ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3053/2010

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data

de 8 octombrie 2008, reclamantul P.C.M. a chemat-o în judecată pe pârâta SC C.

SA pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să constate

nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472 din 23 septembrie

2008 și calitatea de acționar cu participare de 9,527 % a reclamantului, cu

cheltuieli de judecată.

A arătat în cererea sa că prin

Decizia nr. 13 din 25 iunie 2008, Consiliul de Administrație a majorat

capitalul social al pârâtei prin emiterea unui număr de 235.200 acțiuni în

valoare de 411.600 lei (1,75 lei/acțiune), stabilind acordarea unui drept de

preferință acționarilor existenți, drept care urma să fie exercitat în termen

de o lună de la data publicării acesteia în M. Of., subscrierile raportându-se

proporțional cu participarea la capitalul social și dacă ar fi rămas

nesubscrise în termenul menționat, acțiunile puteau fi subscrise de acționarii

care-și manifestaseră deja dreptul de preferință și subscriseseră acțiuni,

nemaifiind valabilă condiția respectării proporționalității cu participarea la

capitalul social.

A mai susținut reclamantul că, la 7

august 2008, a formulat cerere de subscriere pentru 58 acțiuni pentru care a

plătit 101,5 lei, iar după expirarea termenului de o lună, la 14 august 2008 a

mai formulat o cerere pentru un număr de 67.178 acțiuni, vărsând 30 % din

valoarea lor și că președintele Consiliului de Administrație, N.C.D., având

poziția majoritară în societate (59,70 %) a semnat în fals decizia de majorare,

în sensul că apare ca fiind singurul care a subscris toate acțiunile, decizia

fiind nulă absolut. Raportat la capitalul social împărțit la 470.490 acțiuni,

din totalul de 235.200 acțiuni au fost subscrise de N.C.D. un număr de 167.964

acțiuni și de către reclamant un număr de 67.236 acțiuni, rezultând

participarea sa la capitalul societății cu un procent de 9,527 %.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a

susținut că reclamantul nu și-a achitat cele 58 de acțiuni subscrise, condiție

care făcea inadmisibilă subscrierea de acțiuni în cea de-a doua etapă de

subscriere.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul P.C.M.,

a constatat nulitatea absolută a Deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472

din 23 septembrie 2008 și calitatea reclamantului de acționar al SC C. SA

Brașov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, cu obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, așa cum rezultă din proba testimonială

administrată în cauză, cele 58 acțiuni au fost achitate în procent de 30 %,

suma de 110 lei fiind primită de directorul economic C.G., care urma să-i

elibereze chitanță, iar pentru cea de-a doua etapă cererea a fost depusă și

înregistrată de martorul D.I., și achitate de către acesta prin ordin de plată,

în procent de 30 %, înlăturând susținerile pârâtei privind viramentul într-un

cont greșit ținând cont de faptul că nu a fost dat publicității un cont special

pentru virarea sumelor. De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția

inadmisibilității cererii în constatare, întrucât acest petit este subsidiar

cererii principale în realizare și ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a societății pârâte întrucât constatarea nulității actului

atacat și calității de acționar nu putea fi făcută decât în contradictoriu cu

pârâta.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat apel care a fost admis de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

fiind schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost respins petitul

privind constatarea calității de acționar a intimatului reclamant P.C.M. la SC

C. SA Brașov cu o participare la capitalul social de 9,527 %, păstrând restul

dispozițiilor, așa cum rezultă din decizia nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009.

Instanța de apel a constatat

temeinicia și legalitatea hotărârii atacate sub aspectul soluționării primului

capăt de cerere, reținând că raporturile contractuale dintre părți sunt

guvernate de dispozițiile codului comercial care permit proba cu martori,

neputând să-i fie imputat reclamantului faptul că a achitat tranșele de bani

martorei propusă de apelantă, iar pentru cea de-a doua tranșă într-un alt cont

al societății pârâte, remiterea acestei sume de bani către reclamant, dovedind

evident fraudarea intereselor reclamantului, ca acționar minoritar, astfel

încât în mod corect a fost constatată nulă decizia nr. 2472 din 23 septembrie

2008 a Consiliului de Administrație instanța de apel confirmând calitatea de

mandatar al reclamantului în persoana martorului D.I.

