ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 406/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 406/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 3 ianuarie 2005, reclamantul N.N. a chemat în judecată pe pârâții R.M.,

V.D. și SC F. SRL Constanța solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța

să se constate nulitatea absolută a actului adițional privind modificarea

actelor constitutive ale SC F. SRL autentificat sub nr. 180/1998 pentru lipsa

obiectului, neîndeplinirea cerințelor legale prevăzute de Legea nr. 31/1990

fraudarea legii, cauza ilicită, lipsa consimțământului.

În susținerea cererii

reclamantul a arătat că SC F. SRL a fost constituită în anul 1994 ca având ca

asociați pe N.N. cu o cotă de participare la capitalul social de 90 %, V.D. cu

o cotă de 10 %. În anul 1996 s-a retras V.D. și a fost cooptat pârâtul R.M.

ocazie cu care s-a încheiat actul adițional autentificat sub nr. 1173/1996,

mențiuni ce nu au fost înregistrate la O.R.C.

S-a mai arătat că în anul

1998 s-au produs mai multe modificări ale actului constitutiv, fiind încheiat

un alt act adițional 180/1998 act semnat de reclamant fără a-i verifica

conținutul fără o hotărâre a adunării generale a asociaților.

Consideră reclamantul că,

convenția din 1998 este nulă fiind lipsită de obiect pentru că modificările

privind retragerea din societate a pârâtului V.D., cooptarea în societate a

pârâtului R.M. și cesionarea părților sociale au făcut obiectul actului

adițional din 1996.

Tribunalul Constanța, prin

sentința nr. 1394 din 10 mai 2005, a admis în parte acțiunea, a constatat

nulitatea absolută parțială a actului adițional nr. 180/1998 în ceea ce

privește retragerea din SC F. SRL a pârâtului R.M., cesionarea celor 5 părți

sociale ale asociatului V.D. în favoarea asociatului R.M.

A fost respinsă cererea de

constatare a nulității absolute a actului adițional autentificat sub nr. 180/1998

în ce privește convenția părților relativă la majorarea capitalului social al

SC F. SRL, participarea asociaților la beneficii și pierderi, administrarea

societății și obiectul de activitate principal.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că actele adiționale nr. 1173/1996 și 180/1998 au

avut același obiect, respectiv transmiterea dreptului decurgând din calitatea

de asociat la SC F. SRL a pârâtului V.D. în favoarea pârâtului R.M., astfel că

ceea ce s-a transmis, născut sau stins la 20 decembrie 1996 nu mai putea face obiectul

unei alte tranzacții la data de 27 ianuarie 1998.

S-a mai reținut că lipsa

consimțământului reclamantului la încheierea actului adițional nr. 180/1998 nu

a fost dovedită în condițiile în care actul poartă semnătura reclamantului, că

încheierea actului adițional de modificare a actului constitutiv nu este

condiționată de adoptarea unei hotărâri a adunării generale cu atât mai puțin

în cazul societăților cu răspundere limitată.

Împotriva acestei hotărâri

au promovat apel ambele părți.

Reclamantul N.N. consideră

că instanța a făcut o greșită aplicare a legii căreia i-a conferit caracter

retroactiv reținând că în speță sunt incidente dispozițiile nr. 204 din Legea nr.

31/1990 în formă modificată și republicată și nu art. 187 din Legea nr. 31/1990

pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, neexistând nici o hotărâre de

aprobare a modificărilor actelor constitutive.

R.M. consideră că greșit s-a

constatat nulitatea parțială a actului adițional din 1998 este confirmată de

susținerile lui V.D. și N.N.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 293 din 24 octombrie 2005, a respins apelurile ca nefondate.

În fundamentarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că actul adițional este o manifestare a

acordului asociaților asupra modificărilor convenite asupra actului

constitutiv, iar cu ocazia acestor modificări au fost întrunite condițiile de

fond referitoare la consimțământ valabil al părților ce s-au obligat,

capacitatea de a contracta obiect determinat și cauză licită, este excesiv a se

susține că în prealabil semnării actului adițional de modificare a actului

constitutiv al societății, era necesară a se lua o hotărâre A.G.A. de aprobare

a acestor modificări.

