ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2363 pronunțată de

Tribunalul Timiș, secția comercială la 10 noiembrie 2004, s-a respins acțiunea

astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad în

contradictor cu pârâta SC I. SA Timișoara și intervenienții accesorii SC E.A.I.

SRL Timișoara și SC E.U. SRL Timișoara, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A.

din 5 iunie 2004 a societății pârâte privind majorarea capitalului social cu

aport în natură, radierea mențiunii înregistrate în O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Timiș precum și anularea tuturor actelor subsecvente hotărârii A.G.A.

inclusiv a actului adițional la statut, ce a fost publicat în M. Of. din 15

iulie 2004.

În considerentele sentinței se arată

că motivele de nulitate sunt nefondate deoarece consiliul de administrație al

SC I. SA a fost mandatat și cu atribuția de majorare a capitalului social prin

hotărârea A.G.A. din 26 martie 2004 în conformitate cu prevederile art. 113 și

art. 114 din Legea nr. 31/1990, sens în care a procedat la adoptarea hotărârii

din 5 iunie 2004 de majorare a capitalului social și la îndeplinirea tuturor

formalităților prevăzute de lege în acest scop.

A mai reținut instanța de fond că

hotărârea de majorare a capitalului social prin aporturi în natură ale

intervenienților respectă și contractul de privatizare încheiat cu A.P.A.P.S.

la 5 septembrie 2003, care a instituit o atare obligație prin art. 13 și 14,

iar raportul cenzorilor confirmă legalitatea operațiunilor efectuate.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 79 din 18 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul formulat de

reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva sentinței înlăturând criticile formulate

privind nerespectarea prevederilor art. 215 din Legea nr. 31/1990 republicată,

în sensul că nu s-a făcut nici o referire la obligativitatea aprobării

raportului de expertiză de către A.G.E.A.

Instanța de control judiciar a

reținut că prin sentința atacată s-au analizat toate capetele de cerere inițial

formulate și apoi precizate, pronunțarea purtând asupra acestora, nefiind

necesară o pronunțare destinată pe fiecare susținere dacă aceasta nu s-a

constituit într-un capăt de cerere separat.

Hotărârea de mandatare a consiliului

de administrație din 5 iunie 2004 reprezintă voința tuturor acționarilor

inclusiv a reclamantei prin reprezentantul său, hotărâre ce nu a fost atacată

sau contestată de reclamantă.

Potrivit art. 130 alin. (4) din

Legea nr. 31/1990, necesară și obligatorie este numai publicarea în M. Of. a

actului adițional la actul constitutiv care să cuprindă textul clauzelor

modificate obligație ce a fost respectată, nefiind incident art. 236 alin. (3)

din Legea nr. 297/2004, aplicabil numai societăților admise la tranzacționare

pe piața bursieră.

Cât privește nerespectarea

procedurii de majorare prevăzut de art. 215 din Legea nr. 31/1990, critica s-a

apreciat neîntemeiată deoarece atribuțiile A.G.E.A. au fost transferate către consiliul

de administrație, iar acesta a fost cel care s-a ocupat de întreaga procedură

de majorare.

În contra acestei decizii,

reclamanta S.I.F. B.C. SA a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii cererii de anulare a hotărârii A.G.E.A. a SC I. SA Timișoara din 5

iunie 2004 de majorare a capitalului social și a actelor subsecvente.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta evoca următoarele critici:

- încălcarea prevederilor art. 121 alin.

(1) C. proc. civ., deoarece apelul s-a judecat în camera de consiliu deși

prevederea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 este operantă pentru

judecarea pe fond a cererii de anulare (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.);

- interpretarea greșită a actului

juridic dedus judecății prin calificarea ca fiind o hotărâre A.G.E.A.,

hotărârea adoptată de consiliul de administrație în baza delegării de

competență, fără îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 117 alin. (3), (7)

și (8) din Legea nr. 31/1990 republicată (304 pct. 8 C. proc. civ.);

- chiar dacă hotărârea a fost adoptată

de consiliul de administrație, prevederile art. 215 din Legea nr. 31/1990

republicată privind obligativitatea aprobării de către A.G.E.A. a raportului de

expertiză sunt operante;

- participația recurentei la

capitalul social a scăzut de la 30 % la 15 %, fiindu-i afectat și dreptul de

vot iar prejudiciul său este actual, nu unul viitor cum susține instanța de

apel.

Recursul nu este fondat.

I. Cu privire la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica recurentei cu privire la

ignorarea de către instanța de apel a prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc.

civ. nu poate fi primită.

Este de observat, mai întâi, că

incidentă în speță este norma specială și anume art. 132 alin. (9) din Legea nr.

31/1990, iar nu prevederea de drept comun conținută de art. 121 alin. (1) C.

proc. civ., cu care aceasta însă se completează.

Potrivit art. 132 alin. (9) cererile

de anulare a hotărârilor adunării generale se vor judeca în camera de consiliu.

Este adevărat că dispoziția

menționată referă la judecata pe fond a cererii chiar dacă acest lucru nu este

expres precizat, nefiind prevăzută nici o sancțiune în caz de încălcare.

Cum soluționarea căilor de atac în

camera de consiliu nu este nici ea sancționată expres cu nulitatea, conform art.

105 C. proc. civ. recurenta reclamantă trebuia să facă dovada unei vătămări, ori,

o atare dovadă nu numai că nu s-a făcut, dar nici nu a fost identificată ca

atare.

II. Cu privire la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

privește, în esență, denumirea greșită a organului societar, care a adoptat

hotărârea: consiliul de administrație iar nu adunarea generală extraordinară.

Ori, este evident că eroarea

materială evocată nu se poate constitui într-o interpretare greșită a actului

juridic dedus judecății, fiind de necontestat că pe fond hotărârea în speță

aparține consiliului de administrație adoptată în baza delegării de competență

de către adunarea generală, fapt recunoscut de recurentă, situație în care nu

sunt incidente prevederile art. 117 alin. (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990

republicată, aplicabile convocării adunărilor generale ale societății.

aprobării de adunarea generală extraordinară a raportului de expertiză nu poate

fi nici ea primită, textul de lege invocat, art. 215 alin. (1), cuprinzând

fără, echivoc incidența sa în cazul în care adunarea generală extraordinară a

hotărât majorarea capitalului social prin aporturi în natură, ori în speță,

majorarea de capital a fost hotărâtă de consiliul de administrație.

eventualul prejudiciu suferit de recurentă prin majorarea de capital, nu se

constituie în motiv de nelegalitate conform art. 304 C. proc. civ., pe de o

parte, iar pe de altă parte, neîntrunind condiția legalității conform art. 132

din Legea nr. 31/1990 republicată nu reprezintă nici motiv de anulare a

hotărârii în speță.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca

legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 79 din 18

aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta la plata sumei de

1000 Ron cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC I. SA Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 martie 2006.