ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
4045 din 20 martie 2008 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului
București, în dosarul nr. 24475/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea
formulată de reclamanta SC A.R.A. SA în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA.
Apelul formulat de
reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr.
490 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel a reținut că prin Hotărârea din 20 aprilie 2007 a adunării generale extraordinare a acționarilor SC G.A. SA s-a decis în condițiile art. 115 din
Legea nr. 31/1990 republicată, ca primă rezoluție, majorarea capitalului social
al societății prin aporturi în numerar, de la 50.000.000 lei la 120.000.000
lei, prin emiterea unui număr de 700.000.000 acțiuni nominative cu o valoare
nominală de 0,1 lei fiecare și modificarea, pe cale de consecință, a art. 6 din
contractul de societate și art. 7 din statutul societății (referitoare la capitalul
social subscris și vărsat).
Așadar, întocmai cu ordinea
de zi din convocatorul A.G.E.A. s-a decis la prima întrunire cu majoritate de
voturi (reprezentând peste două treimi din drepturile de vot deținute de
acționarii prezenți și reprezentați) să se majoreze capitalul social al
pârâtei, încheindu-se prima etapă pentru aducerea la îndeplinire a acestui
obiectiv.
Următoarea etapă în cadrul
unei astfel de decizii de majorare a capitalului social o reprezintă
verificarea subscrierilor primite pentru a se vedea dacă majorarea propusă a
fost sau nu integral subscrisă.
Cea de-a doua rezoluție
adoptată în cadrul A.G.E.A. cu respectarea celui de-al doilea punct de pe
ordinea de zi a convocatorului, a fost în sensul celor amintite, și anume s-a
aprobat „mandatarea consiliului de administrație pentru ca în maximum 15 zile
de la expirarea termenului de preemțiune al acționarilor pentru a-și exprima
opțiunea cu privire la majorarea de capital social, să constate numărul total
de acțiuni subscrise de către acționari și să stabilească forma finală a art. 6
din Contractul de societate și art. 7 din Statutul societății în funcție de
numărul de acțiuni care se va repartiza fiecărui acționar în parte, să
îndeplinească toate formalitățile și procedurile prevăzute de lege și să
înscrie noul capital social la O.R.C.”.
Cât privește nesocotirea
dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R, s-a apreciat că întrucât
nu se poate cunoaște anticipat rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi
emise de societate, nu se poate discuta nici despre publicarea textului
integral al propunerilor de modificare în concret a contractului de societate
și a statutului în convocatorul pentru A.G.E.A., în cadrul căreia abia urmează
să se dezbată problema majorării capitalului social și modul de majorare al
capitalului.
Cât privește nesocotirea
dispozițiilor art. 113 lit. m) din aceeași lege, s-a reținut că în convocator
s-a făcut într-adevăr referire la forma finală a art. 6 din contractul de
societate și art. 7 din statutul societății care urmează a fi stabilită de
către Consiliul de Administrație, dar numai după verificarea numărului de
acțiuni subscrise, în contextul necesității majorării capitalului social al
societății iar nu independent de oricare altă împrejurare, motiv pentru care
nici în raport de această situație nu se poate reține că s-ar fi nesocotit
dispozițiile legale sus-menționate, referitoare la competența exclusivă a A.G.E.A.
de a modifica actele constitutive ale societății.
Referitor la pretinsa
nesocotire a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, s-a reținut
că susținerea este nefondată, deoarece faptul că prin hotărârea contestată s-a
decis să se emită acțiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare,
corespunde prevederilor legale invocate. Având o valoare egală, acțiunile
amintite vot conferi posesorilor lor drepturi egale, iar prin fixarea valorii
nominale a acțiunii s-a urmărit a se determina valoarea aportului ce trebuie
efectuată pentru fiecare acțiune subscrisă.
