ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

4045 din 20 martie 2008 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului

București, în dosarul nr. 24475/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta SC A.R.A. SA în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr.

490 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prin Hotărârea din 20 aprilie 2007 a adunării generale extraordinare a acționarilor SC G.A. SA s-a decis în condițiile art. 115 din

Legea nr. 31/1990 republicată, ca primă rezoluție, majorarea capitalului social

al societății prin aporturi în numerar, de la 50.000.000 lei la 120.000.000

lei, prin emiterea unui număr de 700.000.000 acțiuni nominative cu o valoare

nominală de 0,1 lei fiecare și modificarea, pe cale de consecință, a art. 6 din

contractul de societate și art. 7 din statutul societății (referitoare la capitalul

social subscris și vărsat).

Așadar, întocmai cu ordinea

de zi din convocatorul A.G.E.A. s-a decis la prima întrunire cu majoritate de

voturi (reprezentând peste două treimi din drepturile de vot deținute de

acționarii prezenți și reprezentați) să se majoreze capitalul social al

pârâtei, încheindu-se prima etapă pentru aducerea la îndeplinire a acestui

obiectiv.

Următoarea etapă în cadrul

unei astfel de decizii de majorare a capitalului social o reprezintă

verificarea subscrierilor primite pentru a se vedea dacă majorarea propusă a

fost sau nu integral subscrisă.

Cea de-a doua rezoluție

adoptată în cadrul A.G.E.A. cu respectarea celui de-al doilea punct de pe

ordinea de zi a convocatorului, a fost în sensul celor amintite, și anume s-a

aprobat „mandatarea consiliului de administrație pentru ca în maximum 15 zile

de la expirarea termenului de preemțiune al acționarilor pentru a-și exprima

opțiunea cu privire la majorarea de capital social, să constate numărul total

de acțiuni subscrise de către acționari și să stabilească forma finală a art. 6

din Contractul de societate și art. 7 din Statutul societății în funcție de

numărul de acțiuni care se va repartiza fiecărui acționar în parte, să

îndeplinească toate formalitățile și procedurile prevăzute de lege și să

înscrie noul capital social la O.R.C.”.

Cât privește nesocotirea

dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R, s-a apreciat că întrucât

nu se poate cunoaște anticipat rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi

emise de societate, nu se poate discuta nici despre publicarea textului

integral al propunerilor de modificare în concret a contractului de societate

și a statutului în convocatorul pentru A.G.E.A., în cadrul căreia abia urmează

să se dezbată problema majorării capitalului social și modul de majorare al

capitalului.

Cât privește nesocotirea

dispozițiilor art. 113 lit. m) din aceeași lege, s-a reținut că în convocator

s-a făcut într-adevăr referire la forma finală a art. 6 din contractul de

societate și art. 7 din statutul societății care urmează a fi stabilită de

către Consiliul de Administrație, dar numai după verificarea numărului de

acțiuni subscrise, în contextul necesității majorării capitalului social al

societății iar nu independent de oricare altă împrejurare, motiv pentru care

nici în raport de această situație nu se poate reține că s-ar fi nesocotit

dispozițiile legale sus-menționate, referitoare la competența exclusivă a A.G.E.A.

de a modifica actele constitutive ale societății.

Referitor la pretinsa

nesocotire a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, s-a reținut

că susținerea este nefondată, deoarece faptul că prin hotărârea contestată s-a

decis să se emită acțiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare,

corespunde prevederilor legale invocate. Având o valoare egală, acțiunile

amintite vot conferi posesorilor lor drepturi egale, iar prin fixarea valorii

nominale a acțiunii s-a urmărit a se determina valoarea aportului ce trebuie

efectuată pentru fiecare acțiune subscrisă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs, în termenul legal, reclamanta, invocând motivele de recurs,

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., după cum urmează:

I. Hotărârea recurată a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, mai precis a dispozițiilor legale exprese și

imperative ale art. 117 alin. (7) și art. 113 alin. (m) din Legea nr. 31/1990/R,

precum și a prevederilor art. 20 alin. (4) și art. 22 lit. j) din Statutul Societății

și art. 18 lit. j) din contract, devenind astfel incident art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat,

în esență, că instanța de apel a folosit în justificarea hotărârii date

considerente de oportunitate atunci când a reținut că întrucât nu se poate

cunoaște rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi subscrise nu se poate

discuta despre publicarea textului integral al propunerilor, și nu de

legalitate, ceea ce trebuie constatat în cauză fiind faptul că prin aprobarea

hotărârii de stabilire direct de către consiliul de administrație a formei

finale a actelor constitutive în urma majorării de capital social, fără

aprobarea de către adunarea generală a textului integral al propunerilor, s-au

încălcat dispozițiile legale precitate.

