ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2363/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12057 din 19

decembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F. SA, cu sediul în București,

și cu sediul ales la SCA „M. și Asociații” în București, în contradictoriu cu

pârâta SC P. SA, cu sediul în București.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut următoarele:

La data de 15 martie 2005 s-a desfășurat

Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC P. SA, adoptându-se Hotărârea

AGEA nr. 1 din 15 martie 2005 prin care s-a stabilit: majorarea capitalului

social al societății cu suma de 3.925.865.000 lei (prin rotunjirea din rațiuni

de calcul a valorii totale a investițiilor virate către societate, de

3.925.865.872 lei), reprezentând echivalentul în Euro al sumei de 108.000 Euro,

de la 1.393.383.000 lei la 5.319.248.000 lei, prin aportul în numerar constând

în investiții conform contractului de privatizare a societății al SC S.I. SRL;

majorarea capitalului social se realizează prin emisiunea a 3.925.865 noi

acțiuni nominative, având o valoare nominală de 1.000 lei fiecare și o valoare

totală de 3.925.865.000 lei, acțiuni subscrise și achitate integral de SC S.I.

SRL; - urmare a majorării capitalului social prin emisiunea a 3.925.865 acțiuni

nominative, numărul total al acțiunilor societății se majorează de la 1.393.383

acțiuni nominative cu valoarea nominală de 1.000 lei fiecare la 5.319.248

acțiuni nominative cu o valoare nominală de 1.000 lei fiecare.

În conformitate cu prevederile art. 217

din Legea nr. 31/1990, republicată, având în vedere că majorarea capitalului

social se realizează cu valoarea investițiilor aduse la SC S.I. SRL conform

contractului de privatizare a societății, fiind o operațiune specială de

privatizare, având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile art. 9.9.4

din contractul de privatizare, s-a hotărât ridicarea dreptului de preferință al

tuturor acționarilor existenți ai societății la subscrierea de acțiuni în

cadrul majorării capitalului social aprobată conform pct. 1 de mai sus, urmând

ca toate acțiunile emise ca urmare a majorării capitalului social să fie

atribuite exclusiv SC S.I. SRL, care a adus ca aport investițiile realizate

conform contractului de privatizare.

Totodată, s-a stabilit că, în urma

majorării, capitalul social total al societății este de 5.319.248.000 lei,

divizat în 5.319.248 acțiuni nominative în valoare nominală de 1.000 lei

fiecare, repartizat acționarilor astfel: - SC S.I. SRL deține 4.669.883 acțiuni

nominative, în valoare totală de 4.669.883.000 lei, reprezentând 88,3562% din

capitalul social; SC F. SA București deține 4.669.883 acțiuni nominative, în

valoare totală de 147.860.000 lei, reprezentând 2,7797% din capitalul social; -

alți acționari din procesul privatizării în masă (PMM) dețin 471.505 acțiuni

nominative, în valoare totală de 471.505.000 lei, reprezentând 8,8641% din

capitalul social. Participarea la beneficii și pierderi a acționarilor se face

proporțional cu aportul la capitalul social.

Tribunalul consideră că normele invocate

de reclamantă, respectiv art. 216 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, nu

pot conduce la nulitatea hotărârii atacate, întrucât adunarea generală a

stabilit, în condițiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 ridicarea dreptului de

subscriere a noilor acțiuni.

De asemenea, nu sunt fondate susținerile

reclamantei în sensul că nu a existat o convocare a adunării, ordinea de zi

inițială reprezentând raportul majorării capitalului social cu valoarea investițiilor

conform contractului de privatizare, aceasta fiind completată ulterior,

potrivit art. 117 alin. (9) din Legea nr. 31/1990. Adunarea generală

extraordinară a fost convocată în conformitate cu dispozițiile actului

constitutiv printr-un ziar de largă răspândire și prin publicarea

convocatorului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a (fila 162) cu

asigurarea termenului de 15 zile.

În conformitate cu dispozițiile art. 117

alin. (9) din Legea nr. 31/1990, propunerea de precizare și completare a

ordinii de zi a fost aprobată de acționarii prezenți (potrivit procesului-verbal

de ședință).

