ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2526/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 octombrie 1996, reclamantul G.H. a chemat în judecată pe pârâții Ș.G. și SC S.A. SRL Constanța, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună excluderea pârâtei Ș.G. din SC S.A. SRL Constanța, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 165 din Legea 31/1990. Prin sentința nr. 822 din 5 iunie 1997, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantului dispunând evacuarea pârâtei Ș.G. din SC S.A. SRL Constanța. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 189 din 26 martie 1996 a Curții de Apel Constanța și a devenit irevocabilă prin decizia nr. 959 din 10 martie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

La data de 16 martie 1998 reclamantul G.H. formulează o cerere de îndreptare a erorii materiale din sentința nr. 822 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Constanța, în sensul înlocuirii în dispozitivul sentinței a cuvântului „evacuare” cu cuvântul „excludere”. Tribunalul Constanța, secția comercială a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 822 din 5 iunie 1996 în sensul scrierii „dispune excluderea pârâtei” în loc de „dispune evacuarea pârâtei”. Apelul declarat de pârâta Ș.G., împotriva încheierii de îndreptare din 31 martie 1998 a Tribunalului Constanța a fost respins de Curtea de Apel Constanța prin încheierea din 16 septembrie 2004, instanța de apel reținând în esență, că în raport de obiectul cauzei, măsura corectă care trebuia dispusă de instanță era excluderea iar nu evacuarea pârâtei din societate.

Împotriva acestei din urmă încheieri a formulat recurs, în termen legal, pârâta Ș.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 9 C. proc. civ. Criticile recurentei vizează în esență, faptul că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării încheierii de îndreptare, fiind încălcate dispozițiile art. 1201 C. civ. Curtea, analizând motivele de recurs prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Puterea lucrului judecat este atașată în mod evident dispozitivului hotărârii. Doctrina și practica judiciară au relevat însă și participarea considerentelor hotărârii la autoritatea de lucru judecat în măsura în care ele fundamentează soluția pronunțată.

Prin acțiunea introductivă reclamantul G.H. a solicitat excluderea doamnei Ș.G. din sc S.A. SRL. În considerentele hotărârii instanței de fond se precizează că „instanța va admite acțiunea și în baza art. 65 lit. d) din Legea 31/1990, va dispune excluderea pârâtei L.G. din cadrul SC S.A. SRL”. Instanța de apel a analizat în considerentele hotărârii criticile formulate de Ș.G., privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond sub aspectul elementelor reținute de instanță ca pertinente în luarea măsurii de excludere a pârâtei din societate. Instanța de recurs a examinat legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate în apel tot sub aspectul corectei aplicări a legii cât privește luarea de către instanță a măsurii de excludere a pârâtei din societate.

Rezultă, așadar, că nu există nici un dubiu asupra faptului că instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale de către reclamant, în condițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Prin încheierea de îndreptare din 31 martie 1998 Tribunalul Constanța, la cererea reclamantului, a eliminat o inadvertență semnatică din dispozitivul evocatei sentințe, fără a împieta asupra măsurilor dispuse de instanță, termenul „excludere” fiind conform cu petitul acțiunii și cu temeiurile de drept invocate de instanțe în fundamentarea soluțiilor. Încheierea de îndreptare din 31 martie 1998 a Tribunalului Constanța nu aduce atingere fondului dreptului dedus judecății, dinamicii raporturilor juridice dintre părți, astfel că principiul autorității de lucru judecat nu este în nici un fel afectat.

În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș.G., împotriva deciziei nr. 270/ COM din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.