ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 455/2003

La 29 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul

declarat de pârâta S.C. O. M.R. P.M. SRL Constanța împotriva deciziei civile

nr.586 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel Constanța-Secția Comercială.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data

de 15 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 29 ianuarie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 aprilie 1997

reclamanta S.C.”Î.” din Constanța a chemat în judecată pe pârâta S.C. „Oana

M.R.P.M.” SRL Constanța pentru a fi obligată la plata sumei de 6.030.773 lei

reprezentând obligații asumate prin contractul de asociere, plus 5.668.167 lei

penalități de întârziere și să se constate reziliat contractul în baza pactului

comisoriu expres din actul adițional, cu evacuarea pârâtei din spațiul

comercial și cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin

contractul de asociere nr.555/1995 și actul adițional nr.809/1996 pârâta s-a

obligat să achite reclamantei, lunar, o sumă de 453.120 lei, iar după 18

septembrie 1996 suma de 700.000 lei dar aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate.

Ulterior, reclamanta și-a majorat pretențiile la

11.064.784 lei, reprezentând cota de asociere și utilitățile consumate până la

14 aprilie 1997, plus 5.668.167 lei penalități de întârziere calculate conform

contractului și la 469.220 lei cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.288/COM din 24 martie 1998

Tribunalul Constanța-Secția Comercială a admis cererea, pârâta fiind obligată

la plata sumelor de 11.064.784 lei despăgubiri civile, plus 5.668.167 lei

penalități de întârziere și 469.220 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza

deciziei nr.405 din 3 septembrie 1998 a Curții de Apel Constanța-Secția

Comercială prin care s-a respins ca nefondat apelul societății comerciale

pârâte.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta

S.C. O. M.R.P.M.  SRL Constanța iar prin decizia nr.36 din 11 ianuarie 2000,

Secția Comercială a Curții Supreme de Justiție a admis recursul și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, reținând că s-a încălcat dreptul

pârâtei la apărare.

Soluționând cauza în apel, după casare, Curtea de

Apel Constanța-Secția Comercială a pronunțat decizia nr.586 din 7 iunie 2001

prin care a admis apelul societății comerciale pârâte și a schimbat în parte

sentința tribunalului în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 5.557.141

lei, făcând totodată mențiunea că acțiunea reclamantei se admite pentru

7.980.486 lei, precum și aceea că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de

apel a avut în vedere actul încheiat de părți la 14 aprilie 1997 prin care au

convenit rezilierea contractului de asociere în participațiune și au stabilit

ca suma de 7.980.486 lei să fie achitată de o terță societate comercială,

respectiv S.C. „W.T.L.” SRL Constanța.

Cu actul înregistrat la 5 iulie 2001 S.C. „O.M.R.P.M.”

SRL Constanța a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând că

hotărârea este lipsită de temei legal (304 pct.9 din Cod procedură civilă) și

instanța nu s-a pronunțat asupra dovezii cu expertiză contabilă ca mijloc de

apărare al pârâtei (304 pct.10 Cod procedură civilă).

Recursul pârâtei este întemeiat în sensul celor ce

se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că, în cursul

soluționării apelului s-a efectuat o expertiză contabilă ale cărei concluzii au

fost eronat interpretate de către instanță.

Astfel, întocmind o situație centralizatoare a

facturilor emise și achitate de către pârâtă, expertul contabil ajunge la

concluzia că societatea comercială apelantă mai are de achitat un debit de

10.415.984 lei precum și suma de 3.121.643 lei cu titlu de penalități de

întârziere, cu sublinierea că, odată cu rezilierea convenită la 14 aprilie 1997

părțile au stabilit ca o parte din debit- respectiv suma de 7.980.486 lei- să

fie suportată de o terță societate comercială și anume S.C. „W.T.L.” SRL

Constanța.

Deși instanța de apel și-a însușit concluziile

expertului, a pronunțat o hotărâre greșită în sensul că nu a ținut seama de

convenția părților ca o parte din debit să fie suportată de altă societate

comercială, motiv pentru care se va admite recursul conform art.304 pct.8 din

Codul de procedură civilă iar decizia va fi modificată în sensul că se va

înlătura obligarea pârâtei la plata sumei de 7.980.486 lei.

Cât privește diferența de 2.435.498 lei debit și

penalitățile în sumă de 3.121.643 lei, acestea totalizează 5.557.141 lei,

respectiv suma la care a fost corect obligată pârâta, fără ca prin dispozitivul

deciziei să se facă cuvenita delimitare a celor două debite.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C. „O.M.R.P.M.”

SRL Constanța împotriva deciziei nr.586 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel

Constanța-Secția comercială, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea

pârâtei la plata sumei de 7.980.486 lei.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2003.