ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3822/COM/2003

reclamantul B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL

Galați (reprezentată prin administrator U.P.), constatarea nulității actului

adițional la contractul societății, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I.

și în consecință, modificarea art. 8 din acest act adițional.

În motivarea acțiunii, a arătat, în

esență, că în baza procesului verbal al A.A. de la acea dată, 3 iulie 1998 și

contractului de cesiune de părți sociale s-au retras din SC T.A. SRL

urmăritorii asociați: O.J.P.S.M., U.T.S., filiala Județeană Galați și A.F.D.R.,

filiala Județeană Galați care au cesionat părțile lor sociale lui D.M. și B.F.

Potrivit actului adițional, a cărui

nulitate se solicită a se constata, s-au cesionat părți sociale pârâtului D.M.

în valoare de 80.000 lei și reclamantului în valoare de 20.000 lei, deși corect

ar fi fost ca pârâtul să primească numai părți sociale reprezentând 60% din

capitalul social (potrivit hotărârii A.A. și contractului de cesiune dintre

părți).

De asemenea, prin același act

adițional, societatea pârâtă și-a majorat capitalul social cu 1.900.000 lei,

aportul în numerar al asociatului B.F., potrivit chitanței. În atare situație

apreciază reclamantul că în mod legal s-a stipulat în art. 8 al acestui act

adițional participarea la capitalul social, beneficii și pierderi ca fiind

1.200.000 lei pentru pârât și 800.000 lei, pentru reclamant. Corect ar fi fost

ca reclamantului să îi revină 19,4 părți sociale iar pârâtului 0,6 părți

sociale.

Mai mult, actul adițional este

semnat de pârât deși nu avea împuternicire în acest sens.

La prima zi de înfățișare,

reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că actul

adițional a fost întocmit cu rea credință și contrar situației reale.

Prin sentința civilă nr. 63 din 15

ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins excepția dreptului

la acțiune invocată de pârâtul D.M.

S-a respins acțiunea în constatare

nulitate act adițional la actul constitutiv al SC T.A. SRL Galați formulată de

reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL Galați ca

nefondată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Conform art. 194 alin. (1), raportat

la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, în temeiul art. X din O.U.G.

nr. 32/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 195/1997, actul adițional a

fost încheiat în formă autentică.

Conform art. 1173 C. civ., actul

autentic face dovada deplină asupra convenției pe care o constată excepția

cazului în care partea îl contestă s-ar înscrie în fals, reclamantul nu

contestă semnătura de pe actul autentic și nu a făcut dovada că ar fi promovat

plângere penală.

Reclamantul nu a atacat cu recurs

încheierea judecătorului delegat de pe lângă R.C.

S-a mai reținut că reclamantul nu a

arătat în ce constă cauza de nulitate a actului, respectiv ce condiții

esențiale de validitate ale convenției au fost încălcate.

Împotriva sentinței civile nr. 63

din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în termen legal a

declarat apel reclamantă B.F., criticând sentința instanței de fond ca fiind

nelegală și netemeinică solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței

criticate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant.

Prin motivele de apel, reclamantul

apelant a învederat instanței că dolul este o cauză de nulitate absolută, când

documentele încheiate între părți au elemente viclene.

Consideră că condițiile stipulate în

actul adițional, nu au fost respectate, nu s-au indicat acționarii majoritari

făcându-se vorbire de persoane necunoscute.

Prin decizia nr. 82/ A din 14 mai

2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.F., împotriva sentinței

civile nr. 63/2004, pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu

pârâtele SC T.A. SRL și D.M.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că dolul, viciu de consimțământ, nu se presupune, reclamantul

nefăcând dovada dolului.

De asemenea, modificările privind

schimbarea asociaților și majorarea capitalului social au fost menționate în R.C.

în baza încheierii judecătorului delegat, conform art. 199 alin. (2) din Legea

31/1990, încheiere care nu a fost atacată cu recurs de către reclamant.

S-a mai reținut că apelantul reclamant

nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului adițional, ce condiții

esențiale de validitate a convenției, prevăzută de art. 948 C. civ., au fost

încălcate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs reclamantul B.F.

Prin motivele de recurs, reclamantul

a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate în raport de faptul

că SC T.A. SRL nu a fost citată la sediu social greșit, considerând că

procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Mai arată că în mod greșit s-a

reținut că administratorul societății este U.P.

Mai critică recurentul decizia

Curții de Apel că nu este motivată, reținând în mod greșit că art. 8 din actul

adițional din 24 iulie 1998 nu ar fi putut fi lovit de nulitate, în condițiile

în care acesta a fost încheiat prin mijloace viclene întrebuințate de celălalt

asociat.

Reclamantul solicită admiterea

recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a

fost formulată, în sensul de a se constata nulitatea actului adițional la contractul

societății SC T.A. SRL, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I., cu

consecința modificării art. 8 din acest act adițional, privind participarea la

capitalul social, beneficiu și pierderi.

