ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3822/COM/2003 reclamantul B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL Galați (reprezentată prin administrator U.P.), constatarea nulității actului adițional la contractul societății, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I. și în consecință, modificarea art. 8 din acest act adițional. În motivarea acțiunii, a arătat, în esență, că în baza procesului verbal al A.A. de la acea dată, 3 iulie 1998 și contractului de cesiune de părți sociale s-au retras din SC T.A. SRL urmăritorii asociați: O.J.P.S.M., U.T.S., filiala Județeană Galați și A.F.D.R., filiala Județeană Galați care au cesionat părțile lor sociale lui D.M.
și B.F. Potrivit actului adițional, a cărui nulitate se solicită a se constata, s-au cesionat părți sociale pârâtului D.M. în valoare de 80.000 lei și reclamantului în valoare de 20.000 lei, deși corect ar fi fost ca pârâtul să primească numai părți sociale reprezentând 60% din capitalul social (potrivit hotărârii A.A. și contractului de cesiune dintre părți). De asemenea, prin același act adițional, societatea pârâtă și-a majorat capitalul social cu 1.900.000 lei, aportul în numerar al asociatului B.F., potrivit chitanței. În atare situație apreciază reclamantul că în mod legal s-a stipulat în art. 8 al acestui act adițional participarea la capitalul social, beneficii și pierderi ca fiind 1.200.000 lei pentru pârât și 800.000 lei, pentru reclamant.
Corect ar fi fost ca reclamantului să îi revină 19,4 părți sociale iar pârâtului 0,6 părți sociale. Mai mult, actul adițional este semnat de pârât deși nu avea împuternicire în acest sens. La prima zi de înfățișare, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că actul adițional a fost întocmit cu rea credință și contrar situației reale. Prin sentința civilă nr. 63 din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins excepția dreptului la acțiune invocată de pârâtul D.M. S-a respins acțiunea în constatare nulitate act adițional la actul constitutiv al SC T.A. SRL Galați formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL Galați ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Conform art. 194 alin. (1), raportat la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, în temeiul art. X din O.U.G. nr. 32/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 195/1997, actul adițional a fost încheiat în formă autentică. Conform art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra convenției pe care o constată excepția cazului în care partea îl contestă s-ar înscrie în fals, reclamantul nu contestă semnătura de pe actul autentic și nu a făcut dovada că ar fi promovat plângere penală. Reclamantul nu a atacat cu recurs încheierea judecătorului delegat de pe lângă R.C. S-a mai reținut că reclamantul nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului, respectiv ce condiții esențiale de validitate ale convenției au fost încălcate.
Împotriva sentinței civile nr. 63 din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în termen legal a declarat apel reclamantă B.F., criticând sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței criticate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant. Prin motivele de apel, reclamantul apelant a învederat instanței că dolul este o cauză de nulitate absolută, când documentele încheiate între părți au elemente viclene. Consideră că condițiile stipulate în actul adițional, nu au fost respectate, nu s-au indicat acționarii majoritari făcându-se vorbire de persoane necunoscute. Prin decizia nr. 82/ A din 14 mai 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.F., împotriva sentinței civile nr. 63/2004, pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu pârâtele SC T.A.
SRL și D.M. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că dolul, viciu de consimțământ, nu se presupune, reclamantul nefăcând dovada dolului. De asemenea, modificările privind schimbarea asociaților și majorarea capitalului social au fost menționate în R.C. în baza încheierii judecătorului delegat, conform art. 199 alin. (2) din Legea 31/1990, încheiere care nu a fost atacată cu recurs de către reclamant. S-a mai reținut că apelantul reclamant nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului adițional, ce condiții esențiale de validitate a convenției, prevăzută de art. 948 C. civ., au fost încălcate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul B.F. Prin motivele de recurs, reclamantul a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate în raport de faptul că SC T.A.
SRL nu a fost citată la sediu social greșit, considerând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Mai arată că în mod greșit s-a reținut că administratorul societății este U.P. Mai critică recurentul decizia Curții de Apel că nu este motivată, reținând în mod greșit că art. 8 din actul adițional din 24 iulie 1998 nu ar fi putut fi lovit de nulitate, în condițiile în care acesta a fost încheiat prin mijloace viclene întrebuințate de celălalt asociat. Reclamantul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se constata nulitatea actului adițional la contractul societății SC T.A. SRL, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P.
