ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1508/2003

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 29 ianuarie 1994, reclamanta SC G. SA Mangalia

a chemat în judecată pe pârâta SC P.S. SRL Mangalia, pentru a fi obligată la

plata sumei de 18.128.551 lei, reprezentând contravaloare chirie spațiu, precum

și evacuarea acesteia cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 220 din 1 februarie 2000,

Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă

la plata sumei de 26.347.507 lei chirie, respingând ca prescrisă suma de

1.233.845 lei, precum și cererea de evacuare, cu cheltuieli de judecată în sumă

de 1.795.905 lei.

Curtea de apel Constanța, prin decizia civilă nr. 573

din 4 septembrie 2000, a respins apelurile reclamantei și pârâtei, ca

nefondate.

Prin decizia civilă nr. 5015 din 12 iulie 2002,

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins ca nefondat, apelul

reclamantei și ca tardiv, apelul pârâtei.

În contra acestei din urmă hotărâri judecătorești,

pârâta a formulat o contestație în anulare, susținând , în esență, că, în mod

greșit, a fost respins ca tardiv recursul său.

În legătură cu contestația în anulare de față, se

rețin următoarele:

Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze

vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de

atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se

urmărește anularea unei hotărâri definitive, dacă, la pronunțarea ei, nu s-au

observat neregularitățile actelor de procedură ori dacă soluția este rezultatul

unei erori materiale evidente (art. 317 și 318 C. proc. civ.).

Prevederea cuprinsă în art. 318 Cod C. proc. civ.,

potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost

rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită

a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar

fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este

necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care pot

deschide calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de

judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, se constată că dispozitivul deciziei nr. 573

din 4 septembrie 2000, atacată cu recurs, a fost comunicat la data de 10

septembrie 2000, iar cererea de recurs a fost formulată de pârâta la data de 29

septembrie 2000, așa cum se confirmă și prin certificatul Curții de Apel

Constanța, care arată că pârâta SC U.P. SRL a declarat recurs la 29 septembrie

2000, deci, cu depășirea termenului legal, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Rezultă deci, că, în soluționarea recursului pârâtei,

ce corect a fost privit ca tardiv declarat, nu s-a strecurat nici o eroare

materială, în sensul dispozițiilor legale cuprinse de art. 317 și 318 C. proc.

civ.

Astfel, contestația în anulare de față va fi primită

ca nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anularea deciziei nr.

5015 din 12 iulie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială,

formulată de contestatoarea SC U.P. SRL, prin procurator C.N.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 martie

2003.