ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3053/2010

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 8 octombrie 2008, reclamantul P.C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SA pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să constate nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472 din 23 septembrie 2008 și calitatea de acționar cu participare de 9,527 % a reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

A arătat în cererea sa că prin Decizia nr. 13 din 25 iunie 2008, Consiliul de Administrație a majorat capitalul social al pârâtei prin emiterea unui număr de 235.200 acțiuni în valoare de 411.600 lei (1,75 lei/acțiune), stabilind acordarea unui drept de preferință acționarilor existenți, drept care urma să fie exercitat în termen de o lună de la data publicării acesteia în M. Of., subscrierile raportându-se proporțional cu participarea la capitalul social și dacă ar fi rămas nesubscrise în termenul menționat, acțiunile puteau fi subscrise de acționarii care-și manifestaseră deja dreptul de preferință și subscriseseră acțiuni, nemaifiind valabilă condiția respectării proporționalității cu participarea la capitalul social.

A mai susținut reclamantul că, la 7 august 2008, a formulat cerere de subscriere pentru 58 acțiuni pentru care a plătit 101,5 lei, iar după expirarea termenului de o lună, la 14 august 2008 a mai formulat o cerere pentru un număr de 67.178 acțiuni, vărsând 30 % din valoarea lor și că președintele Consiliului de Administrație, N.C.D., având poziția majoritară în societate (59,70 %) a semnat în fals decizia de majorare, în sensul că apare ca fiind singurul care a subscris toate acțiunile, decizia fiind nulă absolut. Raportat la capitalul social împărțit la 470.490 acțiuni, din totalul de 235.200 acțiuni au fost subscrise de N.C.D.

un număr de 167.964 acțiuni și de către reclamant un număr de 67.236 acțiuni, rezultând participarea sa la capitalul societății cu un procent de 9,527 %. Prin întâmpinarea formulată pârâta a susținut că reclamantul nu și-a achitat cele 58 de acțiuni subscrise, condiție care făcea inadmisibilă subscrierea de acțiuni în cea de-a doua etapă de subscriere. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul P.C.M., a constatat nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472 din 23 septembrie 2008 și calitatea reclamantului de acționar al SC C. SA Brașov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din proba testimonială administrată în cauză, cele 58 acțiuni au fost achitate în procent de 30 %, suma de 110 lei fiind primită de directorul economic C.G., care urma să-i elibereze chitanță, iar pentru cea de-a doua etapă cererea a fost depusă și înregistrată de martorul D.I., și achitate de către acesta prin ordin de plată, în procent de 30 %, înlăturând susținerile pârâtei privind viramentul într-un cont greșit ținând cont de faptul că nu a fost dat publicității un cont special pentru virarea sumelor. De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii în constatare, întrucât acest petit este subsidiar cererii principale în realizare și ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte întrucât constatarea nulității actului atacat și calității de acționar nu putea fi făcută decât în contradictoriu cu pârâta.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, fiind schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost respins petitul privind constatarea calității de acționar a intimatului reclamant P.C.M.

la SC C. SA Brașov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, păstrând restul dispozițiilor, așa cum rezultă din decizia nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009. Instanța de apel a constatat temeinicia și legalitatea hotărârii atacate sub aspectul soluționării primului capăt de cerere, reținând că raporturile contractuale dintre părți sunt guvernate de dispozițiile codului comercial care permit proba cu martori, neputând să-i fie imputat reclamantului faptul că a achitat tranșele de bani martorei propusă de apelantă, iar pentru cea de-a doua tranșă într-un alt cont al societății pârâte, remiterea acestei sume de bani către reclamant, dovedind evident fraudarea intereselor reclamantului, ca acționar minoritar, astfel încât în mod corect a fost constatată nulă decizia nr. 2472 din 23 septembrie 2008 a Consiliului de Administrație instanța de apel confirmând calitatea de mandatar al reclamantului în persoana martorului D.I.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere instanța de apel a reținut că inițial reclamantul a deținut 115 acțiuni cu o cotă de participare la capital de 0,024 % și că dreptul la subscriere a fost exercitat nu numai de reclamant ci și de N.C.D., care a subscris la rândul său 235.200 acțiuni, subscriere prezumată a fi legală, valabilitatea acestor subscrieri nefăcând obiectul cauzei, situație care face inadmisibilă desființarea drepturilor acționarului majoritar în condițiile în care nu a fost chemat în judecată, astfel că nu se justifică constatarea calității de acționar al SC C. SA Brașov a reclamantului, cu participare de 9,527 %. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs atât de către reclamant cât și de către pârâtă.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., susținând că față de constatarea instanței privind nulitatea deciziei Consiliului de Administrație consecința firească este constatarea cotei sale de participare la capitalul social în procent de 9,527 %, fiind inadmisibilă lăsarea la aprecierea celui care a fraudat legea să stabilească cota de participare a reclamantului la capitalul social după majorare, instanța depășindu-și limitele învestirii în ceea ce privește verificarea legalității subscrierilor făcute de N.C.D. În recursul său pârâta SC C. SA Brașov a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 1093 și 1533 C. civ., precum și dispozițiile art. 21, art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și a susținut că plata nu a fost făcută în sensul stingerii obligațiilor, astfel că nu sunt aplicabile regulile generale ale plății, în sensul că oricine poate face plata interesat sau nu și, cum banii au fost virați de D.I.

care nu era acționar corect au fost restituiți, fiind puțin probabil ca acesta să fie mandatarul reclamantului, art. 21 din Legea nr. 31/1990 excluzând plata făcută de un neacceptant, dacă nu se arată pentru cine este făcută. De asemenea, a susținut că numai A.G.A. poate valida subscrierile și plata acestora, fiind greșită soluția anulării deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472/2008. Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Susținerea reclamantului cum că cererea privind constatarea cotei de participare de 9,527 % ce-i revenea după majorarea de capital social este consecința anulării deciziei Consiliului de Administrație nu poate fi interpretată în sensul că reclamantul ar avea automat dreptul la o participare de 9,527 % la capitalul social.

