ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 961/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 mai

1998, reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanța, prin administrator G.I., a chemat

în judecată pe pârâtele S.O.I. Constanța și SC W.T.L. SRL Constanța, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

- constatarea nulității absolute a

contractului de asociere în participațiune nr. 309 din 14 aprilie 1997,

încheiat între cele două pârâte, S.O.I. Constanța și SC W.T.L. SRL Constanța,

cu consecința evacuării pârâtei, SC W.T.L. SRL Constanța, din spațiul situat în

Constanța B-dul M. și a reintegrării reclamantei, SC O.M.R.P. SRL Constanța, în

spațiul în litigiu;

- anularea clauzei nr. 4 din actul

adițional nr. 555 din 1 ianuarie 1995, încheiat, la data de 18 septembrie 1996,

sub nr. 809, între reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanța și pârâta S.O.I.

Constanța.

Pârâta S.O.I. a formulat cerere

reconvențională, solicitând rezilierea contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995,

prin acordul părților, exprimat prin mențiunile adăugate și semnate pe prima

pagină a contractului și actului adițional nr. 7/1997, iar în subsidiar, să se

constate reziliat contractul potrivit pactului comisoriu expres, prevăzut în

capitolul VIII al actului adițional nr. 809 din 18 septembrie 1996 și

capitolului V alin. (4) din contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995, pentru

neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin acesta, privind

plata sumelor la care, de altfel, a și fost obligată prin sentința civilă nr. 288/Com/1998

a Tribunalului Constanța.

Prin sentința nr. 1450/Com din 23

mai 2000, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei

și a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr.

309 din 14 aprilie 1997, încheiat între părți, cu consecința evacuării pârâtei,

SC W.T.L. SRL, din spațiul situat în Constanța B-dul M. și reintegrarea SC O.M.R.P.

SRL în același spațiu.

A dispus anularea clauzei nr. 4 din

actul adițional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la contractul de asociere în

participațiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, încheiat între reclamanta SC O.M.R.P.

SRL și pârâta S.O.I.

A respins, ca nefondată, cererea

reconvențională.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că, ulterior încheierii contractului de

asociere nr. 555 din 1 ianuarie 1995, în care au fost concretizate drepturile

și obligațiile părților, respectiv, ale reclamantei SC O.M.R.P. SRL și pârâta S.O.I.,

în legătură cu spațiul în litigiu, acestea au convenit, prin actul adițional nr.

809 din 18 septembrie 1996, asupra majorării cuantumului cotei de asociere,

pentru ca, la capitolul II, să prevadă că îmbunătățirile aduse spațiului, trec

în proprietatea pârâtei, S.O.I., reclamanta nemaiavând nici o pretenție asupra

lor de la data semnării actului adițional.

Prima instanță a constatat, însă, că,

pe actul adițional, s-a adăugat în continuare mențiunea „după expirarea

contractului părților”, iar pe contractul de asociere s-a adăugat, pe prima

pagină, mențiunea „reziliat astăzi, 14 aprilie 1997, de comun acord” și că

debitul se predă pârâtei, SC W.T.L. SRL, în termen de 15 zile, iar pe ultima

pagină, s-a adăugat mențiunea „prezentul contract de asociere anulează

contractul de colaborare”.

Ulterior, expertiza grafologică

efectuată în cauză a confirmat că, atât semnătura aplicată (după introducerea mențiunilor

la care s-a făcut referire mai sus) pe contractul de asociere nr. 555 din 1

ianuarie 1995, cât și cea de pe actul adițional nr. 7 din 7 ianuarie 1997, la

contractul menționat, aparțin numitei G.I., administratorul reclamantei.

A mai reținut prima instanță că

pârâta S.O.I. a încheiat contractul de asociere în participațiune, nr. 309 din 14

aprilie 1997, cu pârâta SC W.T.L. SRL, care a avut același obiect ca și cel

încheiat cu reclamanta (nr. 555/1995) și că prin actul adițional nr. 326 din 17

aprilie 1997, la contractul mai sus menționat, pârâta (SC W.T.L. SRL) s-a

obligat să suporte o parte din datoria reclamantei (7.980.486 lei) condiții în

raport cu care reclamanta a fost de acord cu rezilierea contractului de

asociere nr. 555 din 1 mai 1995.