Reclamantul nu și-a întemeiat în

drept recursul.

Recursul va fi examinat prin prisma

motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ.

Pârâtul D.M. a formulat întâmpinare

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor invocate de reclamant, Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică.

Astfel, cu privire la primul motiv

de recurs referitor la nelegala citare a SC T.A. SRL, Înalta Curte constată că

acesta nu este fondat.

Se constată că procedura de citare

cu intimata a fost legal îndeplinită, cu respectarea cerințelor prevăzute de art.

85 și urm. C. proc. civ., instanța de apel neîncălcând formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata a fost citată prin afișare

la ușa instanței și prin administratorul acesteia, U.P.

Calitatea de administrator a

societății-intimate a acestei persoane rezultă din decizia nr. 2 din 11

octombrie 2001 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins recursul declarat

de reclamantul B.F., împotriva rezoluției directorului O.R.C. din 20 decembrie

2000, prin care s-a înscris în R.C. retragerea administratorului B.F. și

numirea administratorului U.P.

Prin motivul invocat, privind

încălcarea normelor procedurale de citare a pârâtei-intimate, recurentul a

solicitat constatarea nulității hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 105 alin.

(2) C. proc. civ., încălcarea normelor procedurale nu este sancționată cu

nulitatea decât dacă partea care o invocă a fost vătămată.

În speță, chiar dacă procedura de

citare cu intimata nu ar fi fost legal îndeplinită, nu i s-a produs

reclamantului nici o vătămare.

Mai mult decât atât, fiind vorba de

o nulitate relativă, aceasta ar fi putut fi invocată de partea care nu ar fi

fost legal citată (nu este și cazul recurentului), deci care ar fi fost

vătămată, aceasta fiind, practic, persoana în favoarea căreia operează

dispoziția legală.

Cu privire la motivul de recurs

referitor la constatarea nulității actului adițional la contractul de societate

Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat, instanța de apel a

făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, motivând în fapt și

în drept hotărârea, care este legală și temeinică.

În fapt, recurentul prin motivele de

recurs a reiterat motivele de apel susținute în fața Curții de Apel.

În mod corect în cauză s-a reținut

că prin actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte, foștii

asociați, respectiv P.S.M., filiala Galați, U.T.S. filiala Galați și A.F.D.R. filiala

Galați s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale către asociații

D.M. și B.F.

Prin același act adițional, încheiat

în formă autentică, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, societatea pârâtă

și-a majorat capitalul social de la 100.000 lei, la 2.000.000 lei, cu aportul

în numerar în sumă de 1.900.000 lei.

Potrivit art. 8, participarea la

capitalul social, la beneficiu și pierderi este următoarele: D.M. 1.200.000 lei

(60.000 lei aport în natură și 1.140.000 lei, aport în numerar), respectiv 12

părți sociale a câte 100.000 lei fiecare, și asociatul B.F. 800.000 lei,

respectiv 8 părți sociale.

Reclamantul solicită anularea

actului adițional cu consecința modificării art. 8, în sensul ca el să dețină

19,4 părți sociale, iar pârâtul 0,6 părți sociale, față de împrejurarea că suma

de 1.900.000 lei, reprezentând aport la majorarea la capitalul social, a fost

contribuția sa exclusivă.

În concluzie, reclamantul a invocat

dolul, viciu de consimțământ, la încheierea actului adițional.

În primul rând se constată că actul

adițional încheiat în formă autentică, a fost semnat de către recurent, iar

potrivit art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra

convenției pe care constată, cu excepția cazului în care partea ce îl contestă

s-ar înscrie în fals.

Recurentul nu numai că nu s-a

înscris în fals, dar nici nu a recurat încheierea judecătorului delegat prin

care au fost menționate în R.C. modificările privind schimbarea asociaților și

majorarea capitalului social.

În raport de actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că la încheierea actului adițional

consimțământul recurentului nu a fost alterat prin viciile de consimțământ.

Recurentul a invocat dolul ca viciu

de consimțământ.

Potrivit art. 960 alin. (1) C. civ.,

prin dol (viclenie) se înțelege inducerea în eroare a unei persoane prin

mijloace viclene, în scopul de a o face să încheie un act juridic.

Potrivit art. 960 alin. (2) C. civ.,

dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că cel care pretinde că i-a fost viciat

consimțământul prin dol, trebuie să dovedească acest fapt.

Ori, în speță, reclamantul nu a

făcut dovada dolului, viciu de consimțământ, respectiv nu a făcut dovada că

pârâtul D.M. a utilizat mijloace viclene și că a avut intenția de a-l induce în

eroare pe reclamant pentru a încheia actul adițional.

Apreciind că actul adițional la

actul constitutiv al SC T.A. SRL a fost încheiat cu respectarea condițiilor de

validitate ale convenției, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este

fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 82/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 11 martie 2005.