ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2007

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la această instanță sub nr. 13006/1/2006 din 14 septembrie 2006,

contestatoarea SC M. SRL Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu intimații SC

A.D.O. SA Sibiu și A.D.S. București să se dispună anularea deciziei nr. 4996

din 25 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 3583/1/2005, pentru motivul prevăzut de art. 318 alin.

(1) C. proc. civ.

Contestatoarea, în

dezvoltarea motivului în anulare a precizat că „dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale” a instanței de recurs, susținând că a dobândit

calitatea de investitor al SC A.D.O. SA și proprietar al imobilului

achiziționat la licitație. Exploatarea fermei și derularea activității

specifice de creștere a animalelor impunea cu necesitate exploatarea unui tern,

care apare ca accesoriu al imobilului achiziționat prin destinația sa, aceasta

fiind calificarea dată chiar de Legea nr. 268/2001, care potrivit art. 26

2

definește „ferma de producție vegetală” ca unitate formată din infrastructura

investițională și terenul agricol aferent, necesar în vederea desfășurării

producției agricole, acesta făcând parte de drept din activul achiziționat,

motiv pentru care Legea nr. 249/2004 prevede în mod imperativ în art. 21

1

modalitatea atribuirii directe spre concesionare investitorilor care au

cumpărat acțiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu

destinație agricolă, a terenurilor necesare desfășurării activității.

Se susține că dreptul de atribuire

directă, nu este condiționat de nerealizarea privatizării SC A.D.O. SA, aceasta

având semnificația unei adăugiri la lege, singurele condiții fiind cele

prevăzute expres de dispozițiile imperative ale art. 21

1

din Legea nr.

249/2003.

Din actele dosarului, Înalta

Curte reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2219/

C din 23 iunie 2004, Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ,

admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. SRL Sibiu în

contradictoriu cu pârâtele A.D.S. București și SC A.D.O. SA și constată dreptul

reclamantei SC M. SRL Sibiu de a-i fi atribuit direct spre concesiune 366,51 ha

teren agricol situat în Sibiu, fosta fermă 2 (D.) care a aparținut pârâtei SC A.D.O.

SA Sibiu, conform art. 21

1

din Legea nr. 249/2003.

Anulează în parte contractul

de concesionare nr. 29 din 7 ianuarie 2004 încheiat între pârâte, cât privește

suprafața de teren agricol de 366,51 ha.

Obligă pârâta A.D.S. București

la încheierea contractului de concesiune cu reclamanta SC M. SRL Sibiu pentru

suprafața de 366,51 ha teren agricol cu respectarea dispozițiilor art. 21

1,

2, 3

din Legea nr. 249/2003 pentru completarea Legii nr. 268/2001.

Respinge cererea reclamantei

privind obligarea pârâtei A.D.S. București la plata de daune cominatorii în

cuantum de 5.000.000 lei/zi de întârziere, care să curgă de la data la care

hotărârea devine executorie, precum și aceea ca sentința ce se va pronunța să

țină loc de contract și act de intabulare.

Obligă pârâta A.D.S. la

plata către reclamantă a sumei de 5.354.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat).

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 311/A/2004

din 10 decembrie 2004, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele

A.D.S. București și SC A.D.O. SA împotriva sentinței civile nr. 2219/C/2004

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1773/2004.

Prin decizia nr. 4996 din 25

octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 311

din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, ca tardiv declarat.

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.D.O. SA Sibiu împotriva aceleași decizii, modifică în parte decizia

atacată, admite apelul pârâtei SC A.D.O. SA Sibiu, schimbă în parte sentința nr.

2219 din 23 iunie 2004 a Tribunalului Sibiu în sensul că respinge acțiunea.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Contestația în anulare nu

este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 318

alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs nu pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respinge recursul sau admițându-l numai parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Motivul prevăzut de art. 318

alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare, nu vizează în speță erori

materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului care au

avut drept consecință darea unor soluții greșite; contestatoarea nu a precizat

în concret greșeala materială esențială ce a determinat soluția eronată, ci a

reiterat în fapt motivele de fond ale acțiunii sale.

Pentru considerentul expus

se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 alin. (1) C.

proc. civ. și urmează a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC M. SRL Sibiu

,

împotriva deciziei nr. 4996 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.