ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.07.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3409/2003

HOTĂRÂRE
10.07.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3409/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare

recursul declarat  de reclamanta S.C.”C.T.” S.R.L. Timișoara  împotriva

deciziei nr.594/A din 30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara   -

Secția Comercială și Contencios Administrativ.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul B.  A., personal, lipsind recurenta S.C.”C. T.” S.RL.

Timișoara.

Procedura legal

îndeplinită.

S-a referit  de către

magistratul asistent că recursul  este legal  timbrat după care,

intimatul B. A.,  având  cuvântul  a   solicitat respingerea recursului și

menținerea deciziei  atacate.

C U

Asupra  recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 13  octombrie

2000, reclamanta  S.C.”C. T.” S.R.L. Timișoara a chemat în   judecată

pe B. A., pentru ca prin hotărârea ce    se va  pronunța  în

cauză să se  constate că, la data de  25 iunie 1998  și

până la   excluderea acestuia din societate,  pârâtul deține 0,5 %

din capitalul social.

În motivarea  cererii,

reclamanta  a arătat că, în   vederea  majorării capitalului

social potrivit  dispozițiilor    O.U.G. nr.32/1997, pârâtul, care deținea

2 părți  sociale  a    câte  10.000 lei, a fost  convocat la

adunarea  generală   extraordinară  din 30  aprilie 1998. Urmare a

neprezentării    acestuia,  adunarea  generală  a fost amânată

la  14 mai 1998, dată la care deasemenea  pârâtul  a lipsit.  În

consecință, asociații  prezenți  au hotărât majorarea

capitalului social la 2.000.000 lei, în raport  de care   pârâtul deține

0,5 %.

Pârâtul  a  depus cerere

reconvențională, solicitând,   conform precizării  ulterioare  a

acesteia,  să se   constate   că reclamanta  este  persoană

juridică română, societate cu răspundere limitată,  pluripersonală

în care cei     patru  asociați-administratori lucrează

împreună  și decid  unanim.

Prin sentința  nr.2901

din 13   decembrie 2000,   Tribunalul Timiș a admis acțiunea

principală  și a  respins   acțiunea reconvențională.

S-a reținut că,

urmare a refuzului de a contribui la    majorarea capitalului social, cota de

aport  a   acestuia  a devenit  0,5 %.

Cu privire la  cererea

reconvențională  s-a apreciat că, în raport  cu  actele

constitutive, aceasta este fără   obiect.

Împotriva  hotărârii

primei  instanțe,   pârâtul  a   declarat apel,  susținând    că

actele constitutive ale  societății nu au suferit  modificări,

așa încât   acesta  deține  10 % din capitalul social.

Curtea  de Apel

Timișoara – Secția comercială și  de   contencios

administrativ,  prin decizia nr.594/A din 30 mai 2001, a admis apelul și

a schimbat sentința atacată în sensul  că a  respins

acțiunea reclamantei  S.C.”C. T.” S.R.L. Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că o astfel de acțiune

este inadmisibilă,deoarece instanța nu  este competentă a

stabili  cota de  participare  a unui  asociat la capitalul social al  societății

comerciale,   pentru  o astfel de operațiune, ulterior constituirii

societății comerciale,  fiind  incidente dispozițiile Legii

nr.26/1990.

Împotriva  acestei din

urmă hotărâri,   reclamanta  a   declarat recurs, susținând

că  a   făcut  dovada efectuării   tuturor operațiunilor

la Registrul comerțului,  astfel că,  în mod greșit   și

nemotivat, acțiunea  promovată a fost    respinsă ca

inadmisibilă.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele  ce se  vor arăta în continuare:

Modificarea  actelor

constitutive ale societății comerciale poate  avea loc exclusiv în

condițiile Legii  nr.31/1990.

În  raport de

dispozițiile  art.153  din Legea  nr.31/1990 rezultă că

modificarea  actelor constitutive   este  supusă acelorași

condiții de formă și  publicitate prevăzute pentru

încheierea lor.

Ca atare, modificarea

structurii  acționariatului  ca urmare  a majorării  capitalului

social,  cu participarea  contributivă  diferită a asociaților,

este supusă acestor   condiții și nu poate face obiectul unei

acțiuni în  constatare în condițiile art.111 din Codul de

procedură  civilă, care privește  alte situații.

Așa fiind,   în mod

corect instanța de apel  a decis  în sensul respingerii acțiunii,  ca

inadmisibilă, așa încât    criticile formulate în recurs se

constată a fi neîntemeiate.

În  consecință,

pentru considerentele  ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de

către  reclamantă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de  reclamanta S.C.”C. T.” S.R.L. Timișoara,  împotriva deciziei nr.594/A

din 30 mai 2001 a Curții de Apel Timișoara   - Secția

Comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 iulie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 24 ianuarie 2000, reclamanta S.I.F. M. SA, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.A. SA București pronunțarea unei hotărâ
ÎCCJ 2003-01-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003
instanța de apel nu a analizat modul în care s-a convocat A.G.A., atât la 15 iulie 1998, cât și la data de 15 martie 1999, a casat decizia curții de apel cu trimitere spre rejudecare. În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.
ÎCCJ 2006-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2363 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială la 10 noiembrie 2004, s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată formulată
ÎCCJ 2003-09-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3672/2003
relevanță în cauză, întrucât această hotărâre este pronunțată cu mult după data de 30 iunie 1999, dată la care trebuia majorat capitalul social. - elementul esențial ce trebuia reținut în cauză este faptul că, la 30 iunie 1999, voința major
ÎCCJ 2005-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5251/2005
pârâtă SC I.I. SRL Oradea, prin motivele de recurs formulate arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 67 alin. (2) și dispozițiilor art. 221 din Legea nr. 31/1990, a art. 23 – 25 din O.G. nr. 2/2000 și a art. 208 și u
Sursă