ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2966/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4045 din 20 martie 2008 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, în dosarul nr. 24475/3/2007, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A.R.A. SA în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA. Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr. 490 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea din 20 aprilie 2007 a adunării generale extraordinare a acționarilor SC G.A.

SA s-a decis în condițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată, ca primă rezoluție, majorarea capitalului social al societății prin aporturi în numerar, de la 50.000.000 lei la 120.000.000 lei, prin emiterea unui număr de 700.000.000 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare și modificarea, pe cale de consecință, a art. 6 din contractul de societate și art. 7 din statutul societății (referitoare la capitalul social subscris și vărsat). Așadar, întocmai cu ordinea de zi din convocatorul A.G.E.A. s-a decis la prima întrunire cu majoritate de voturi (reprezentând peste două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți și reprezentați) să se majoreze capitalul social al pârâtei, încheindu-se prima etapă pentru aducerea la îndeplinire a acestui obiectiv.

Următoarea etapă în cadrul unei astfel de decizii de majorare a capitalului social o reprezintă verificarea subscrierilor primite pentru a se vedea dacă majorarea propusă a fost sau nu integral subscrisă. Cea de-a doua rezoluție adoptată în cadrul A.G.E.A. cu respectarea celui de-al doilea punct de pe ordinea de zi a convocatorului, a fost în sensul celor amintite, și anume s-a aprobat „mandatarea consiliului de administrație pentru ca în maximum 15 zile de la expirarea termenului de preemțiune al acționarilor pentru a-și exprima opțiunea cu privire la majorarea de capital social, să constate numărul total de acțiuni subscrise de către acționari și să stabilească forma finală a art. 6 din Contractul de societate și art. 7 din Statutul societății în funcție de numărul de acțiuni care se va repartiza fiecărui acționar în parte, să îndeplinească toate formalitățile și procedurile prevăzute de lege și să înscrie noul capital social la O.R.C.”.

Cât privește nesocotirea dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990/R, s-a apreciat că întrucât nu se poate cunoaște anticipat rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi emise de societate, nu se poate discuta nici despre publicarea textului integral al propunerilor de modificare în concret a contractului de societate și a statutului în convocatorul pentru A.G.E.A., în cadrul căreia abia urmează să se dezbată problema majorării capitalului social și modul de majorare al capitalului.

Cât privește nesocotirea dispozițiilor art. 113 lit. m) din aceeași lege, s-a reținut că în convocator s-a făcut într-adevăr referire la forma finală a art. 6 din contractul de societate și art. 7 din statutul societății care urmează a fi stabilită de către Consiliul de Administrație, dar numai după verificarea numărului de acțiuni subscrise, în contextul necesității majorării capitalului social al societății iar nu independent de oricare altă împrejurare, motiv pentru care nici în raport de această situație nu se poate reține că s-ar fi nesocotit dispozițiile legale sus-menționate, referitoare la competența exclusivă a A.G.E.A. de a modifica actele constitutive ale societății.

Referitor la pretinsa nesocotire a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, s-a reținut că susținerea este nefondată, deoarece faptul că prin hotărârea contestată s-a decis să se emită acțiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare, corespunde prevederilor legale invocate. Având o valoare egală, acțiunile amintite vot conferi posesorilor lor drepturi egale, iar prin fixarea valorii nominale a acțiunii s-a urmărit a se determina valoarea aportului ce trebuie efectuată pentru fiecare acțiune subscrisă. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., după cum urmează: I. Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, mai precis a dispozițiilor legale exprese și imperative ale art. 117 alin. (7) și art. 113 alin. (m) din Legea nr. 31/1990/R, precum și a prevederilor art. 20 alin. (4) și art. 22 lit. j) din Statutul Societății și art. 18 lit. j) din contract, devenind astfel incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest aspect, a arătat, în esență, că instanța de apel a folosit în justificarea hotărârii date considerente de oportunitate atunci când a reținut că întrucât nu se poate cunoaște rezultatul subscrierilor acțiunilor ce vor fi subscrise nu se poate discuta despre publicarea textului integral al propunerilor, și nu de legalitate, ceea ce trebuie constatat în cauză fiind faptul că prin aprobarea hotărârii de stabilire direct de către consiliul de administrație a formei finale a actelor constitutive în urma majorării de capital social, fără aprobarea de către adunarea generală a textului integral al propunerilor, s-au încălcat dispozițiile legale precitate.

