ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3189/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 octombrie 1997, reclamanta SC I. SA Pitești a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA Brașov și SC P.X. SA Pitești pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea primei pârâte din spațiul comercial, în suprafață de 86 mp, situat în Pitești și să se constate nulitatea contractului de închiriere încheiat de cele două pârâte, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 362 din 21 aprilie 2000, Tribunalul Argeș a respins acțiunea reclamantei, iar Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 508 din octombrie 2000, a respins apelul reclamantei, ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 2156 din 26 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a anulat, ca insuficient timbrat, recursul.

În contra acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a formulat o contestație în anulare, potrivit art. 318 C. proc. civ., întrucât a achitat diferența de taxă de timbru legal datorată de 45.000 lei cu O.P. nr. 244 din 28 februarie 2002, recursul său fiind greșit anulat ca insuficient timbrat. În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele: Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile actelor de procedură, ori dacă soluția este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 și 318 C. proc. civ.). Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care pot deschide calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În speță se constată că, față de taxa de timbru achitată odată cu depunerea recursului său, reclamantei i s-a pus în vedere să completeze taxa de timbru, cu diferența legal datorată. La dosarul nr. 114/2001 al Curții Supreme de Justiție, reclamanta face dovada achitării și diferenței de taxă datorată, dovadă neobservată dintr-o eroare materială de instanță. În consecință, contestația în anulare formulată de reclamantă va fi admisă, se va anula decizia Curții Supreme de Justiție atacată și se va stabili termen pentru judecarea recursului la data de 22 ianuarie 2004, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de SC I. SA Pitești împotriva deciziei nr. 2156 din 26 martie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială. Anulează decizia atacată și stabilește termen pentru judecarea recursului la data de 22 ianuarie 2004, cu citarea părților. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2003.