ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2003

HOTĂRÂRE
19.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă 131 din 12

februarie 2001, a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă

S.C. R. S.A. Târgu Mureș și a admis acțiunea introdusă de reclamanta

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, obligând-o

pe pârâtă la plata sumei de 279.675.644 lei reprezentând daune interese

moratorii.

S-a reținut de instanță că, în cauză, aprobarea

bilanțului contabil pentru exercițiul financiar al anului 1996 de către A.G.A.

a avut loc la data de 30 aprilie 1997, dată la care dividendele au devenit

pentru pârâtă o datorie certă, lichidă și exigibilă.

S-a acordat însă de reclamantă un termen pentru plata

acestor dividende, altul decât acela a hotărârii A.G.A., și anume pentru până

la 30 septembrie 1997.

Cum pârâta nu a respectat nici acest termen decalat,

plata integrală făcându-se la 10 septembrie 1999, s-a considerat că operează

dispozițiile art. 43 C. com., pârâta datorând dobânzi pentru intervalul 1

octombrie 1997 - 10 septembrie 1999.

Față de data reținută pentru începerea dobânzilor (1

octombrie 1997) și data poștei de pe plicul cu care a fost trimisă acțiunea,

s-a considerat că aceasta s-a formulat în termenul general de prescripție.

Cu privire la cuantumul daunelor s-a reținut că, până

la data de 8 aprilie 1999 când între reclamantă și B.R.D. există contract de

depozit, aceasta are dreptul la dobânda aplicată pentru depozitul bancar.

După această dată, când reclamanta și-a transferat

toate responsabilitățile în lei din băncile comerciale în conturi la Trezoreria

Statului cu o dobândă la vedere de 10% pe an, pârâta urmează să plătească în

acest cuantum .

Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de

Apel Târgu-Mureș care, prin decizia 241 din 21 mai 2001 a schimbat în

totalitate sentința, în sensul că a respins acțiunea ca fiind prescrisă, cu

motivarea că creanța reclamantei a devenit certă, lichidă și exigibilă la 31

martie 1997 (data stabilirii dividendelor pentru anul 1996 ) și care constituie

primul termen al prescripției prevăzut de decizia 167/1958, acțiunea fiind

introdusă la 26 septembrie 2000 deci, după împlinirea prescripției de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a susținut că s-a aplicat greșit legea deoarece, în cauză, s-a acordat un

termen de grație intimatei (față de data hotărârii A.G.A.) până la care să fie

plătite dividendele, respectiv 30 septembrie 1997, care însă nu a fost

respectat, făcându-se plăți de dividende până la 10 septembrie 1999, când suma

a fost achitată integral.

Întrucât dreptul la plata daunelor interese moratorii

este accesoriu dreptului principal de plată a dividendelor, se aplică același

regim juridic pentru ambele și, cum până la achitarea integrală a dividendelor,

termenul de prescripție a fost întrerupt prin plăți parțiale, începând să curgă

un nou termen Introducerea acțiunii la 26 septembrie 2000, față de ștergerea

creanței principale la 10 septembrie 1999, s-a făcut în intervalul termenului

de prescripție de 3 ani.

Recursul este fondat.

Reținând acțiunea ca fiind prescrisă, instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Decretul nr. 167/1958, începând

de la stabilirea datei de la care începe să curgă prescripția și ignorându-se

efectele art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 care operează din plin în

cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Obiectul acțiunii îl constituie daunele interese moratorii,

pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru exercițiul financiar al anului

1996.

Este de necontestat că termenul la care creanța

reclamantei (încasarea dividendelor) a devenit certă, lichidă și exigibilă este

31 martie 1997 când, prin hotărârea A.G.A., s-au stabilit dividendele pentru

anul 1996.

Cele arătate sunt numai cu caracter de principiu

pentru că, în cauza de față, primul termen al prescripției extinctive nu curge

de la data hotărârii A.G.A., cum greșit a reținut instanța de apel și asta

motivat de situația specială constând în decalarea termenului de plată a

dividendelor datorate până la data de 30 septembrie 1997, acesta fiind primul

termen de la care curge prescripția pentru “sumele pretinse prin acțiune, dacă

pârâta ar fi achitat echivalentul dividendelor la data decalată.

Dar, așa cum rezultă din dosar și nu s-a contestat de

pârâtă, suma reprezentând dividendele s-a plătit integral numai la data de 10

septembrie 1999, prin plăți succesive, situație ignorată inexplicabil de

instanța de apel, astfel că, potrivit art. 7 alin. final din Decretul nr.

167/1958, prescripția începe să curgă de la data expirării termenului

suspensiv.

Cu alte cuvinte, până la 10 septembrie 1999, daunele

interese moratorii care constituie un accesoriu al creanței principale,

dividendele, nu puteau fi solicitate pentru că pârâta continua să facă plăți

parțiale, recunoscând dreptul reclamantei și întrerupând până la achitarea

integrală cursul prescripției (art. 16 și 17 Decretul nr. 167/1958).

Deci, dreptul reclamantei la acțiune, având ca obiect

daunele interese moratorii, s-a născut la data de 10.09.1999, iar sesizarea

instanței s-a făcut la 2 octombrie 2000, iar respectarea termenului de

prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În consecință, urmează a se admite recursul, a se

modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea

sentinței instanței de fond.

Admite recursul declarat de reclamanta, Administrarea

Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 241 din 21 mai 2001

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie

2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2897/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. B.I.R. S.R.L. a solicitat prin acțiune obligarea pârâtei S.C. A. la plata sumei de 1.729.361.594 lei, dividende neachitate pentru exerciți
ÎCCJ 2003-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2003
plata daunelor moratorii în cuantum de 166.764.444 lei. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut pe excepția prescripției, că acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 față de data de 9 april
ÎCCJ 2003-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4267/2003
de cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, considerând că, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind plata de daune moratorii, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 43 C. com. Apelul a fost respin
ÎCCJ 2003-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3235 din 25 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din ofic
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 604/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a solicitat prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, la 1
Sursă