ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4083/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4083/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte va reține că reclamantul I.A. a

solicitat să se constatare nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale

Extraordinare a acționarilor nr. 1 din 23 iunie 2008 pentru următoarele motive:

-

a fost adoptată cu un cvorum și o majoritate nereale;

-

acest act juridic are o cauză ilicită, scopul majorării capitalului social

fiind străin scopului real al majorării capitalului social al unei societăți

comerciale.

Prin

sentința nr. 2483 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a

VI-a comercială, s-a r

espins excepția

lipsei de interes și calității procesuale active, ca neîntemeiată, s-a respins

acțiunea formulată de reclamantul I.A., ca neîntemeiată, reclamantul fiind

obligat la plata sumei de 4435,25 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru următoarele considerente:

Instanța

de fond a reținut că primul motiv de nulitate este nefondat întrucât rezultă că

în M. Of. partea a IV-a nr. 2607 din 21 mai 2008 s-a publicat convocarea și

ordinea de zi pentru adunarea din 23 iunie 2008 la sediul social al societății

din București dacă nu se va întruni cvorumul primei adunări din 22 iunie  2008

convocată la un sediu din Galați.

Din

conținutul hotărârii rezultă că A.G.E.A. s-a întrunit statutar la sediul social

din București, iar reclamantul în calitate de acționar nu a luat parte la

dezbateri și nu și-a exercitat dreptul de vot, deși la acea dată deținea

341.839 de voturi (acțiuni) reprezentând 25,32 % din capitalul social.

De

altfel, în urma majorării capitalului prin hotărârea atacată reclamantul și-a

majorat participația de la 341.839 acțiuni la 1.639.230 de acțiuni ajungând la

28,96 % de capitalul social.

Afirmațiile

privind cauza ilicită și frauda de lege nu sunt probate. Ele încearcă să

sesizeze cauza ilicită relevând generic o așa zisă lipsă de oportunitate

comercială a operațiunii de majorare a capitalului social și faptul că scopul

acesteia nu ar fi comercial ci de dobândire de active, deși această eventuală

finalitate aparține tot materiei comerciale.

Reclamantul

a declarat apel, ce a fost respins prin decizia nr. 562 din 17 decembrie 2009

pronunțată de

Curtea de Apel București,

secția

a V-a comercială, pentru următoarele considerente:

Instanța

de apel a reținut, că obiectul cauzei dedusă judecății, vizează o hotărâre A.G.E.A.

de majorare a capitalului social, a cărei nulitate absolută s-a solicitat a se

constata de instanța de fond, iar temeiul de drept al formulării acestui tip de

acțiune îl reprezintă dispoziția prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990,

dispoziție legală ce stabilește în alin. (2) ce hotărâri ale adunării generale

pot fi atacate în justiție, respectiv hotărârile adunării generale contrare

legii sau actului constitutiv.

S-a

reținut că reclamantul nu a precizat care dispoziție legală sau

statutară a fost încălcată prin hotărârea A.G.E.A.

nr. 1 din 23 iunie 2008.

Cu privire la primul motiv de nulitate, Curtea a reținut

în acest context, că legiuitorul recunoaște cu privire la

cvorum și majoritate

numai respectarea dispozițiilor legale și nu sintagma „nereale”, așa cum se

stabilește în art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În

speță, din examinarea înscrisurilor din dosarul cauzei, raportat la structura

acționariatului la data de referință 20 iunie 2008, dispozițiile art. 115 teza

a doua și art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rezultă că cvorumul și

majoritatea în A.G.E.A. de la 23 iunie 2008 au fost respectate.

În

acest sens, s-a reținut că adunarea generală a fost convocată pentru data de 22

iunie 2008 (M. Of. nr. 2807/21 mai   2008), completarea ordinei de zi

efectuându-se prin M. Of. de la 10 iunie 2008, iar în convocator s-a precizat

data de referință pentru acționarii îndreptățit să participe la adunare -

respectiv acționarii înregistrați în registrul acționarilor la sfârșitul zilei

de 20 iunie 2008.

Conform

certificatului emis de O.R.C de pe lângă Tribunalul București,

rezultă că mențiunea nr. 303699 din 10 iunie 2008

ce vizează acțiunile, capitalul

social și actul constitutiv actualizat

potrivit deciziei nr. 1 din 21 mai 2008 a administratorului unic au fost

înscrise în Registrul comerțului la 18 iunie 2008.