Z.I., cu consecința modificării art. 8 din acest act adițional, privind participarea la capitalul social, beneficiu și pierderi. Reclamantul nu și-a întemeiat în drept recursul. Recursul va fi examinat prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ. Pârâtul D.M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de reclamant, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică. Astfel, cu privire la primul motiv de recurs referitor la nelegala citare a SC T.A. SRL, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat. Se constată că procedura de citare cu intimata a fost legal îndeplinită, cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 85 și urm. C. proc.
civ., instanța de apel neîncălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Intimata a fost citată prin afișare la ușa instanței și prin administratorul acesteia, U.P. Calitatea de administrator a societății-intimate a acestei persoane rezultă din decizia nr. 2 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins recursul declarat de reclamantul B.F., împotriva rezoluției directorului O.R.C. din 20 decembrie 2000, prin care s-a înscris în R.C. retragerea administratorului B.F. și numirea administratorului U.P. Prin motivul invocat, privind încălcarea normelor procedurale de citare a pârâtei-intimate, recurentul a solicitat constatarea nulității hotărârii.
În temeiul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea normelor procedurale nu este sancționată cu nulitatea decât dacă partea care o invocă a fost vătămată. În speță, chiar dacă procedura de citare cu intimata nu ar fi fost legal îndeplinită, nu i s-a produs reclamantului nici o vătămare. Mai mult decât atât, fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta ar fi putut fi invocată de partea care nu ar fi fost legal citată (nu este și cazul recurentului), deci care ar fi fost vătămată, aceasta fiind, practic, persoana în favoarea căreia operează dispoziția legală. Cu privire la motivul de recurs referitor la constatarea nulității actului adițional la contractul de societate Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat, instanța de apel a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, motivând în fapt și în drept hotărârea, care este legală și temeinică.
În fapt, recurentul prin motivele de recurs a reiterat motivele de apel susținute în fața Curții de Apel. În mod corect în cauză s-a reținut că prin actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte, foștii asociați, respectiv P.S.M., filiala Galați, U.T.S. filiala Galați și A.F.D.R. filiala Galați s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale către asociații D.M. și B.F. Prin același act adițional, încheiat în formă autentică, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, societatea pârâtă și-a majorat capitalul social de la 100.000 lei, la 2.000.000 lei, cu aportul în numerar în sumă de 1.900.000 lei. Potrivit art. 8, participarea la capitalul social, la beneficiu și pierderi este următoarele: D.M.
1.200.000 lei (60.000 lei aport în natură și 1.140.000 lei, aport în numerar), respectiv 12 părți sociale a câte 100.000 lei fiecare, și asociatul B.F. 800.000 lei, respectiv 8 părți sociale. Reclamantul solicită anularea actului adițional cu consecința modificării art. 8, în sensul ca el să dețină 19,4 părți sociale, iar pârâtul 0,6 părți sociale, față de împrejurarea că suma de 1.900.000 lei, reprezentând aport la majorarea la capitalul social, a fost contribuția sa exclusivă. În concluzie, reclamantul a invocat dolul, viciu de consimțământ, la încheierea actului adițional. În primul rând se constată că actul adițional încheiat în formă autentică, a fost semnat de către recurent, iar potrivit art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra convenției pe care constată, cu excepția cazului în care partea ce îl contestă s-ar înscrie în fals.
Recurentul nu numai că nu s-a înscris în fals, dar nici nu a recurat încheierea judecătorului delegat prin care au fost menționate în R.C. modificările privind schimbarea asociaților și majorarea capitalului social. În raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la încheierea actului adițional consimțământul recurentului nu a fost alterat prin viciile de consimțământ. Recurentul a invocat dolul ca viciu de consimțământ. Potrivit art. 960 alin. (1) C. civ., prin dol (viclenie) se înțelege inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, în scopul de a o face să încheie un act juridic. Potrivit art. 960 alin. (2) C. civ., dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că cel care pretinde că i-a fost viciat consimțământul prin dol, trebuie să dovedească acest fapt.
Ori, în speță, reclamantul nu a făcut dovada dolului, viciu de consimțământ, respectiv nu a făcut dovada că pârâtul D.M. a utilizat mijloace viclene și că a avut intenția de a-l induce în eroare pe reclamant pentru a încheia actul adițional. Apreciind că actul adițional la actul constitutiv al SC T.A. SRL a fost încheiat cu respectarea condițiilor de validitate ale convenției, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 82/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.