficientă pentru a desființa sentința și a trimite cauza pentru rejudecare în limitele învestirii instanței. Neprocedând astfel, chiar dacă apelul este devolutiv, părțile sunt private, potrivit procedurii sub care s-a desfășurat procesul, de un grad de jurisdicție și de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6.1 din Convenția europeană a drepturilor omului. 2. Susținerile recurentei referitoare la natura juridică a dobânzii legale și, respectiv, a ratei inflației, sunt nefondate întrucât aprecierile teoretice care se fac în recurs nu sunt în concordanță cu cererea adresată instanței și cu temeiurile invocate, chiar dacă scopul este desdăunarea, cum se susține. Prin urmare, concluzia de la pct. 2 al criticii, potrivit căreia instanța putea să acorde dobânda legală, nu poate fi primită pentru că astfel s-ar depăși limitele învestirii instanței și s-ar încălca principiul disponibilității.

Instanța de apel, însă, a reținut greșit, în alți termeni, că actualizarea cu indicele de inflație presupune existența unei clauze care să exprime voința părților. Câtă vreme dividendele nu reprezintă aport social, ci un beneficiu legal datorat și exigibil la data individualizării acestora prin bilanț, creditorul dividendelor este îndreptățit la actualizarea lor cu indicele inflației conform art. 1084 C. civ. În situația dată, actualizarea dividendelor neachitate la data exigibilității lor reprezintă o echilibrare a valorii sumei datorate cu acest titlu, la data plății efective. Urmează ca acest cuantum, cât și perioada luată în calcul să fie analizată de instanța de fond. 3. Nu poate fi primit punctul de vedere al recurentei, exprimat în critica din cel de-al treilea motiv în legătură cu motivarea deciziei din apel, întrucât instanța de control a răspuns la criticile formulate și a expus argumentele pe care se bazează în mod succint.

Decizia astfel pronunțată nu este un studiu teoretic, ci un act jurisdicțional în care premisa majoră este regula de drept, premisa minoră este reprezentată de faptele speței, iar concluzia este soluția judecătorilor. În consecință, potrivit art. 312 raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite, vor fi casate hotărârile pronunțate, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta B.I.R. Casează decizia nr. 347 din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, și sentința nr. 1568 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Mureș și trimite cauza spre rejudecare pe fond Tribunalului Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.