Anularea deciziei mai sus menționate pentru motivul că a fost emisă cu rea-credință, în fraudarea legii, înseamnă revenirea la structura acționariatului dinaintea emiterii acesteia, respectiv, dinaintea majorării capitalului social cu suma de 411.600 lei reprezentând 235.200 acțiuni. Față de împrejurarea că instanța corect a constatat valabilă plata acțiunilor cumpărate de reclamant pentru cele 58 acțiuni din prima etapă de subscriere și pentru cele 67.178 acțiuni din cea de-a doua etapă de subscriere, și având în vedere că prin acțiunea introductivă reclamantul nu a formulat un capăt de cerere privind constatarea structurii capitalului social și nesolicitând judecarea în contradictoriu cu acționarul majoritar N.C.D., competența stabilirii structurii acționariatului revine Consiliului de Administrație și nicidecum instanței de judecată, astfel că motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu poate fi primit, urmând a fi respins. Recurentul reclamant a invocat și faptul că instanța de apel a depășit limitele sesizării, motiv pe care l-a încadrat în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., și a susținut că nu a cerut o verificare a legalității subscrierii făcute de N.C.D., deși instanța a reținut că acțiunile se prezumă a fi legal subscrise. Prin art. 304 pct. 6 C. proc. civ., este sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește limitele judecății prin obiectul cererii de chemare în judecată. În acest sens art. 129 alin. (6) C. proc. civ., stipulează că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Obiectul cererii de chemare în judecată în cauza de față, l-a constituit constatarea nulității absolute a deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472 din 23 septembrie 2008 și constatarea calității reclamantului de acționar cu o participare la capitalul social de 9,527 %, cu cheltuieli de judecată.

Văzând decizia Consiliului de Administrație, Curtea constată că instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, întrucât nu poate proceda la constatarea calității de acționar a reclamantului cu o participare de 9,527 %, decât cunoscând și având certitudinea structurii acționariatului și atâta timp cât reclamantul nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acționarul majoritar în contextul stabilirii acționariatului după majorare, instanța s-a încadrat în limitele învestirii sale neputând fi sancționată pentru încălcarea principiului disponibilității, reclamantul nefiind singurul acționar al societății, astfel că soluția pronunțată de instanța de apel este la adăpost de orice critică, aceasta statuând corect asupra prezumției de legalitate a cumpărării acțiunilor de către acționarul majoritar.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC C. SA Brașov Curtea va respinge motivul întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raport la art. 1093 și 1533 C. civ., precum și la art. 21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin care pârâta a invocat nelegalitatea efectuării plății acțiunilor subscrise de către reclamant, cu motivarea că este puțin probabil ca D.I. să fi fost mandatar al reclamantului, situație față de care acesta din urmă și-ar mări portofoliul de acțiuni fără a fi plătit. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează modificarea deciziei atacate dacă aceasta a fost lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii, reclamantul invocând încălcarea art. 21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și 1533 C. civ.

Conform art. 1533 C. civ., mandatul poate fi expres sau tacit și primirea mandatului poate fi tacită sau să rezulte din executarea lui din partea mandatarului, iar potrivit art. 1093 C. civ., obligația poate fi achitată de orice persoană interesată și chiar de o persoană neinteresată, aceasta trebuind să lucreze în numele și pentru achitarea debitorului sau în nume propriu fără a se subroga în drepturile creditorului. Art. 21 din Legea nr. 31/1990 se referă la subscrierea acțiunilor în cazul constituirii societăților comerciale. Conform art. 212 alin. (1) C. proc. civ., societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea societății.

Față de textele legale invocate, Curtea constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 1533 C. civ., privind mandatul, reținând corect că martorul D.I. a acționat în calitate de mandatar al intimatului reclamant, mandatul fiind tacit și rezultând din însăși executarea lui. De asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care se referă la îndeplinirea condițiilor privind majorarea capitalului social și de subscriere a acțiunilor în cazul constituirii societăților comerciale, față de împrejurarea că majorarea capitalului social nu a făcut obiectul litigiului iar subscrierea acțiunilor a fost făcută în condițiile cerute de decizia nr. 13 a Consiliului de Administrație, care nu a fost anulată, fiind în vigoare.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 1093 C. civ., Curtea constată că nici acest motiv nu poate fi primit întrucât plata acțiunilor a fost făcută de mandatarul D.I., cum bine a reținut instanța de apel, conform regulilor mandatului, plata fiind efectuată către creditor, în cuantumul datorat, fiind îndeplinită obligația întocmai de către mandatar, în termen și la sediul societății ca loc al plății. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate atât de către reclamant cât și de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul P.C.M. și de pârâta SC C. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.