În ceea ce privește încălcarea art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R, precum și a art. 16 din Constituția României instanțele au făcut confuzie între egalitatea în drepturi a acționarilor și egalitatea valorică a acțiunilor acestora, existând în prezent incertitudini privind structura acționariatului datorită unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe arbitrale cu influență asupra prețului real al acțiunilor, prețul de subscripție fiind evident diferit față de prețul de vânzare ce se va stabili în acea cauză în sarcina recurentei, ceea ce înseamnă o vădită încălcare a egalității în drepturi cu ceilalți acționari. II. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., fiind incident motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților. III. În același context este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța de apel neanalizând toate motivele de apel invocate și a avut în vedere considerente străine de natura pricinii, precum cele referitoare la dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R. IV. Hotărârea este lipsită de temei legal, devenind și sub acest aspect incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ceea ce privește respingerea criticii referitoare la pretinsa obligație de majorare a capitalului social invocată de intimată, deși, în realitate, nu există niciun text de lege care să instituie o asemenea obligație.

Analizând recursul se găsește nefondat. I. Referitor la prima critică, susținerea este greșită, instanța de apel nefăcând decât să constate legalitatea hotărârii primei instanțe în condițiile în care numai după exercitarea dreptului de preemțiune al acționarilor la majorarea capitalului social se poate stabili structura acționariatului și acțiunile deținute, ca operațiune prin care se pune astfel în aplicare hotărârea luată în principiu, de majorare a capitalului social, operațiune ce intră în atribuțiile consiliului de administrație, mandatat, conform legii în acest sens, astfel că nu se poate reține încălcarea niciunuia dintre textele de lege la care face referire recurenta.

În ceea ce privește cea de a doua critică de nelegalitate, privind încălcarea egalității în drepturi a acționarilor, se constată, așa cum a reținut și instanța de apel, că acțiunilor ce urmează a fi emise în cadrul operațiunii de majorare a capitalului social, l-i s-a stabilit o valoare egală de 0,1 lei pentru fiecare, iar împrejurarea că recurenta se află într-un litigiu cu un alt acționar al societății nu este de natură a-i conferi o altă poziție decât aceea de egalitate în drepturi, chiar recurenta prin ceea ce pretinde invocând o poziție, de fapt, discriminatorie în raport cu ceilalți acționari. Obligațiile pe care și le-a asumat de bună voie sau prin judecată nu pot fi opuse celorlalți acționari.

II. Așa cum rezultă din expunerea considerentelor hotărârii recurate, instanța de apel și-a motivat hotărârea dezvoltând pe larg argumentele sale juridice, cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. III. În cadrul acestei critici, recurenta deși face referire la neanalizarea motivului de apel vizând nelegalitatea hotărârii primei instanțe referitoare la nepublicarea textului integral al modificărilor, reia de fapt susținerile de la pct. I din recurs, într-o interpretare proprie a situației de fapt și de drept, neputându-se astfel reține lipsa motivării prin neexaminarea motivelor de apel, după cum nici existența unor considerente contradictorii, referirea instanței și la dispozițiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990/R făcându-se doar în contextul existenței mandatului dat consiliului de administrație în vederea aducerii la îndeplinire a hotărârii de majorare a capitalului social.

IV. Cât privește luarea măsurii majorării capitalului social, instanțele nici nu s-au referit la dispoziții legale obligatorii în acest sens, dar nici nu puteau analiza oportunitatea măsurii de majorare a capitalului social. Pentru toate aceste considerente se constată că hotărârea este legală și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva deciziei nr. 490 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2009.