În ceea ce privește cel de-al doilea

capăt de cerere instanța de apel a reținut că inițial reclamantul a deținut 115

acțiuni cu o cotă de participare la capital de 0,024 % și că dreptul la

subscriere a fost exercitat nu numai de reclamant ci și de N.C.D., care a

subscris la rândul său 235.200 acțiuni, subscriere prezumată a fi legală,

valabilitatea acestor subscrieri nefăcând obiectul cauzei, situație care face

inadmisibilă desființarea drepturilor acționarului majoritar în condițiile în

care nu a fost chemat în judecată, astfel că nu se justifică constatarea

calității de acționar al SC C. SA Brașov a reclamantului, cu participare de

9,527 %.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs atât de către reclamant cât și de către pârâtă.

Reclamantul a invocat dispozițiile art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., susținând că față de constatarea instanței

privind nulitatea deciziei Consiliului de Administrație consecința firească

este constatarea cotei sale de participare la capitalul social în procent de

9,527 %, fiind inadmisibilă lăsarea la aprecierea celui care a fraudat legea să

stabilească cota de participare a reclamantului la capitalul social după

majorare, instanța depășindu-și limitele învestirii în ceea ce privește

verificarea legalității subscrierilor făcute de N.C.D.

În recursul său pârâta SC C. SA

Brașov a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 1093

și 1533 C. civ., precum și dispozițiile art. 21, art. 212 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 și a susținut că plata nu a fost făcută în sensul stingerii

obligațiilor, astfel că nu sunt aplicabile regulile generale ale plății, în

sensul că oricine poate face plata interesat sau nu și, cum banii au fost

virați de D.I. care nu era acționar corect au fost restituiți, fiind puțin

probabil ca acesta să fie mandatarul reclamantului, art. 21 din Legea nr. 31/1990

excluzând plata făcută de un neacceptant, dacă nu se arată pentru cine este

făcută.

De asemenea, a susținut că numai A.G.A.

poate valida subscrierile și plata acestora, fiind greșită soluția anulării

deciziei Consiliului de Administrație nr. 2472/2008.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Susținerea reclamantului cum că

cererea privind constatarea cotei de participare de 9,527 % ce-i revenea după

majorarea de capital social este consecința anulării deciziei Consiliului de

Administrație nu poate fi interpretată în sensul că reclamantul ar avea automat

dreptul la o participare de 9,527 % la capitalul social. Anularea deciziei mai

sus menționate pentru motivul că a fost emisă cu rea-credință, în fraudarea

legii, înseamnă revenirea la structura acționariatului dinaintea emiterii

acesteia, respectiv, dinaintea majorării capitalului social cu suma de 411.600

lei reprezentând 235.200 acțiuni.

Față de împrejurarea că instanța

corect a constatat valabilă plata acțiunilor cumpărate de reclamant pentru cele

58 acțiuni din prima etapă de subscriere și pentru cele 67.178 acțiuni din cea

de-a doua etapă de subscriere, și având în vedere că prin acțiunea introductivă

reclamantul nu a formulat un capăt de cerere privind constatarea structurii

capitalului social și nesolicitând judecarea în contradictoriu cu acționarul

majoritar N.C.D., competența stabilirii structurii acționariatului revine

Consiliului de Administrație și nicidecum instanței de judecată, astfel că

motivul de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi

primit, urmând a fi respins.

Recurentul reclamant a invocat și

faptul că instanța de apel a depășit limitele sesizării, motiv pe care l-a încadrat

în art. 304 pct. 6 C. proc. civ., și a susținut că nu a cerut o verificare a

legalității subscrierii făcute de N.C.D., deși instanța a reținut că acțiunile

se prezumă a fi legal subscrise.

Prin art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

este sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității

în virtutea căruia reclamantul este cel care stabilește limitele judecății prin

obiectul cererii de chemare în judecată.