În ceea ce privește

încălcarea art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R, precum și a art. 16 din Constituția

României instanțele au făcut confuzie între egalitatea în drepturi a

acționarilor și egalitatea valorică a acțiunilor acestora, existând în prezent

incertitudini privind structura acționariatului datorită unui litigiu aflat pe

rolul unei instanțe arbitrale cu influență asupra prețului real al acțiunilor,

prețul de subscripție fiind evident diferit față de prețul de vânzare ce se va

stabili în acea cauză în sarcina recurentei, ceea ce înseamnă o vădită

încălcare a egalității în drepturi cu ceilalți acționari.

II. Hotărârea recurată a

fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

fiind incident motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

III. În același context este

incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

instanța de apel neanalizând toate motivele de apel invocate și a avut în

vedere considerente străine de natura pricinii, precum cele referitoare la

dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R.

IV. Hotărârea este lipsită

de temei legal, devenind și sub acest aspect incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește respingerea

criticii referitoare la pretinsa obligație de majorare a capitalului social

invocată de intimată, deși, în realitate, nu există niciun text de lege care să

instituie o asemenea obligație.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

I. Referitor la prima

critică, susținerea este greșită, instanța de apel nefăcând decât să constate

legalitatea hotărârii primei instanțe în condițiile în care numai după

exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor la majorarea capitalului

social se poate stabili structura acționariatului și acțiunile deținute, ca

operațiune prin care se pune astfel în aplicare hotărârea luată în principiu,

de majorare a capitalului social, operațiune ce intră în atribuțiile consiliului

de administrație, mandatat, conform legii în acest sens, astfel că nu se poate

reține încălcarea niciunuia dintre textele de lege la care face referire

recurenta.

În ceea ce privește cea de a

doua critică de nelegalitate, privind încălcarea egalității în drepturi a

acționarilor, se constată, așa cum a reținut și instanța de apel, că acțiunilor

ce urmează a fi emise în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social,

l-i s-a stabilit o valoare egală de 0,1 lei pentru fiecare, iar împrejurarea că

recurenta se află într-un litigiu cu un alt acționar al societății nu este de

natură a-i conferi o altă poziție decât aceea de egalitate în drepturi, chiar recurenta

prin ceea ce pretinde invocând o poziție, de fapt, discriminatorie în raport cu

ceilalți acționari.

Obligațiile pe care și le-a

asumat de bună voie sau prin judecată nu pot fi opuse celorlalți acționari.

II. Așa cum rezultă din

expunerea considerentelor hotărârii recurate, instanța de apel și-a motivat

hotărârea dezvoltând pe larg argumentele sale juridice, cu respectarea

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

III. În cadrul acestei

critici, recurenta deși face referire la neanalizarea motivului de apel vizând nelegalitatea

hotărârii primei instanțe referitoare la nepublicarea textului integral al

modificărilor, reia de fapt susținerile de la pct. I din recurs, într-o

interpretare proprie a situației de fapt și de drept, neputându-se astfel

reține lipsa motivării prin neexaminarea motivelor de apel, după cum nici existența

unor considerente contradictorii, referirea instanței și la dispozițiile art. 114

alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R făcându-se doar în contextul existenței

mandatului dat consiliului de administrație în vederea aducerii la îndeplinire

a hotărârii de majorare a capitalului social.

IV. Cât privește luarea

măsurii majorării capitalului social, instanțele nici nu s-au referit la

dispoziții legale obligatorii în acest sens, dar nici nu puteau analiza

oportunitatea măsurii de majorare a capitalului social.

Pentru toate aceste considerente

se constată că hotărârea este legală și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva deciziei nr. 490

din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.