Cum această modalitate de stingere a

obligațiilor nu putea produce efecte asupra celui de al treilea, respectiv, a

pârâtei SC W.T.L. SRL, care evocă, în realitate, o persoană străină de cea a

părților care au încheiat contractul de asociere nr. 555 din 1 ianuarie 1995,

care nu a fost desființat, s-a apreciat, în aceste condiții, că este lovit de

nulitate contractul încheiat între cele două pârâte (S.O.I. și SC W.T.L. SRL)

sub nr. 309 din 14 aprilie 1997, privind același spațiu comercial.

Referitor la cererea privind

anularea clauzei înscrise la art. 4 din actul adițional nr. 809 din 18

septembrie 1996, prima instanță a considerat că aceasta este întemeiată,

întrucât, deși s-a prevăzut că îmbunătățirile aduse spațiului trec în

proprietatea pârâtei de la data semnării actului, totuși, părțile au prevăzut

în continuare, după expirarea contractului, ceea ce semnifică că aceste

îmbunătățiri devin, potrivit convenției părților, proprietatea pârâtei, la 4

ani de la data încheierii contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, adică la 1

ianuarie 1999 și nu la data încheierii actului adițional nr. 809 din 18

septembrie 1996.

În ceea ce privea cererea

reconvențională, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile rezilierii contractului de asociere în participațiune nr. 555 din 1

ianuarie 1995, situație confirmată, de altfel, și prin sentința nr. 288/Com din

24 martie 1998 a Tribunalului Constanța, din care rezultă că pârâta-reclamantă,

S.O.I., a renunțat la rezilierea acestui contract și, consecutiv, la evacuarea

reclamantei pârâte din spațiul în litigiu.

Prin apelul declarat împotriva sus menționatei

sentințe de către pârâta, S.O.I. Constanța, s-a susținut, în esență, că, în mod

criticabil, instanța de fond a anulat clauza nr. 4 din actul adițional nr. 809

din 18 septembrie 1996, la contractul de asociere în participațiune nr. 555 din

1 ianuarie 1995, cu consecința reintegrării reclamantei în spațiul comercial în

discuție, cum, de asemenea, tot greșit a fost respinsă și cererea

reconvențională, în condițiile în care s-a demonstrat că a intervenit, potrivit

convenției părților, rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 555

din 1 ianuarie 1995.

Prin decizia nr. 135/COM din 22 februarie

2001, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a admis apelul declarat de

pârâta S.O.I. Constanța și a schimbat în parte sentința instanței de fond, în

sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind anularea clauzei nr.

4 din actul adițional nr. 809/1996.

Prin aceeași decizie, a fost admisă

cererea reconvențională și s-a constatat reziliat contractul nr. 555/1995,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de apel a reținut, în esență, spre deosebire de tribunal, că, în ceea

ce privește clauza înscrisă la art. 4 din actul adițional nr. 809 din 18

septembrie 1996, potrivit căreia „îmbunătățirile aduse spațiului ce face

obiectul contractului, trec în proprietatea pârâtei-reclamante, S.O.I.

Constanța, de la data încheierii actului adițional, adică de la data de 18

iunie 1996, este valabilă, în contextul în care modificarea contractului

inițial s-a făcut sub semnătura numitei G.I., administratorul reclamantei, și

care nu a produs nici o probă din care să rezulte, așa cum a susținut, că a

fost supusă, la data încheierii actului adițional, la presiuni din partea

conducerii pârâtei S.O.I. Constanța sau că a fost în eroare asupra

consecințelor pe care urma să le producă actul adițional, cu privire la

aspectele patrimoniale ale societății, astfel că, în raport cu cele arătate,

instanța de apel a apreciat că trecerea lucrărilor de investiții efectuate în

spațiul în discuție a avut loc, așa cum au convenit părțile, prin actul

adițional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la această dată și nu la data expirării

contractului nr. 555 din 1 ianuarie 1995, respectiv, la data de 1 ianuarie

1999.

A mai reținut instanța de apel că,

de altfel, solicitarea de către reclamantă a anulării clauzei prevăzute la art.

4 din actul adițional are ca scop, modificarea unilaterală a contractului

încheiat cu pârâta, S.O.I., respectiv, de compensare a contravalorii lucrărilor

de îmbunătățiri cu chiria datorată și, consecutiv, cu trecerea în proprietate a

lucrărilor de investiții efectuate în beneficiul pârâtei să aibă loc la

valoarea reactualizată a acestora.

