ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3337/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului
de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Reclamantele
SC H.P. SA Timișoara și SC M.E.,
în contradictoriu cu pârâtele SC F.A. SA Timișoara și A.S.C. Timișoara, au
solicitat anularea parțială a Hotărârii A.G.E.A. nr. 2/2008 prin care s-a
majorat capitalul social, pe motiv de nelegalitate.
Acțiunea reclamantelor a
fost respinsă prin sentința nr. 46 din 31 octombrie 2008, pronunțată de
Tribunalul Timiș, secția comercială, prin care, în esență, s-a reținut că
reclamantele nu sunt îndreptățite la un alt procent în cadrul voturilor din
adunarea generală a acționarilor întrucât convenția referitoare la cumpărarea de
acțiuni de către acestea nu a fost finalizată. A mai reținut prima instanță că
reclamantele nu apar la depozitul central și în Registrul Acționarilor cu cota
de participare de 28,70 % cum au pretins, ceea ce demonstrează că operațiunile
de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor rezultând din convențiile
din 16 martie 2003 și 7 iulie 2004 nu s-au finalizat.
Împotriva sentinței fondului
au declarat recurs reclamantele SC H.P. SA Timișoara și SC M.E. prin care au
dezvoltat critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței pentru
motivul că s-a interpretat greșit actul dedus judecății apreciind că
suspendarea de la tranzacționare începând cu 24 februarie 2003, nu dădea
dreptul societății să majoreze capitalul social prin A.G.E.A. din 26 mai 2008. În
continuare au arătat că și majorarea capitalului social este o tranzacție care însă
nu se poate realiza în cursul suspendării de la tranzacționare. Au mai criticat
reclamantele și faptul că instanța de fond nu a analizat aceste susțineri că acțiunea
în anulare pe care au promovat-o are caracterul unei acțiuni sociale pornită pentru
valorificarea unui interes social și că măsurile care au fost luate în ședința
din 26 mai 2008 au avut motivații importante întrucât consolidau capitalul social.
Calea de atac a recursului a
fost recalificată de Curtea de apel care a motivat, în raport de obiectul
cauzei prin raportare la art. 282
1
C. proc. civ. și art. 282 alin.
(1) C. proc. civ., că motivele invocate vor fi examinate în conformitate cu
dispozițiile procedurale referitoare la apel.
Trecând la analiza apelului,
Curtea a reținut că apelantele confirmă faptul că transferul dreptului de proprietate
asupra acțiunilor pretins dobândite prin cele două convenții încheiate la 16
martie 2003 și 7 iulie 2004 nu a fost finalizat prin susținerile și argumentele
aduse în sprijinul criticilor referitoare la suspendarea de la tranzacționare
care în opinia apelantei împiedicau posibilitatea de a fi majorat capitalul
social.
Curtea a înlăturat însă susținerile
privind încălcarea art. 87 din Regulamentul nr. 1/2006 pe considerent că aceste
dispoziții nu sunt incidente în cauză întrucât nu se referă la majorarea
capitalului social. Ca argument în sprijinul soluției, Curtea a menționat
adresa C.N.V.M. care, ca organism de reglementare, asupra posibilității
majorării capitalului social ca efect al suspendării societății de la
tranzacționare, a răspuns că reglementările emise în aplicarea Legii nr. 297/2004
nu conțin dispoziții referitoare la interdicția de a se majora capitalul social
în perioada suspendării de la tranzacționare.
Cu aceste argumente, Curtea
de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor declarat
împotriva sentinței fondului.
Împotriva deciziei nr. 32
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, la data de 17 decembrie 2009, au
declarat recurs SC H.P. SA Timișoara și SC M.E., cu domiciliul ales în
Timișoara.
După ce au redat istoricul
litigiului în cele două instanțe, recurentele au invocat motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul
cărora s-au considerat îndreptățite să solicite admiterea recursului și
modificarea hotărârilor anterior pronunțate, iar în fond admiterea acțiunii așa
cum a fost formulată.
În esență, recurentele au
susținut că s-a hotărât în A.G.E. nr. 2/2008, majorarea capitalului social a
societății pârâte, hotărâre pe care o consideră nelegală întrucât dreptul lor
de vot nu a fost dat în funcție de situația reală a acțiunilor pe care le
dețin, în condițiile în care acțiunile au fost achitate în totalitate.
În continuare, recurentele au
argumentat motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că au
solicitat anularea parțială a hotărârii adunării generale a acționarilor datorită
faptului că SC F.A. SA Timișoara a fost suspendată de la tranzacționare. În aceste
condiții, recurentele au considerat că nu se pot lua măsuri în A.G.E.A. de
majorare a capitalului social fără să se încalce art. 87 din Regulamentul C.N.V.M.
nr. 1/2006 pe considerentul că această operațiune de majorare este o tranzacție
de noi acțiuni.
Recursul este nefondat.
Chestiune prealabilă.