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia comercială nr. 423 din 5 octombrie 2007 admite apelul

declarat de apelanta-reclamantă SC F. SA București împotriva sentinței

comerciale nr. 12057 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite

cererea și constată nulitatea hotărârii AGEA din 15 martie 2005.

Se vor face cuvenitele mențiuni la ORC,

pe cheltuiala intimatei-pârâte.

Obligă intimata către apelantă la

cheltuieli de judecată în sumă de 22 lei reprezentând taxă de timbru, fond și

apel.

Instanța de apel a reținut că hotărârea

primei instanțe este nelegală, întrucât interpretarea art. 117 alin. (4) nu

poate fi decât în sensul arătat în cererea introductivă deoarece convocarea

trebuia realizată numai prin scrisoare recomandată, sau dacă actul constitutiv

prevedea, prin scrisoare simplă, această interpretare nefiind una exclusivistă ea

regăsindu-se și în doctrina și practica judecătorească în materie.

Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC

P. SA București a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea

prevederilor art. 292 alin. (1) coroborat cu art. 295 alin. (1) C. proc. civ.,

fapt care are ca efect aplicarea sancțiunii nulității hotărârii fiind

pronunțată cu nerespectarea cerințelor imperative prevăzute de lege.

Instanța de apel a înțeles greșit

situația de fapt atunci când califică, într-o interpretare proprie noțiunea de

„motive temeinice” și a interpretat greșit legislația specială aplicabilă în

materia privatizării și postprivatizării, denaturând astfel scopul clauzei

investiționale prevăzute și asumată de cumpărător prin contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. B-034 din 30 octombrie 2003.

Se susține în continuare că față de

caracterul imperativ al dispozițiilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată,

convocarea prin scrisoare recomandată are un caracter potestativ și derogator

de la norma imperativă, în măsura în care aceasta este prevăzută și convenită

prin actul constitutiv al societății.

Posibilitatea de realizare a convocării

prin scrisoare recomandată este lăsată la latitudinea societăților ale cărei

acțiuni sunt în totalitate nominative, aceasta fiind de natură să permită

evitarea cheltuielilor care se fac în cazul realizării convocării potrivit art.

117 alin. (3) din Legea societăților comerciale.

Temeiul de drept indicat de recurentă îl

constituie art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata-reclamantă SC F. SA București a solicitat respingerea recursului,

întrucât instanța a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 117 alin. (4)

din Legea societăților comerciale- modalitatea convocării prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire sau scrisoare simplă a fost introdusă în

urma modificărilor Legii societăților comerciale prin Legea nr. 161/2003,

nefiind o alternativă a convocării prin publicare în Monitorul Oficial sau

printr-un ziar de largă răspândire.

Părțile nu au depus înscrisuri în

conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia recurată

în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile

incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau

casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute

de dispozițiile invocate.

Referitor la primul temei de drept

invocat, acesta nu este aplicabil, întrucât decizia nu cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii este clară,

precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză, conducând în mod

logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Referitor la cel de-al doilea motiv de

recurs, din conținutul deciziei recurate nu rezultă că instanța s-a substituit

părților, reținând un cu totul alt act juridic sau conținut.

În ceea ce privește ultimul motiv de

recurs, acesta nu poate fi primit întrucât hotărârea pronunțată nu este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Convocarea în cazul societăților ale

căror acțiuni sunt în totalitate nominative este valabilă numai dacă este

făcută prin scrisoare recomandată (cu sau fără confirmare de primire) sau prin

scrisoare simplă (dacă actul constitutiv prevede expres acest aspect), în

ambele cazuri trimise la adresa fiecărui acționar, înscrisă în registrul

acționarilor.

Modalitatea convocării prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire sau scrisoare simplă, în condițiile

prevăzute de lege a fost introdusă în urma modificărilor Legii societăților

comerciale prin Legea nr. 161/2003, nefiind o alternativă a convocării prin

publicare în Monitorul Oficial sau printr-un ziar de largă răspândire, textul

fiind în sensul instituirii unei singure reguli în cazul societăților cu toate

acțiunile nominative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

P. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 423 din 5 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2008 .