ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4083/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte va reține că reclamantul I.A. a solicitat să se constatare nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a acționarilor nr. 1 din 23 iunie 2008 pentru următoarele motive: - a fost adoptată cu un cvorum și o majoritate nereale; - acest act juridic are o cauză ilicită, scopul majorării capitalului social fiind străin scopului real al majorării capitalului social al unei societăți comerciale.

Prin sentința nr. 2483 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a r espins excepția lipsei de interes și calității procesuale active, ca neîntemeiată, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I.A., ca neîntemeiată, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 4435,25 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut că primul motiv de nulitate este nefondat întrucât rezultă că în M. Of. partea a IV-a nr. 2607 din 21 mai 2008 s-a publicat convocarea și ordinea de zi pentru adunarea din 23 iunie 2008 la sediul social al societății din București dacă nu se va întruni cvorumul primei adunări din 22 iunie 2008 convocată la un sediu din Galați.

Din conținutul hotărârii rezultă că A.G.E.A. s-a întrunit statutar la sediul social din București, iar reclamantul în calitate de acționar nu a luat parte la dezbateri și nu și-a exercitat dreptul de vot, deși la acea dată deținea 341.839 de voturi (acțiuni) reprezentând 25,32 % din capitalul social. De altfel, în urma majorării capitalului prin hotărârea atacată reclamantul și-a majorat participația de la 341.839 acțiuni la 1.639.230 de acțiuni ajungând la 28,96 % de capitalul social. Afirmațiile privind cauza ilicită și frauda de lege nu sunt probate. Ele încearcă să sesizeze cauza ilicită relevând generic o așa zisă lipsă de oportunitate comercială a operațiunii de majorare a capitalului social și faptul că scopul acesteia nu ar fi comercial ci de dobândire de active, deși această eventuală finalitate aparține tot materiei comerciale.

Reclamantul a declarat apel, ce a fost respins prin decizia nr. 562 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut, că obiectul cauzei dedusă judecății, vizează o hotărâre A.G.E.A. de majorare a capitalului social, a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se constata de instanța de fond, iar temeiul de drept al formulării acestui tip de acțiune îl reprezintă dispoziția prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, dispoziție legală ce stabilește în alin. (2) ce hotărâri ale adunării generale pot fi atacate în justiție, respectiv hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv.

S-a reținut că reclamantul nu a precizat care dispoziție legală sau statutară a fost încălcată prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 23 iunie 2008. Cu privire la primul motiv de nulitate, Curtea a reținut în acest context, că legiuitorul recunoaște cu privire la cvorum și majoritate numai respectarea dispozițiilor legale și nu sintagma „nereale”, așa cum se stabilește în art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În speță, din examinarea înscrisurilor din dosarul cauzei, raportat la structura acționariatului la data de referință 20 iunie 2008, dispozițiile art. 115 teza a doua și art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rezultă că cvorumul și majoritatea în A.G.E.A. de la 23 iunie 2008 au fost respectate.

În acest sens, s-a reținut că adunarea generală a fost convocată pentru data de 22 iunie 2008 (M. Of. nr. 2807/21 mai 2008), completarea ordinei de zi efectuându-se prin M. Of.

de la 10 iunie 2008, iar în convocator s-a precizat data de referință pentru acționarii îndreptățit să participe la adunare - respectiv acționarii înregistrați în registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 20 iunie 2008. Conform certificatului emis de O.R.C de pe lângă Tribunalul București, rezultă că mențiunea nr. 303699 din 10 iunie 2008 ce vizează acțiunile, capitalul social și actul constitutiv actualizat potrivit deciziei nr. 1 din 21 mai 2008 a administratorului unic au fost înscrise în Registrul comerțului la 18 iunie 2008. Cât privește, invocarea sentinței comerciale nr. 8145 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, raportat la data pronunțării acesteia, respectiv 2 iulie 2008, rezultă că suspendarea executării deciziei nr. 1 din 21 mai 2008 a fost dispusă după data la care s-au efectuat înregistrările în Registrul Comerțului și după ținerea A.G.E.A.

de la 23 iunie 2008 atacată în prezenta cauză. În ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanta, cauza ilicită a majorării capitalului social prin hotărârea A.G.E.A. de la 23 iunie 2008, respectiv încălcarea art. 948 pct. 4 și art. 966 – art. 968 C. civ., Curtea a reținut că liceitatea actului se examinează prin prisma încălcării unei dispoziții legale și nu pe motive de oportunitate a măsurilor adoptate. Instanța de apel a reținut că reclamanta nu a arătat care sunt normele legale încălcate, raportat la modalitatea în care a fost adoptată hotărârea atacată și măsura luată prin această hotărâre, față de dispozițiile legale privind societățile comerciale. Nici faptul că A.G.E.A.

de la 23 iunie 2008 a fost ținută în aceeași zi, și la ore apropiate cu adunările generale ale altor două societăți la care reclamantul este acționar, nu conduce la demonstrarea fraudei și a scopului ilicit al hotărârii atacate. S-a avut în vedere că argumentele reclamantului, în sensul că instanța de fond a reținut în mod superficial și confuz susținerile sale și că s-au apreciat în mod superficial probele care dovedeau cauza ilicită și frauda la lege, sunt neîntemeiate. Împotriva cestei soluții a declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, schimbarea in tot a deciziei recurate si pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamantul a invocat în drept: art. 309 pct. 9 C. proc.

civ.; art. 948 pct. 4 și art. 966 – art. 968 C. civ., precum si dispozițiile art. 136 l din Legea societăților comerciale și a susținut următoarele: 1. Instanța de apel, a reținut în considerente că „liceitatea actului se examinează prin prisma încălcării unei dispoziții legale și nu pe motive de oportunitate a măsurilor adoptate”. Recurentul arată că în speță trebuie observate principiile acționarilor, în sensul că aceștia au drepturi intangibile, iar unul dintre aceste drepturi este acela potrivit căruia acționarii nu pot fi obligați la noi aporturi, la prestații suplimentare, cu mențiunea că aceste drepturi intangibile suferă anumite limitări. 2. Majorarea capitalului social al unei societăți nu se face în mod discreționar, nici chiar cu majoritatea acționarilor.