Recurentele au promovat calea de atac fără să țină seama de normele procedurale
care instituie o anumită conduită pentru părțile care au deschisă calea
recursului extraordinar, conduită care decurge din atributele acestuia. În
concret, recursul nu are caracter devolutiv și poate fi promovat numai pentru
motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Prin urmare, fiecare motiv prevăzut de acest articol în condițiile în care vizează
o anume nelegalitate se motivează în fapt și în drept în mod distinct, cu
trimitere la încălcarea legii. Revenind la recursul declarat de reclamante se
va observa că numai motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 a fost dezvoltat și
argumentat, nu și motivele prevăzute la pct. 7 și 9 din art. 304 C. proc. civ.
În consecință, Curtea va lua
în examinare numai motivul prevăzut de art. 304 alin. (8) C. proc. civ., întrucât
simpla indicare a unor motive neargumentate echivalează cu o nemotivare .
Critica întemeiată pe
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este
nefondată.
Potrivit acestui motiv,
modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost
pronunțată cu încălcarea actului dedus judecății. Din conținutul argumentelor
aduse în sprijinul acestui motiv rezultă cu evidență că, în realitate, nu se
critică un anume act juridic pentru motivul că instanța i-ar fi dat o
interpretare contrară conținutului său.
În opinia recurentelor,
suspendarea de la tranzacționare a SC F.A. SA Timișoara are ca efect
imposibilitatea majorării capitalului social, acesta fiind motivul pentru care
au înțeles să solicite anularea parțială a A.G.E.A. din 26 mai 2008. Față de
această susținere, Înalta Curte va reține că argumentele aduse în sprijinul
criticii soluției pronunțată de Curtea de Apel nu se încadrează în motivul
invocat, că nu a fost numit actul juridic interpretat greșit și că nu s-a
arătat în concret care sunt dispozițiile legale care interzic majorarea
capitalului social.
Cu referire la interpretarea
și aplicarea dispozițiilor menționate, C.N.V.M. conform atribuțiilor conferite de
Legea nr. 297/2004, prin adresa nr. 1027/2009, a precizat că Legea nr. 297/2004
privind piața de capital și modificările ulterioare nu conțin dispoziții în legătură
cu imposibilitatea majorării capitalului social în cazul suspendării societății
de la tranzacționare.
În adevăr, art. 87 din
Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 se referă la posibilitatea suspendării de la
tranzacționare a valorilor mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată
care se realizează în conformitate cu procedurile respectivei piețe emise de
către operatorul de piață și aprobate de C.N.V.M. Aprecierea asupra luării
acestei măsuri este atribuită C.N.V.M. care așa cum s-a arătat mai sus în
virtutea atribuțiilor conferite de lege a răspuns solicitării intimatei în
legătură cu posibilitatea majorării capitalului social în perioada de suspendare.
Așadar, art. 87 din
Regulamentul nr. 1/2006, pe care și-au întemeiat criticile recurentele, nu
sprijină susținerile acestora în legătură cu interzicerea majorării capitalului
social în perioada de suspendare.
Nu în ultimul rând, trebuie
reținut că cele două operațiuni, din punct de vedere juridic, tranzacționarea
pe piața de capital și majorarea capitalului social sunt distincte. În concret,
majorarea capitalului social este o operațiune juridică ce se realizează prin
voința societară în condițiile Legii nr. 31/1990, de regulă, pentru creșterea forței
financiare a societății comerciale. Pentru majorarea capitalului social se cer
îndeplinite condițiile prevăzute de L.S.C. pentru modificarea actului
constitutiv, A.G.E.A. fiind cadrul juridic admis de lege (L.S.C. și Legea nr. 297/2004
art. 236) pentru a hotărî asupra valorii majorării capitalului social. Distinct
de acest aspect, emiterea de acțiuni de către societate nu constituie tranzacție
în sensul invocat de recurente ci o consecință a majorării capitalului social,
or așa cum s-a arătat mai sus, A.G.E.A. aprobă valoarea majorată a capitalului
social iar hotărârea prin care s-a aprobat majorarea nu a încălcat nicio
dispoziție legală pentru a fi declarată nulă.
În fine, asupra
tranzacționării noilor acțiuni se va decide după înlăturarea suspendării de la
tranzacționare și după definitivarea operațiunilor de transfer a dreptului de
proprietate asupra acestora așa încât nu se va putea reține că A.G.E.A. încalcă
art. 87 din Regulamentul C.N.V.M. pe considerentul că operațiunea de majorare a
capitalului social este potrivit recurentelor, o tranzacție de noi acțiuni.
Tranzacționarea în accepțiunea Legii nr. 297/2004 se referă la operațiuni cu
valori mobiliare realizate pe piața de capital în timp ce majorarea capitalului
social vizează societatea însăși, capitalul său ca participantă la
tranzacționare așa încât nici aceste susțineri ale recurentelor nu vor fi
reținute întrucât majorarea capitalului social nu se confundă cu
tranzacționarea ci, este distinctă de aceasta.
În consecință, motivul de
recurs analizat nu este de natură să atragă modificarea deciziei criticate,
astfel că, recursul, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantele
SC H.P. SA TIMIȘOARA și SC M.E.
împotriva deciziei comerciale nr. 32
din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2009.