În sfârșit, a mai reținut instanța

de apel că, din probele dosarului, rezultă că părțile aflate în litigiu au

convenit, de comun acord, asupra rezilierii contractului nr. 555 din 1 ianuarie

1995, începând cu 14 aprilie 1997, astfel că cererea reclamantei, în sensul de

a fi reintegrată în spațiul în discuție este nefondată, mai ales dacă se are în

vedere faptul că, împotriva celor susținute, expertiza grafologică a confirmat

că semnătura aplicată pe mențiunile privind rezilierea contractului nr. 555 din

1 ianuarie 1995, aparține numitei G.I., care este administratorul reclamantei.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta, SC O.M.R.P. SRL Constanța, invocând, ca motive de

casare, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de casare,

reclamanta susține că, în mod greșit, instanța de apel a respins pe fond,

cererea de anulare a clauzei nr. 4 din actul adițional nr. 809 din 18

septembrie 1996 la contractul de asociere în participațiune încheiat între

reclamanta SC O.M.R.P. SRL și pârâta S.O.I. Constanța, pe motiv că nu s-a făcut

dovada vicierii consimțământului ori a presiunilor psihice exercitate, la

încheierea actului adițional asupra administratorului reclamantei, de către

conducerea pârâtei.

Or, reținerile instanței de apel,

sub acest aspect, sunt criticabile, deoarece, în cauză, nu s-a invocat, ca

motiv de nulitate a clauzei inserate la art. 4 din actul adițional, lipsa

consimțământului, ci eroarea ca viciu de consimțământ, referitor la un aspect

particular, respectiv, la ce dată reclamanta a renunțat și, ca urmare, trec în

beneficiul pârâtei, în calitate de proprietar al spațiului, îmbunătățirile și

dotările aduse spațiului de către recurentă.

Precizează reclamanta că prin clauza

IV din actul adițional, a cărei nulitate a solicitat a fi constatată, se

prevedea că reclamanta renunță la toate îmbunătățirile și dotările aduse spațiului

comercial, în beneficiul pârâtei, S.O.I. Constanța, pe data întocmirii actului

adițional.

Or, în contextul în care această

clauză a fost amendată (completată) prin consemnarea la sfârșitul actului

adițional, în sensul că renunțarea la îmbunătățiri și dotări din partea

reclamantei, operează în temeiul contractului de asociere nr. 555/1995, care

expira numai la 1 ianuarie 1999, așa cum a precizat și ulterior, respectiv,

prin adresa nr. 3 din 20 septembrie 1996, astfel că, față de toate cele arătate

și ținând cont de faptul că valoarea îmbunătățirilor în discuție se cifra, la

nivelul anului 1996, la 37.000.000 lei, este evident că reclamanta nu putea

renunța, fără nici un motiv, la pretențiile corespunzătoare decât la expirarea

contractului inițial, la 1 ianuarie 1999, și nu la data încheierii actului

adițional la acesta, respectiv, la 18 septembrie 1996, iar, dacă, totuși, s-a

produs o astfel de situație confuză, aceasta s-a datorat erorii în care s-a

aflat persoana care a semnat actul adițional.

Printr-un alt motiv de recurs,

reclamanta susține că actul adițional nr. 326 din 14 aprilie 1997, la

contractul de asociere în participațiune nr. 309 din 14 aprilie 1997, încheiat

între cele două pârâte S.O.I. Constanța și SC W.T.L. SRL, în temeiul căreia

prima pârâtă a pus la dispoziția celeilalte același spațiu comercial, care a

făcut obiectul contractului de asociere în participațiune nr. 555/1995,

încheiat cu reclamanta, nu putea produce nici un fel de consecințe asupra

acestui din urmă contract, din moment ce reclamanta este terț față de primul

contract (nr. 309/1997).

De asemenea, se mai susține că, în

mod greșit, instanța de apel a constatat reziliat contractul nr. 555/1995,

încheiat între reclamanta SC O.M.R.P. SRL și S.O.I. Constanța, din moment ce

reclamantei nu i se impută încălcarea vreunei obligații contractuale.

În consecință, se solicită admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și respingerea apelului pârâtei.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că reclamanta SC O.M.R.P. SRL Constanța a solicitat anularea clauzei

înscrise la art. 4 din actul adițional nr. 809 din 18 septembrie 1996, la

contractul de asociere în participațiune încheiat cu pârâta S.O.I., cu privire

la spațiul comercial situat în Constanța B-dul M., adus în asociere de pârâtă,

care avea următorul conținut: „îmbunătățirile aduse spațiului, ce face obiectul

contractului încheiat de către SC O.M.R.P. SRL, trec în proprietatea S.O.I.