În acest sens art. 129 alin. (6) C.

proc. civ., stipulează că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății.

Obiectul cererii de chemare în

judecată în cauza de față, l-a constituit constatarea nulității absolute a deciziei

Consiliului de Administrație nr. 2472 din 23 septembrie 2008 și constatarea

calității reclamantului de acționar cu o participare la capitalul social de

9,527 %, cu cheltuieli de judecată.

Văzând decizia Consiliului de

Administrație, Curtea constată că instanța de apel s-a pronunțat în limitele

învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, întrucât nu poate proceda

la constatarea calității de acționar a reclamantului cu o participare de 9,527 %,

decât cunoscând și având certitudinea structurii acționariatului și atâta timp

cât reclamantul nu a înțeles să se judece în contradictoriu și cu acționarul

majoritar în contextul stabilirii acționariatului după majorare, instanța s-a

încadrat în limitele învestirii sale neputând fi sancționată pentru încălcarea

principiului disponibilității, reclamantul nefiind singurul acționar al

societății, astfel că soluția pronunțată de instanța de apel este la adăpost de

orice critică, aceasta statuând corect asupra prezumției de legalitate a

cumpărării acțiunilor de către acționarul majoritar.

În ceea ce privește recursul

declarat de pârâta SC C. SA Brașov Curtea va respinge motivul întemeiat pe art.

304 pct. 9 C. proc. civ., raport la art. 1093 și 1533 C. civ., precum și la art.

21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prin care pârâta a invocat

nelegalitatea efectuării plății acțiunilor subscrise de către reclamant, cu

motivarea că este puțin probabil ca D.I. să fi fost mandatar al reclamantului,

situație față de care acesta din urmă și-ar mări portofoliul de acțiuni fără a

fi plătit.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reglementează modificarea deciziei atacate dacă aceasta a fost lipsită de temei

legal, ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii, reclamantul

invocând încălcarea art. 21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și 1533 C.

civ.

Conform art. 1533 C. civ., mandatul

poate fi expres sau tacit și primirea mandatului poate fi tacită sau să rezulte

din executarea lui din partea mandatarului, iar potrivit art. 1093 C. civ.,

obligația poate fi achitată de orice persoană interesată și chiar de o persoană

neinteresată, aceasta trebuind să lucreze în numele și pentru achitarea

debitorului sau în nume propriu fără a se subroga în drepturile creditorului.

Art. 21 din Legea nr. 31/1990 se

referă la subscrierea acțiunilor în cazul constituirii societăților comerciale.

Conform art. 212 alin. (1) C. proc. civ., societatea pe acțiuni își va putea

majora capitalul, cu respectarea dispozițiilor prevăzute pentru constituirea

societății.

Față de textele legale invocate,

Curtea constată că instanța de apel nu a încălcat dispozițiile art. 1533 C.

civ., privind mandatul, reținând corect că martorul D.I. a acționat în calitate

de mandatar al intimatului reclamant, mandatul fiind tacit și rezultând din

însăși executarea lui. De asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile art.

21 și 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care se referă la îndeplinirea

condițiilor privind majorarea capitalului social și de subscriere a acțiunilor

în cazul constituirii societăților comerciale, față de împrejurarea că

majorarea capitalului social nu a făcut obiectul litigiului iar subscrierea

acțiunilor a fost făcută în condițiile cerute de decizia nr. 13 a Consiliului

de Administrație, care nu a fost anulată, fiind în vigoare.

În ceea ce privește aplicarea

dispozițiilor art. 1093 C. civ., Curtea constată că nici acest motiv nu poate

fi primit întrucât plata acțiunilor a fost făcută de mandatarul D.I., cum bine

a reținut instanța de apel, conform regulilor mandatului, plata fiind efectuată

către creditor, în cuantumul datorat, fiind îndeplinită obligația întocmai de

către mandatar, în termen și la sediul societății ca loc al plății.

Având în vedere considerentele de

mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și în conformitate cu

art. 312 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate atât de către

reclamant cât și de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul

P.C.M. și

de pârâta SC C. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 107/ Ap din 29 octombrie 2009

a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2010.