ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1697/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Deliberând asupra recursului de
față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3822/COM/2003
reclamantul B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL
Galați (reprezentată prin administrator U.P.), constatarea nulității actului
adițional la contractul societății, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I.
și în consecință, modificarea art. 8 din acest act adițional.
În motivarea acțiunii, a arătat, în
esență, că în baza procesului verbal al A.A. de la acea dată, 3 iulie 1998 și
contractului de cesiune de părți sociale s-au retras din SC T.A. SRL
urmăritorii asociați: O.J.P.S.M., U.T.S., filiala Județeană Galați și A.F.D.R.,
filiala Județeană Galați care au cesionat părțile lor sociale lui D.M. și B.F.
Potrivit actului adițional, a cărui
nulitate se solicită a se constata, s-au cesionat părți sociale pârâtului D.M.
în valoare de 80.000 lei și reclamantului în valoare de 20.000 lei, deși corect
ar fi fost ca pârâtul să primească numai părți sociale reprezentând 60% din
capitalul social (potrivit hotărârii A.A. și contractului de cesiune dintre
părți).
De asemenea, prin același act
adițional, societatea pârâtă și-a majorat capitalul social cu 1.900.000 lei,
aportul în numerar al asociatului B.F., potrivit chitanței. În atare situație
apreciază reclamantul că în mod legal s-a stipulat în art. 8 al acestui act
adițional participarea la capitalul social, beneficii și pierderi ca fiind
1.200.000 lei pentru pârât și 800.000 lei, pentru reclamant. Corect ar fi fost
ca reclamantului să îi revină 19,4 părți sociale iar pârâtului 0,6 părți
sociale.
Mai mult, actul adițional este
semnat de pârât deși nu avea împuternicire în acest sens.
La prima zi de înfățișare,
reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că actul
adițional a fost întocmit cu rea credință și contrar situației reale.
Prin sentința civilă nr. 63 din 15
ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins excepția dreptului
la acțiune invocată de pârâtul D.M.
S-a respins acțiunea în constatare
nulitate act adițional la actul constitutiv al SC T.A. SRL Galați formulată de
reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâții D.M. și SC T.A. SRL Galați ca
nefondată.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Conform art. 194 alin. (1), raportat
la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, în temeiul art. X din O.U.G.
nr. 32/1997 aprobată și modificată prin Legea nr. 195/1997, actul adițional a
fost încheiat în formă autentică.
Conform art. 1173 C. civ., actul
autentic face dovada deplină asupra convenției pe care o constată excepția
cazului în care partea îl contestă s-ar înscrie în fals, reclamantul nu
contestă semnătura de pe actul autentic și nu a făcut dovada că ar fi promovat
plângere penală.
Reclamantul nu a atacat cu recurs
încheierea judecătorului delegat de pe lângă R.C.
S-a mai reținut că reclamantul nu a
arătat în ce constă cauza de nulitate a actului, respectiv ce condiții
esențiale de validitate ale convenției au fost încălcate.
Împotriva sentinței civile nr. 63
din 15 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, în termen legal a
declarat apel reclamantă B.F., criticând sentința instanței de fond ca fiind
nelegală și netemeinică solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței
criticate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamant.
Prin motivele de apel, reclamantul
apelant a învederat instanței că dolul este o cauză de nulitate absolută, când
documentele încheiate între părți au elemente viclene.
Consideră că condițiile stipulate în
actul adițional, nu au fost respectate, nu s-au indicat acționarii majoritari
făcându-se vorbire de persoane necunoscute.
Prin decizia nr. 82/ A din 14 mai
2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.F., împotriva sentinței
civile nr. 63/2004, pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu
pârâtele SC T.A. SRL și D.M.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a reținut că dolul, viciu de consimțământ, nu se presupune, reclamantul
nefăcând dovada dolului.
De asemenea, modificările privind
schimbarea asociaților și majorarea capitalului social au fost menționate în R.C.
în baza încheierii judecătorului delegat, conform art. 199 alin. (2) din Legea
31/1990, încheiere care nu a fost atacată cu recurs de către reclamant.
S-a mai reținut că apelantul reclamant
nu a arătat în ce constă cauza de nulitate a actului adițional, ce condiții
esențiale de validitate a convenției, prevăzută de art. 948 C. civ., au fost
încălcate.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a formulat recurs reclamantul B.F.
Prin motivele de recurs, reclamantul
a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate în raport de faptul
că SC T.A. SRL nu a fost citată la sediu social greșit, considerând că
procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. Mai arată că în mod greșit s-a
reținut că administratorul societății este U.P.
Mai critică recurentul decizia
Curții de Apel că nu este motivată, reținând în mod greșit că art. 8 din actul
adițional din 24 iulie 1998 nu ar fi putut fi lovit de nulitate, în condițiile
în care acesta a fost încheiat prin mijloace viclene întrebuințate de celălalt
asociat.
Reclamantul solicită admiterea
recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a
fost formulată, în sensul de a se constata nulitatea actului adițional la contractul
societății SC T.A. SRL, autentificat la 24 iulie 1998 de B.N.P. Z.I., cu
consecința modificării art. 8 din acest act adițional, privind participarea la
capitalul social, beneficiu și pierderi.