Constanța, conform procesului-verbal anexat, aceasta nemaiavând nici o

pretenție asupra lor de la data încheierii actului adițional (18 septembrie

1996).

Or, în acest context, bine a reținut

instanța de fond că, pentru anularea clauzei reproduse mai sus, era necesar ca

reprezentanta reclamantei, care a semnat actul adițional, să probeze că asupra

sa s-ar exercitat presiuni psihice de către conducerea S.O.I. sau că a fost în

eroare asupra consecințelor pe care le produce actul în patrimoniul societății,

dovezi care, în cauză, nu s-au făcut.

Este adevărat că, la sfârșitul

actului adițional, s-a adăugat cu cerneală mențiunea că ”(...) după expirarea

contractului părților, ceea ce ar fi semnificat că renunțarea din partea

reclamantei la contravaloarea investițiilor a fost decalată la 1 ianuarie 1999,

când expira contractul nr. 555 din 1 septembrie 1995 și, ca urmare, că nu s-a

produs la data semnării actului adițional, adică la 18 septembrie 1996, așa cum

au convenit expres părțile prin acest act adițional.

Dar, o asemenea ipoteză, cum este

cea susținută de reclamantă, este exclusă, din moment ce adăugarea făcută cu

cerneală pe actul adițional, semnat de administratorul reclamantei, a fost

datată la 19 septembrie 1996, adică la o zi după semnarea actului adițional și,

în plus, această decalare nu a fost prevăzută și în procesul-verbal nr. 810 din

18 septembrie 1996, care face parte integrantă din actul adițional la

contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995.

Ca atare, ținând seama de cele

arătate mai sus, se constată că, în nici un caz, nu poate fi reținută teza

reclamantei, în sensul că termenul de trecere a îmbunătățirilor aduse spațiului

în discuție în beneficiul pârâtei ar fi fost decalat contractual la 1 ianuarie

1999, ci, dimpotrivă, că persistă concluzia instanței de apel, potrivit căreia

clauza înscrisă la art. 4 din actul adițional la contractul nr. 555 din 1

ianuarie 1995, este valabilă și, deci, își produce efectele din moment ce

reclamanta nu a produs nici o dovadă care să ateste că, în momentul semnării

actului, s-au exercitat presiuni psihice, de natura celor arătate anterior sau

că a fost în eroare asupra consecințelor actului, situație față de care, cu

atât mai mult nu poate avea vreun efect adresa nr. 7 din 20 septembrie 1996.

În ceea ce privește critica prin

care se susține că, în mod greșit, instanța de apel a constatat reziliat

contractul nr. 555 din 1 ianuarie 1995, se constată că nici aceasta nu este

întemeiată, întrucât, la pronunțarea rezilierii, instanța nu a avut în vedere

mențiunea făcută pe acest contract de către cele două pârâte S.O.I. Constanța

și SC W.T.L. SRL, potrivit căreia contractul nr. 555 din 1 mai 1995, (încheiat

cu reclamanta) s-a reziliat la 14 aprilie 1997, ci faptul că reclamanta a fost

obligată, în calitate de pârâtă, prin sentința nr. 288/Com din 24 martie 1998 a

Tribunalului Constanța, secția comercială, să plătească pârâtei S.O.I., în

calitate de reclamantă, suma de 11.064.784 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru

neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul în discuție.

Or, în raport cu clauza înserată la

capitolul VIII din actul adițional (care constituie un pact comisoriu de gradul

IV) potrivit căreia neîndeplinirea obligațiilor contractuale, atrage rezilierea

de plin drept a contractului, fără intervenția instanței, instanța de apel era

îndrituită să constate, ținând seama de încălcarea obligațiilor asumate de

reclamantă, referitoare la plata cotei de asociere rezilierea de plin drept a

contractului de asociere în participațiune nr. 555 din 1 ianuarie 1995, astfel

că, pe fond, soluția de admitere a cererii reconvenționale este legală și

temeinică.

Așa fiind, recursul reclamantei

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamanta, SC O.M.R.P. SRL

Constanța, împotriva deciziei nr. 135 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 martie 2004.