Dreptul de a decide majorarea capitalului social nu este discreționar, la latitudinea exclusivă a societății, ci trebuie justificat de anumite necesități obiective legate de desfășurarea activității societății, necesități care constituie limite obiective ale dreptului în cauză. În cauza de fața este încălcat dreptul acționarului de a nu i se pretinde noi prestații. 3. În mod greșit instanța de fond și de apel consideră că este vorba de o oportunitate, dar în realitate este vorba de legalitate, în condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. pct. 4 „cauza licită”. S copul majorării capitalului social decis prin hotărârea adunării generale nr. 1 din 23 iunie 2008 cât și prin decizia administratorului unic nr. 1 din 21 mai 2008 este străin scopului real al majorării capitalului social al unei societăți comerciale, hotărârea fiind luată cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 si art. 966 – art. 968 C. civ.

S-a mai susținut că decizia nr. 1 din 21 mai 2008 a administratorului unic este lovită de nulitate absolută, ea fiind întemeiată pe o cauză ilicită și luată cu încălcarea unor drepturi ale acționarilor, obligându-i să subscrie la o noua majorare, fără să justifice în ce scop s-au folosit banii; banii din majorare sunt folosiți de acționarul majoritar, nu în scopul exercitării comerțului, ci în cu totul alte scopuri, iar cauza ilicita a fost anterioara momentului adoptării hotărârii de majorare a capitalului social, sau cel puțin concomitenta cu data adoptării hotărârii. Societatea nu avea o reala nevoie economica de a efectua aceste majorări succesive de capital social. 4. În legătură cu caracterul nulității se susține că scopul pentru care s-au hotărât majorările de capital ar fi trebuit să fie justificate de o necesitate economică reală, iar în absența acesteia operațiunea de majorare este fondată pe o cauză ilicită, ceea ce determina nulitatea absolută a actului.

Recurentul consideră că a buzul de majoritate, prohibit în prezent in mod expres de art. 136¹ din L.S.C. nr. 31/1990, republicată atrage nulitatea absolută. Pe cale de consecință, încălcarea regulilor este protejată prin instituirea nulității absolute. Intimata a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant I.A.

și va menține ca legală decizia comercială nr. 562 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 28313/3/2008, pentru următoarele considerente: Critica recurentului-reclamant privind ignorarea de către instanța de apel a unor principii de drept nu poate fi acceptată raportat la dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că numai hotărârile adunării generale ale acționarilor „contrare legii sau actului constitutiv” pot fi atacate cu acțiune în anulare. În speță, recurentul-reclamant nu a făcut dovada încălcării unor dispoziții legale sau statutare. Critica privind calificarea greșita de către instanța de apel a criticilor aduse de reclamant Hotărârii A.G.E.A.

L. nr. 1 din 23 iunie 2008 drept motive de oportunitate și nu de legalitate nu poate fi primită. În mod corect, instanța de apel reține că „liceitatea actului se examinează prin prisma încălcării unei dispoziții legale și nu pe motive de oportunitate a măsurilor invocate” întrucât criticile formulate de recurentul-reclamant privesc oportunitatea economică a majorării de capital social aprobate prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 23 iunie 2008. Aceste critici exced prevederilor art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și nu pot face obiectul cenzurii instanței de judecată, ci numai al adunării generale a societății.

Prin dispozițiile art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a restrâns posibilitatea de contestare a hotărârii adunării generale la motive de legalitate, nu și de oportunitate, hotărârea adunării generale neputând fi cenzurată de către instanță sub aspectul oportunității sau profitabilității măsurii luate, ci doar sub aspectul legalității sale, prin raportare la prevederile legii și ale actului constitutiv. Aspectele de oportunitate invocate de recurentul-reclamant ar fi putut face obiectul dezbaterilor adunării generale a acționarilor, dacă apelantul- reclamant ar fi participat la adunare. Mai mult, soluția instanței de apel respectă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care a apreciat constant că „în deciziile societăților comerciale, prin organele lor, există un grad mare de oportunitate a acestor decizii, oportunitate pe care instanțele judecătorești nu o pot controla și cenzura”.

Critica recurentului-reclamant conform căreia „atât timp cât nu s-a așteptat finalizarea majorării de capital nu se poate decide asupra necesității unei noi majorări” este nefondată întrucât la momentul adoptării Hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 23 iunie 2008, anterioara majorare de capital era finalizată, noul capital social fiind înregistrat în evidențele oficiului registrului comerțului. Deși a invocat reaua-credință, abuzul de drept și frauda la lege, recurentul-reclamant nu a produs nicio probă care să demonstreze temeinicia susținerilor sale și să răstoarne prezumția de cauză licită și prezumția de bună-credință instituite de dispozițiile art. 967 alin. (2) și art. 1899 alin. (2) C. civ. Pentru aceste considerente, conform art. 274 și 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat și va fi obligat reclamantul I.A. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta

SC L. SA GALAȚI

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă reclamantul I.A. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta

SC L. SA GALAȚI.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.