ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2009

HOTĂRÂRE
11.12.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Reclamantele

SC H.P. SA Timișoara și SC M.E.,

în contradictoriu cu pârâtele SC F.A. SA Timișoara și A.S.C. Timișoara, au

solicitat anularea parțială a Hotărârii A.G.E.A. nr. 2/2008 prin care s-a

majorat capitalul social, pe motiv de nelegalitate.

Acțiunea reclamantelor a

fost respinsă prin sentința nr. 46 din 31 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Timiș, secția comercială, prin care, în esență, s-a reținut că

reclamantele nu sunt îndreptățite la un alt procent în cadrul voturilor din

adunarea generală a acționarilor întrucât convenția referitoare la cumpărarea de

acțiuni de către acestea nu a fost finalizată. A mai reținut prima instanță că

reclamantele nu apar la depozitul central și în Registrul Acționarilor cu cota

de participare de 28,70 % cum au pretins, ceea ce demonstrează că operațiunile

de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor rezultând din convențiile

din 16 martie 2003 și 7 iulie 2004 nu s-au finalizat.

Împotriva sentinței fondului

au declarat recurs reclamantele SC H.P. SA Timișoara și SC M.E. prin care au

dezvoltat critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței pentru

motivul că s-a interpretat greșit actul dedus judecății apreciind că

suspendarea de la tranzacționare începând cu 24 februarie 2003, nu dădea

dreptul societății să majoreze capitalul social prin A.G.E.A. din 26 mai 2008. În

continuare au arătat că și majorarea capitalului social este o tranzacție care însă

nu se poate realiza în cursul suspendării de la tranzacționare. Au mai criticat

reclamantele și faptul că instanța de fond nu a analizat aceste susțineri că acțiunea

în anulare pe care au promovat-o are caracterul unei acțiuni sociale pornită pentru

valorificarea unui interes social și că măsurile care au fost luate în ședința

din 26 mai 2008 au avut motivații importante întrucât consolidau capitalul social.

Calea de atac a recursului a

fost recalificată de Curtea de apel care a motivat, în raport de obiectul

cauzei prin raportare la art. 282

1

(1) C. proc. civ., că motivele invocate vor fi examinate în conformitate cu

dispozițiile procedurale referitoare la apel.

Trecând la analiza apelului,

Curtea a reținut că apelantele confirmă faptul că transferul dreptului de proprietate

asupra acțiunilor pretins dobândite prin cele două convenții încheiate la 16

martie 2003 și 7 iulie 2004 nu a fost finalizat prin susținerile și argumentele

aduse în sprijinul criticilor referitoare la suspendarea de la tranzacționare

care în opinia apelantei împiedicau posibilitatea de a fi majorat capitalul

social.

Curtea a înlăturat însă susținerile

privind încălcarea art. 87 din Regulamentul nr. 1/2006 pe considerent că aceste

dispoziții nu sunt incidente în cauză întrucât nu se referă la majorarea

capitalului social. Ca argument în sprijinul soluției, Curtea a menționat

adresa C.N.V.M. care, ca organism de reglementare, asupra posibilității

majorării capitalului social ca efect al suspendării societății de la

tranzacționare, a răspuns că reglementările emise în aplicarea Legii nr. 297/2004

nu conțin dispoziții referitoare la interdicția de a se majora capitalul social

în perioada suspendării de la tranzacționare.

Cu aceste argumente, Curtea

de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor declarat

împotriva sentinței fondului.

Împotriva deciziei nr. 32

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, la data de 17 decembrie 2009, au

declarat recurs SC H.P. SA Timișoara și SC M.E., cu domiciliul ales în

Timișoara.

După ce au redat istoricul

litigiului în cele două instanțe, recurentele au invocat motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora s-au considerat îndreptățite să solicite admiterea recursului și

modificarea hotărârilor anterior pronunțate, iar în fond admiterea acțiunii așa

cum a fost formulată.

În esență, recurentele au

susținut că s-a hotărât în A.G.E. nr. 2/2008, majorarea capitalului social a

societății pârâte, hotărâre pe care o consideră nelegală întrucât dreptul lor

de vot nu a fost dat în funcție de situația reală a acțiunilor pe care le

dețin, în condițiile în care acțiunile au fost achitate în totalitate.

În continuare, recurentele au

argumentat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că au

solicitat anularea parțială a hotărârii adunării generale a acționarilor datorită

faptului că SC F.A. SA Timișoara a fost suspendată de la tranzacționare. În aceste

condiții, recurentele au considerat că nu se pot lua măsuri în A.G.E.A. de

majorare a capitalului social fără să se încalce art. 87 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 pe considerentul că această operațiune de majorare este o tranzacție

de noi acțiuni.

Recursul este nefondat.

Recurentele au promovat calea de atac fără să țină seama de normele procedurale

care instituie o anumită conduită pentru părțile  care au deschisă calea

recursului extraordinar, conduită care decurge din atributele acestuia. În

concret, recursul nu are caracter devolutiv și poate fi promovat numai pentru

motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Prin urmare, fiecare motiv prevăzut de acest articol în condițiile în care vizează

o anume nelegalitate se motivează în fapt și în drept în mod distinct, cu

trimitere la încălcarea legii. Revenind la recursul declarat de reclamante se

va observa că numai motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 a fost dezvoltat și

argumentat, nu și motivele prevăzute la pct. 7 și 9 din art. 304 C. proc. civ.