Împotriva acestei hotărâri a
formulat recurs, în termenul legal, reclamanta, invocând motivele de recurs,
prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:
I. Hotărârea recurată a fost
dată cu aplicarea greșită a legii, mai precis a dispozițiilor legale exprese și
imperative ale art. 117 alin. (7) și art. 113 alin. (m) din Legea nr. 31/1990/R,
precum și a prevederilor art. 20 alin. (4) și art. 22 lit. j) din Statutul Societății
și art. 18 lit. j) din contract, devenind astfel incident art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Sub acest aspect, a arătat,
în esență, că instanța de apel a folosit în justificarea hotărârii date
considerente de oportunitate atunci când a reținut că întrucât nu se poate
cunoaște rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi subscrise nu se poate
discuta despre publicarea textului integral al propunerilor, și nu de
legalitate, ceea ce trebuie constatat în cauză fiind faptul că prin aprobarea
hotărârii de stabilire direct de către consiliul de administrație a formei
finale a actelor constitutive în urma majorării de capital social, fără
aprobarea de către adunarea generală a textului integral al propunerilor, s-au
încălcat dispozițiile legale precitate.
În ceea ce privește
încălcarea art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R, precum și a art. 16 din Constituția
României instanțele au făcut confuzie între egalitatea în drepturi a
acționarilor și egalitatea valorică a acțiunilor acestora, existând în prezent
incertitudini privind structura acționariatului datorită unui litigiu aflat pe
rolul unei instanțe arbitrale cu influență asupra prețului real al acțiunilor,
prețul de subscripție fiind evident diferit față de prețul de vânzare ce se va
stabili în acea cauză în sarcina recurentei, ceea ce înseamnă o vădită
încălcare a egalității în drepturi cu ceilalți acționari.
II. Hotărârea recurată a
fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,
fiind incident motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
III. În același context este
incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,
instanța de apel neanalizând toate motivele de apel invocate și a avut în
vedere considerente străine de natura pricinii, precum cele referitoare la
dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R.
IV. Hotărârea este lipsită
de temei legal, devenind și sub acest aspect incident motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește respingerea
criticii referitoare la pretinsa obligație de majorare a capitalului social
invocată de intimată, deși, în realitate, nu există niciun text de lege care să
instituie o asemenea obligație.
Analizând recursul se
găsește nefondat.
I. Referitor la prima
critică, susținerea este greșită, instanța de apel nefăcând decât să constate
legalitatea hotărârii primei instanțe în condițiile în care numai după
exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor la majorarea capitalului
social se poate stabili structura acționariatului și acțiunile deținute, ca
operațiune prin care se pune astfel în aplicare hotărârea luată în principiu,
de majorare a capitalului social, operațiune ce intră în atribuțiile consiliului
de administrație, mandatat, conform legii în acest sens, astfel că nu se poate
reține încălcarea niciunuia dintre textele de lege la care face referire
recurenta.
În ceea ce privește cea de a
doua critică de nelegalitate, privind încălcarea egalității în drepturi a
acționarilor, se constată, așa cum a reținut și instanța de apel, că acțiunilor
ce urmează a fi emise în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social,
l-i s-a stabilit o valoare egală de 0,1 lei pentru fiecare, iar împrejurarea că
recurenta se află într-un litigiu cu un alt acționar al societății nu este de
natură a-i conferi o altă poziție decât aceea de egalitate în drepturi, chiar recurenta
prin ceea ce pretinde invocând o poziție, de fapt, discriminatorie în raport cu
ceilalți acționari.
Obligațiile pe care și le-a
asumat de bună voie sau prin judecată nu pot fi opuse celorlalți acționari.
II. Așa cum rezultă din
expunerea considerentelor hotărârii recurate, instanța de apel și-a motivat
hotărârea dezvoltând pe larg argumentele sale juridice, cu respectarea
dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.
III. În cadrul acestei
critici, recurenta deși face referire la neanalizarea motivului de apel vizând nelegalitatea
hotărârii primei instanțe referitoare la nepublicarea textului integral al
modificărilor, reia de fapt susținerile de la pct. I din recurs, într-o
interpretare proprie a situației de fapt și de drept, neputându-se astfel
reține lipsa motivării prin neexaminarea motivelor de apel, după cum nici existența
unor considerente contradictorii, referirea instanței și la dispozițiile art. 114
alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R făcându-se doar în contextul existenței
mandatului dat consiliului de administrație în vederea aducerii la îndeplinire
a hotărârii de majorare a capitalului social.
IV. Cât privește luarea
măsurii majorării capitalului social, instanțele nici nu s-au referit la
dispoziții legale obligatorii în acest sens, dar nici nu puteau analiza
oportunitatea măsurii de majorare a capitalului social.
Pentru toate aceste considerente
se constată că hotărârea este legală și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva deciziei nr. 490
din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 18 noiembrie 2009.