Cât privește, invocarea sentinței comerciale nr. 8145 a

Tribunalului

București,

secția a VI-a comercială, raportat la data pronunțării acesteia, respectiv 2

iulie 2008, rezultă că suspendarea executării deciziei nr. 1 din 21 mai 2008 a

fost dispusă după data la care s-au efectuat înregistrările în Registrul

Comerțului și după ținerea A.G.E.A. de la 23 iunie 2008 atacată în prezenta

cauză.

În

ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de

reclamanta, cauza ilicită a majorării capitalului

social prin hotărârea A.G.E.A. de la

23 iunie 2008, respectiv încălcarea

art. 948 pct. 4 și art. 966 – art. 968 C. civ., Curtea a reținut că liceitatea

actului se examinează prin prisma încălcării unei dispoziții legale și nu pe

motive de oportunitate a măsurilor adoptate.

Instanța

de apel a reținut că reclamanta nu a arătat care sunt normele legale încălcate,

raportat la modalitatea în care a fost adoptată

hotărârea atacată și măsura luată prin această hotărâre, față de

dispozițiile legale

privind societățile comerciale.

Nici

faptul că A.G.E.A. de la 23 iunie 2008 a fost ținută în aceeași zi, și la ore

apropiate cu adunările generale ale altor două societăți la care

reclamantul este acționar, nu conduce la

demonstrarea fraudei și a scopului ilicit al

hotărârii atacate.

S-a

avut în vedere că argumentele reclamantului,

în sensul că instanța de fond a reținut în mod superficial și confuz

susținerile

sale și că s-au apreciat în mod superficial probele care dovedeau cauza ilicită

și frauda la lege, sunt neîntemeiate.

Împotriva

cestei soluții a declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea

recursului, schimbarea in tot a deciziei recurate si pe fond admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată.

În

motivarea recursului, reclamantul a invocat în drept:

art. 309 pct. 9 C.

proc. civ.; art. 948 pct. 4 și art. 966 – art. 968 C. civ., precum si

dispozițiile art. 136

l

din Legea societăților comerciale și a

susținut următoarele:

examinează prin prisma încălcării unei dispoziții legale și nu pe motive de

oportunitate a măsurilor adoptate”. Recurentul arată că în speță trebuie

observate principiile acționarilor, în sensul că aceștia au drepturi

intangibile, iar unul dintre aceste drepturi este acela potrivit căruia

acționarii nu pot fi obligați la noi aporturi, la prestații suplimentare, cu

mențiunea că aceste drepturi intangibile suferă anumite limitări.

2.

Majorarea

capitalului social al unei societăți nu se face în mod discreționar, nici chiar

cu majoritatea acționarilor.

Dreptul de a decide majorarea capitalului social nu este

discreționar, la latitudinea exclusivă a societății, ci trebuie justificat de

anumite necesități obiective legate de desfășurarea activității societății,

necesități care constituie limite obiective ale dreptului în cauză. În cauza de

fața este încălcat dreptul acționarului de a nu i se pretinde noi prestații.

3.

În mod greșit instanța de fond și de apel consideră că

este vorba de o oportunitate, dar în realitate este vorba de legalitate, în

condițiile prevăzute de art. 948 C. civ. pct. 4 „cauza licită”. S

copul majorării

capitalului social decis prin hotărârea adunării generale nr. 1 din 23 iunie 2008

cât și prin decizia administratorului unic nr. 1 din 21 mai 2008 este străin

scopului real al majorării capitalului social al unei societăți comerciale,

hotărârea fiind luată cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4 si art. 966 –

art. 968 C. civ.

S-a

mai susținut că decizia nr. 1 din 21 mai 2008 a administratorului unic este

lovită de nulitate absolută, ea fiind întemeiată pe o cauză ilicită și luată cu

încălcarea unor drepturi ale acționarilor, obligându-i să subscrie la o noua

majorare, fără să justifice în ce scop s-au folosit banii; banii din majorare

sunt folosiți de acționarul majoritar, nu în scopul exercitării comerțului, ci

în cu totul alte scopuri, iar cauza ilicita a fost anterioara momentului

adoptării hotărârii de majorare a capitalului social, sau cel puțin

concomitenta cu data adoptării hotărârii. Societatea nu avea o reala nevoie

economica de a efectua aceste majorări succesive de capital social.