În consecință, Curtea va lua

în examinare numai motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., întrucât

simpla indicare a unor motive neargumentate echivalează cu o nemotivare .

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este

nefondată.

Potrivit acestui motiv,

modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost

pronunțată cu încălcarea actului dedus judecății. Din conținutul argumentelor

aduse în sprijinul acestui motiv rezultă cu evidență că, în realitate, nu se

critică un anume act juridic pentru motivul că instanța i-ar fi dat o

interpretare contrară conținutului său.

În opinia recurentelor,

suspendarea de la tranzacționare a SC F.A. SA Timișoara are ca efect

imposibilitatea majorării capitalului social, acesta fiind motivul pentru care

au înțeles să solicite anularea parțială a A.G.E.A. din 26 mai 2008. Față de

această susținere, Înalta Curte va reține că argumentele aduse în sprijinul

criticii soluției pronunțată de Curtea de Apel nu se încadrează în motivul

invocat, că nu a fost numit actul juridic interpretat greșit și că nu s-a

arătat în concret care sunt dispozițiile legale care interzic majorarea

capitalului social.

Cu referire la interpretarea

și aplicarea dispozițiilor menționate, C.N.V.M. conform atribuțiilor conferite de

Legea nr. 297/2004, prin adresa nr. 1027/2009, a precizat că Legea nr. 297/2004

privind piața de capital și modificările ulterioare nu conțin dispoziții în legătură

cu imposibilitatea majorării capitalului social în cazul suspendării societății

de la tranzacționare.

În adevăr, art. 87 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 se referă la posibilitatea suspendării de la

tranzacționare a valorilor mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată

care se realizează în conformitate cu procedurile respectivei piețe emise de

către operatorul de piață și aprobate de C.N.V.M. Aprecierea asupra luării

acestei măsuri este atribuită C.N.V.M. care așa cum s-a arătat mai sus în

virtutea atribuțiilor conferite de lege a răspuns solicitării intimatei în

legătură cu posibilitatea majorării capitalului social în perioada de suspendare.

Așadar, art. 87 din

Regulamentul nr. 1/2006, pe care și-au întemeiat criticile recurentele, nu

sprijină susținerile acestora în legătură cu interzicerea majorării capitalului

social în perioada de suspendare.

Nu în ultimul rând, trebuie

reținut că cele două operațiuni, din punct de vedere juridic, tranzacționarea

pe piața de capital și majorarea capitalului social sunt distincte. În concret,

majorarea capitalului social este o operațiune juridică ce se realizează prin

voința societară în condițiile Legii nr. 31/1990, de regulă, pentru creșterea forței

financiare a societății comerciale. Pentru majorarea capitalului social se cer

îndeplinite condițiile prevăzute de L.S.C. pentru modificarea actului

constitutiv, A.G.E.A. fiind cadrul juridic admis de lege (L.S.C. și Legea nr. 297/2004

art. 236) pentru a hotărî asupra valorii majorării capitalului social. Distinct

de acest aspect, emiterea de acțiuni de către societate nu constituie tranzacție

în sensul invocat de recurente ci o consecință a majorării capitalului social,

or așa cum s-a arătat mai sus, A.G.E.A. aprobă valoarea majorată a capitalului

social iar hotărârea prin care s-a aprobat majorarea nu a încălcat nicio

dispoziție legală pentru a fi declarată nulă.

În fine, asupra

tranzacționării noilor acțiuni se va decide după înlăturarea suspendării de la

tranzacționare și după definitivarea operațiunilor de transfer a dreptului de

proprietate asupra acestora așa încât nu se va putea reține că A.G.E.A. încalcă

art. 87 din Regulamentul C.N.V.M. pe considerentul că operațiunea de majorare a

capitalului social este potrivit recurentelor, o tranzacție de noi acțiuni.

Tranzacționarea în accepțiunea Legii nr. 297/2004 se referă la operațiuni cu

valori mobiliare realizate pe piața de capital în timp ce majorarea capitalului

social vizează societatea însăși, capitalul său ca participantă la

tranzacționare așa încât nici aceste susțineri ale recurentelor nu vor fi

reținute întrucât majorarea capitalului social nu se confundă cu

tranzacționarea ci, este distinctă de aceasta.

În consecință, motivul de

recurs analizat nu este de natură să atragă modificarea deciziei criticate,

astfel că, recursul, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantele

SC H.P. SA TIMIȘOARA și SC M.E.

împotriva deciziei comerciale nr. 32

din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3202/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6038 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă acțiunea prin care reclamanta A.A.C.
ÎCCJ 2006-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2363 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială la 10 noiembrie 2004, s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată formulată
ÎCCJ 2008-10-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2671/2008
, societatea, chiar, închisă, fiind asimilată societăților deținute public și obligată a respecta dispozițiile privind protecția investitorilor. Tribunalul Tulcea, prin încheierea din 25 noiembrie 2004, a dispus în temeiul art. 132 din Lege
ÎCCJ 2009-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4045 din 20 martie 2008 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, în dosarul nr. 24475/3/2007, s-a res
ÎCCJ 2009-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 624/2009
a doua convocare; că mandatul acordat de adunarea generală consiliului de administrație de a solicita credite și de a garanta aceste credite cu activele societății s-a încadrat în dispozițiile art. 241 din Legea 297/2004, iar răscumpărarea
Sursă