ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 564, pronunțată la data de

23 septembrie 1999, în dosarul nr. 2331/1999, Tribunalul Tulcea a respins, ca

prescrisă, acțiunea formulată de F.P.S. împotriva pârâtei S.C. A. S.A. Tulcea.

Apelul formulat de reclamant, împotriva acestei

hotărâri, a fost anulat, ca netimbrat, de secția comercială a Curții de Apel

Constanța prin decizia civilă nr. 176, pronunțată la data de 16 martie 2000 în

dosarul nr. 137/ COM, care a fost casată, urmare a recursului apelantului, prin

decizia nr. 2271, pronunțată la data de 24 aprilie 2001, în dosarul nr.

4454/2000, de secția comercială a Curții Supreme de Justiție, cu consecința

trimiterii cauzei aceleiași instanțe, spre rejudecare.

Urmare a rejudecării cauzei în fond, secția

comercială a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 934, pronunțată

la data de 8 noiembrie 2002, în dosarul nr. 1679/ COM /2001, a admis apelul

formulat de reclamantul F.P.S., continuat de succesoarea sa legală A.P.A.P.S.;

a anulat sentința tribunalului și a admis, în parte, acțiunea, obligând pârâta

să plătească reclamantei suma de 127.584.380 lei, reprezentând dividende pentru

exercițiul financiar al anului 1995 și suma de 8.301.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată, respingând, ca nefondat, capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii în cuantum de 166.764.444 lei.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut pe

excepția prescripției, că acțiunea a fost introdusă în termenul prevăzut de

art. 3 din Decretul nr. 167/1958 față de data de 9 aprilie 1999, când aceasta a

fost transmisă prin poștă, conform confirmării de primire depusă la dosar, iar

pe fond că, în temeiul art. 67 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, și,

în conformitate cu procesul verbal al Adunării Generale a Acționarilor din 2

aprilie 1996, prin care s-a aprobat bilanțul contabil pentru exercițiul

financiar al anului 1995, pârâta datorează reclamantului suma de 127.584.380

lei, cu titlu de dividende, apreciind că reclamanta nu a făcut dovada

pretențiilor sale reprezentând daunele moratorii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pronunțată de

instanța de apel, a formulat recurs apelanta reclamantă A.P.A.P.S., invocând ca

temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că suma

reprezentând dividendele, ar fi trebuit să stea la B.R.D. de la data obligației

de plată a acesteia de către intimata pârâtă S.C. A. S.A. și până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/1999, urmând să producă dobânda cu care

această bancă bonifica depozitele persoanelor juridice pe termen de un an.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că, în cauză, nu s-au

indicat motivele de fapt și de drept ale cererii de obligare a pârâtei la plata

sumei de 166.767.444 lei, cu titlu de daune moratorii și nu s-a depus nici o

dovadă în susținerea acesteia, nici măcar o notă care să releve indicii de

calcul folosiți pentru obținerea menționatei sume, în nici una din fazele

procesuale ale judecății, nici de către F.P.S. și nici de către succesoarea sa

legală A.P.A.P.S.

Din această perspectivă și a regulii statornicită de

art. 1169 C. civ., potrivit căreia „ cel ce face o propunere înaintea judecății

trebuie să o dovedească”, se constată că soluția respingerii de către instanța

de apel a cererii reclamantei, de acordare a daunelor interese moratorii, este

legală.

Așa fiind, având în vedere, deopotrivă, că aspectele

evocate în susținerea recursului declarat în cauză de A.P.A.P.S. nu constituie

critici, în sensul art. 304 pct. 9, invocat și întrucât nu s-au indicat

dispozițiile legale, pretins a fi fost încălcate prin hotărârea atacată,

Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, va respinge, ca fiind nefondată

această cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 934 COM din 8 noiembrie

2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie

2003.