Reclamantul nu și-a întemeiat în
drept recursul.
Recursul va fi examinat prin prisma
motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ.
Pârâtul D.M. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin
prisma motivelor invocate de reclamant, Înalta Curte constată că recursul
formulat nu este fondat, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică.
Astfel, cu privire la primul motiv
de recurs referitor la nelegala citare a SC T.A. SRL, Înalta Curte constată că
acesta nu este fondat.
Se constată că procedura de citare
cu intimata a fost legal îndeplinită, cu respectarea cerințelor prevăzute de art.
85 și urm. C. proc. civ., instanța de apel neîncălcând formele de procedură
prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata a fost citată prin afișare
la ușa instanței și prin administratorul acesteia, U.P.
Calitatea de administrator a
societății-intimate a acestei persoane rezultă din decizia nr. 2 din 11
octombrie 2001 a Tribunalului Galați, prin care s-a respins recursul declarat
de reclamantul B.F., împotriva rezoluției directorului O.R.C. din 20 decembrie
2000, prin care s-a înscris în R.C. retragerea administratorului B.F. și
numirea administratorului U.P.
Prin motivul invocat, privind
încălcarea normelor procedurale de citare a pârâtei-intimate, recurentul a
solicitat constatarea nulității hotărârii.
În temeiul dispozițiilor art. 105 alin.
(2) C. proc. civ., încălcarea normelor procedurale nu este sancționată cu
nulitatea decât dacă partea care o invocă a fost vătămată.
În speță, chiar dacă procedura de
citare cu intimata nu ar fi fost legal îndeplinită, nu i s-a produs
reclamantului nici o vătămare.
Mai mult decât atât, fiind vorba de
o nulitate relativă, aceasta ar fi putut fi invocată de partea care nu ar fi
fost legal citată (nu este și cazul recurentului), deci care ar fi fost
vătămată, aceasta fiind, practic, persoana în favoarea căreia operează
dispoziția legală.
Cu privire la motivul de recurs
referitor la constatarea nulității actului adițional la contractul de societate
Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat, instanța de apel a
făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, motivând în fapt și
în drept hotărârea, care este legală și temeinică.
În fapt, recurentul prin motivele de
recurs a reiterat motivele de apel susținute în fața Curții de Apel.
În mod corect în cauză s-a reținut
că prin actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte, foștii
asociați, respectiv P.S.M., filiala Galați, U.T.S. filiala Galați și A.F.D.R. filiala
Galați s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale către asociații
D.M. și B.F.
Prin același act adițional, încheiat
în formă autentică, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, societatea pârâtă
și-a majorat capitalul social de la 100.000 lei, la 2.000.000 lei, cu aportul
în numerar în sumă de 1.900.000 lei.
Potrivit art. 8, participarea la
capitalul social, la beneficiu și pierderi este următoarele: D.M. 1.200.000 lei
(60.000 lei aport în natură și 1.140.000 lei, aport în numerar), respectiv 12
părți sociale a câte 100.000 lei fiecare, și asociatul B.F. 800.000 lei,
respectiv 8 părți sociale.
Reclamantul solicită anularea
actului adițional cu consecința modificării art. 8, în sensul ca el să dețină
19,4 părți sociale, iar pârâtul 0,6 părți sociale, față de împrejurarea că suma
de 1.900.000 lei, reprezentând aport la majorarea la capitalul social, a fost
contribuția sa exclusivă.
În concluzie, reclamantul a invocat
dolul, viciu de consimțământ, la încheierea actului adițional.
În primul rând se constată că actul
adițional încheiat în formă autentică, a fost semnat de către recurent, iar
potrivit art. 1173 C. civ., actul autentic face dovada deplină asupra
convenției pe care constată, cu excepția cazului în care partea ce îl contestă
s-ar înscrie în fals.
Recurentul nu numai că nu s-a
înscris în fals, dar nici nu a recurat încheierea judecătorului delegat prin
care au fost menționate în R.C. modificările privind schimbarea asociaților și
majorarea capitalului social.
În raport de actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte constată că la încheierea actului adițional
consimțământul recurentului nu a fost alterat prin viciile de consimțământ.
Recurentul a invocat dolul ca viciu
de consimțământ.
Potrivit art. 960 alin. (1) C. civ.,
prin dol (viclenie) se înțelege inducerea în eroare a unei persoane prin
mijloace viclene, în scopul de a o face să încheie un act juridic.
Potrivit art. 960 alin. (2) C. civ.,
dolul nu se presupune, ceea ce înseamnă că cel care pretinde că i-a fost viciat
consimțământul prin dol, trebuie să dovedească acest fapt.
Ori, în speță, reclamantul nu a
făcut dovada dolului, viciu de consimțământ, respectiv nu a făcut dovada că
pârâtul D.M. a utilizat mijloace viclene și că a avut intenția de a-l induce în
eroare pe reclamant pentru a încheia actul adițional.
Apreciind că actul adițional la
actul constitutiv al SC T.A. SRL a fost încheiat cu respectarea condițiilor de
validitate ale convenției, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este
fondat, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ., să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 82/ A din 14 mai 2004 a Curții de Apel
Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 11 martie 2005.