S-au înlăturat și criticile

apelantului R.M., instanța de apel apreciind că s-a reținut în mod judicios că

lipsa înregistrării în Registrul Comerțului și a publicării în M. Of. a

modificărilor, atrage în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 26/1990 chiar

inopozabilitatea față de terți și nu ineficacitatea modificărilor actului

constitutive, între asociați modificările producându-și efectele convenite.

Cu petiția înregistrată, la

data de 21 decembrie 2005, reclamantul N.N. a declarat recurs împotriva

soluției instanței de apel criticile vizând aplicarea dispozițiilor art. 204

din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată și republicată și nu

dispozițiile art. 187 din aceiași lege, pe care și-a întemeiat cererea.

Mai consideră recurentul că

hotărârea instanței de apel este nulă absolut fiind sumar motivată contrar

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Se impunea ca examinarea

actului adițional prin prisma legii în vigoare la momentul încheierii acestuia

și nu a altor modificări intervenite ulterior.

Prin încheierea ședinței

publice din 1 noiembrie 2007, urmare decesului recurentului N.N., în baza art. 243

alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor

respectiv N.M., N.I. și P.M.C.

Prin concluziile scrise recurenții-moștenitori

dezvoltă motivele de recurs considerând că în mod eronat instanțele au acordat

actului adițional valoare absolută, considerând că acesta face dovada deplină a

consimțământului semnatarilor ignorând dispozițiile art. 1173 C. proc. civ., care

nu exclude posibilitatea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a

convenției consfințite prin acest act, dacă prin aceasta se încalcă prevederile

art. 948 C. civ.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 301 C. proc.

civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă

legea nu dispune altfel”.

Prin motivele de recurs

depuse în termen recurentul N.N., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., critică hotărârea pronunțată motivat de faptul

că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 în vigoare la data

încheierii actului adițional 27 ianuarie 1998 și că este succint motivată.

Față de textul mai sus

invocat, instanța de recurs va examina numai aceste critici, suplimentarea

motivelor de recurs prin concluziile scrise nu vor fi examinate fiind tardiv

formulate.

Astfel nu pot fi reținute

criticile privind nemotivarea deciziei date de instanța de apel având în vedere

că aceasta a răspuns la toate criticile formulate în apel, hotărârea cuprinzând

toate elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ.

În ce privește neaplicarea

dispozițiilor legale în vigoare la data semnării actului adițional se reține că

justificat instanțele au reținut că atâta vreme cât toți asociații s-au

prezentat în fața notarului public și urmare manifestării acordului lor de

voință, au semnat actul constitutiv, este o cerință excesivă și pur formală de

a mai solicita o adunare generală în care aceiași asociați să ia aceiași

hotărâre.

De altfel, actul adițional a

cărui anulare se cere a fost încheiat, la data de 27 ianuarie 1998, și nu i se

aplică prevederile Legii nr. 31/1990, republicată întrucât republicarea a fost

făcută în M. Of. din 29 ianuarie 1998.

Drept urmare, nu i se aplică

prevederile Legii nr. 31/1990 republicată în anul 1998 și nici art. 187 și

respectiv 204 din această lege, întrucât cauzele de nulitate ale unui act se

apreciază în funcție de legea în vigoare la momentul adoptării sale.

Or, la data semnării actului

adițional atacat era în vigoare Legea nr. 31/1990, iar conform art. 153 în

vigoare la acea dată, asociații pot decide modificarea actului constitutiv, cu

respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute pentru încheierea lui,

condiții respectate în cauză întrucât actul a fost încheiat în formă autentică,

în fața notarului public, cu acordul unanim al tuturor asociaților.

Art. 204 din Legea nr. 31/1990

este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 441/2006.

Anterior acestei modificări

textul avea următorul conținut: „Actul constitutiv poate fi modificată prin

hotărârea adunării generale adoptată, în condițiile legii sau printr-un act

adițional la actul constitutiv sau prin hotărârea instanței judecătorești”.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții N.M., N.I. și P.M.C., moștenitori ai lui N.N., împotriva

deciziei nr. 293/ COM din 24 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.