ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința civilă 131 din 12 februarie 2001, a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă S.C. R. S.A. Târgu Mureș și a admis acțiunea introdusă de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 279.675.644 lei reprezentând daune interese moratorii. S-a reținut de instanță că, în cauză, aprobarea bilanțului contabil pentru exercițiul financiar al anului 1996 de către A.G.A. a avut loc la data de 30 aprilie 1997, dată la care dividendele au devenit pentru pârâtă o datorie certă, lichidă și exigibilă.

S-a acordat însă de reclamantă un termen pentru plata acestor dividende, altul decât acela a hotărârii A.G.A., și anume pentru până la 30 septembrie 1997. Cum pârâta nu a respectat nici acest termen decalat, plata integrală făcându-se la 10 septembrie 1999, s-a considerat că operează dispozițiile art. 43 C. com., pârâta datorând dobânzi pentru intervalul 1 octombrie 1997 - 10 septembrie 1999. Față de data reținută pentru începerea dobânzilor (1 octombrie 1997) și data poștei de pe plicul cu care a fost trimisă acțiunea, s-a considerat că aceasta s-a formulat în termenul general de prescripție. Cu privire la cuantumul daunelor s-a reținut că, până la data de 8 aprilie 1999 când între reclamantă și B.R.D.

există contract de depozit, aceasta are dreptul la dobânda aplicată pentru depozitul bancar. După această dată, când reclamanta și-a transferat toate responsabilitățile în lei din băncile comerciale în conturi la Trezoreria Statului cu o dobândă la vedere de 10% pe an, pârâta urmează să plătească în acest cuantum . Apelul declarat de pârâtă a fost admis de Curtea de Apel Târgu-Mureș care, prin decizia 241 din 21 mai 2001 a schimbat în totalitate sentința, în sensul că a respins acțiunea ca fiind prescrisă, cu motivarea că creanța reclamantei a devenit certă, lichidă și exigibilă la 31 martie 1997 (data stabilirii dividendelor pentru anul 1996 ) și care constituie primul termen al prescripției prevăzut de decizia 167/1958, acțiunea fiind introdusă la 26 septembrie 2000 deci, după împlinirea prescripției de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că s-a aplicat greșit legea deoarece, în cauză, s-a acordat un termen de grație intimatei (față de data hotărârii A.G.A.) până la care să fie plătite dividendele, respectiv 30 septembrie 1997, care însă nu a fost respectat, făcându-se plăți de dividende până la 10 septembrie 1999, când suma a fost achitată integral.

Întrucât dreptul la plata daunelor interese moratorii este accesoriu dreptului principal de plată a dividendelor, se aplică același regim juridic pentru ambele și, cum până la achitarea integrală a dividendelor, termenul de prescripție a fost întrerupt prin plăți parțiale, începând să curgă un nou termen Introducerea acțiunii la 26 septembrie 2000, față de ștergerea creanței principale la 10 septembrie 1999, s-a făcut în intervalul termenului de prescripție de 3 ani. Recursul este fondat. Reținând acțiunea ca fiind prescrisă, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Decretul nr. 167/1958, începând de la stabilirea datei de la care începe să curgă prescripția și ignorându-se efectele art. 7 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 care operează din plin în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Obiectul acțiunii îl constituie daunele interese moratorii, pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru exercițiul financiar al anului 1996. Este de necontestat că termenul la care creanța reclamantei (încasarea dividendelor) a devenit certă, lichidă și exigibilă este 31 martie 1997 când, prin hotărârea A.G.A., s-au stabilit dividendele pentru anul 1996. Cele arătate sunt numai cu caracter de principiu pentru că, în cauza de față, primul termen al prescripției extinctive nu curge de la data hotărârii A.G.A., cum greșit a reținut instanța de apel și asta motivat de situația specială constând în decalarea termenului de plată a dividendelor datorate până la data de 30 septembrie 1997, acesta fiind primul termen de la care curge prescripția pentru “sumele pretinse prin acțiune, dacă pârâta ar fi achitat echivalentul dividendelor la data decalată.

Dar, așa cum rezultă din dosar și nu s-a contestat de pârâtă, suma reprezentând dividendele s-a plătit integral numai la data de 10 septembrie 1999, prin plăți succesive, situație ignorată inexplicabil de instanța de apel, astfel că, potrivit art. 7 alin. final din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data expirării termenului suspensiv. Cu alte cuvinte, până la 10 septembrie 1999, daunele interese moratorii care constituie un accesoriu al creanței principale, dividendele, nu puteau fi solicitate pentru că pârâta continua să facă plăți parțiale, recunoscând dreptul reclamantei și întrerupând până la achitarea integrală cursul prescripției (art. 16 și 17 Decretul nr. 167/1958).

Deci, dreptul reclamantei la acțiune, având ca obiect daunele interese moratorii, s-a născut la data de 10.09.1999, iar sesizarea instanței s-a făcut la 2 octombrie 2000, iar respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. În consecință, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta, Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr. 241 din 21 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.