4.

În legătură cu caracterul nulității se susține că scopul pentru care s-au

hotărât majorările de capital ar fi trebuit să fie justificate de o necesitate

economică reală, iar în absența acesteia operațiunea de majorare este fondată

pe o cauză ilicită, ceea ce determina nulitatea absolută a actului. Recurentul

consideră că a

buzul

de majoritate, prohibit în prezent in mod expres de art. 136¹ din L.S.C. nr.

31/1990, republicată atrage nulitatea absolută. Pe cale de consecință, încălcarea

regulilor este protejată prin instituirea nulității absolute.

Intimata

a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând

decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul

formulat de

recurentul-reclamant I.A. și va menține ca legală decizia comercială nr. 562

din 17

decembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, în

dosarul nr. 28313/3/2008,

pentru următoarele considerente:

Critica

recurentului-reclamant privind ignorarea de către instanța de apel a unor

principii de drept nu poate fi acceptată raportat la dispozițiile art. 132 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că numai hotărârile adunării generale

ale

acționarilor „contrare legii

sau actului

constitutiv”

pot

fi atacate cu acțiune în anulare. În speță,

recurentul-reclamant nu a făcut dovada încălcării

unor dispoziții legale sau statutare.

Critica privind calificarea greșita de către instanța

de apel a criticilor

aduse de reclamant Hotărârii A.G.E.A. L.

nr.

1 din 23 iunie 2008 drept motive de oportunitate și nu de legalitate nu poate

fi

primită.

În mod corect, instanța de apel reține că „liceitatea

actului se examinează prin

prisma încălcării unei dispoziții legale și

nu pe motive de oportunitate a

măsurilor

invocate”

întrucât criticile

formulate de recurentul-reclamant privesc

oportunitatea economică a

majorării de capital social aprobate prin Hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 23 iunie

din Legea nr. 31/1990 și nu pot face obiectul

cenzurii instanței de judecată, ci

numai al adunării generale a

societății.

Prin dispozițiile art. 132 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 31/1990, legiuitorul a restrâns

posibilitatea de contestare a hotărârii

adunării generale la motive de legalitate,

nu

și de oportunitate, hotărârea adunării generale neputând fi cenzurată de către

instanță sub aspectul oportunității sau profitabilității măsurii luate, ci doar

sub

aspectul legalității sale, prin raportare la prevederile legii și

ale actului constitutiv. Aspectele de oportunitate invocate de

recurentul-reclamant ar fi

putut face

obiectul dezbaterilor adunării generale a acționarilor, dacă apelantul-

reclamant

ar fi participat la adunare.

Mai

mult, soluția instanței de apel respectă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție

care a apreciat constant că „în deciziile societăților comerciale, prin

organele lor, există un grad mare de oportunitate a acestor decizii,

oportunitate pe care instanțele judecătorești nu

o pot controla și cenzura”.

Critica

recurentului-reclamant conform căreia „atât timp cât nu s-a așteptat

finalizarea majorării de capital nu se poate decide asupra necesității

unei noi majorări”

este nefondată întrucât la momentul adoptării Hotărârii

A.G.E.A.

nr. 1 din 23 iunie 2008, anterioara majorare de capital era finalizată, noul

capital social fiind înregistrat în evidențele oficiului registrului

comerțului.

Deși

a invocat reaua-credință, abuzul de drept și frauda la lege,

recurentul-reclamant nu a produs nicio probă care să demonstreze temeinicia

susținerilor sale și să răstoarne prezumția de cauză licită și prezumția de

bună-credință instituite de dispozițiile art. 967 alin. (2) și art. 1899 alin. (2)

C. civ.

Pentru

aceste considerente, conform art. 274 și 312 C. proc. civ., se va respinge

recursul declarat de

reclamantul

I.A. împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 17 decembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat și va fi obligat

reclamantul I.A. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta

SC L. SA GALAȚI

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul

I.A. împotriva deciziei comerciale nr. 562 din 17 decembrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă

reclamantul I.A. la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâta

SC L. SA GALAȚI.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.