ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 904/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 1713 din 12 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta SC T.A. SRL și a obligat pârâta la

efectuarea investițiilor în valoare de 25.321,1 DOLARI S.U.A. la SC C. SA București,

sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere. A

respins capătul 3 de cerere ca neîntemeiat.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia comercială nr.

337 din 25 iunie 2007, ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că prin clauza 8 octombrie 3 lit. b) din

contractul părților s-a convenit „ca acțiunile constituite drept gaj să fie

indisponibilizate în favoarea vânzătorului, până la data realizării integrale a

investiției”.

În

acest context, este evident că petitul 3 al acțiunii respectiv: „autorizarea creditorului

A.V.A.S. de a-și realiza gajul constituit de societatea comercială pârâtă în favoarea

… asupra unui număr de 86.846 acțiuni … și pe cale de consecință executarea

gajului … în sensul atribuirii bunului gajat”, apare ca neîntemeiat, de vreme

ce părțile și-au manifestat acordul de voință în sensul indisponibilizării

acțiunilor gajate, în favoarea apelantei, până la data realizării investiției,

și nu în sensul atribuirii proprietății bunului gajat în favoarea vânzătoarei,

apelanta putând solicita cel mult indisponibilizarea acțiunilor gajate.

Mai mult decât atât,

având în vedere că în timpul scurs de la data pronunțării sentinței comerciale nr.

1713 din 12 februarie 2007 și data soluționării apelului 25 iunie 2007,

intimata - cumpărătoare și-a îndeplinit de bună voie obligația stabilită de

către instanța de fond și a realizat integral investiția la care a fost

obligată, achitând contravaloarea în lei a sumei de 25.321,1 DOLARI S.U.A.,

astfel cum atestă O.P. nr. 95 din 10 aprilie 2007, cu titlu de aport la

capitalul social al SC C. SA București, apelanta nu mai poate solicita

atribuirea în proprietate a acțiunilor gajate, intimata făcând dovada

îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamanta invocând motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece pârâta nu și-a executat de

bunăvoie obligația contractuală cum eronat a reținut instanța de apel decât

după chemarea în judecată și nu integral, deoarece aceasta presupunea în lumina

clauzelor contractuale producerea unor dovezi nefăcute în cauză, respectiv: hotărârea

A.G.A. privind majorarea capitalului social al Societății; actul adițional la

statutul societății privind majorarea capitalului social; încheierea judecătorului

delegat de la O.R.C. a majorării capitalului social al Societății; certificatul

de înregistrare mențiuni de la O.R.C. cu privire la majorarea capitalului

social.

Pe de altă parte, în

conformitate cu dispozițiile art. 1689 C. civ. și 482 C. com., în cazul în care

debitorul nu își achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului,

în speță, prin atribuirea în proprietate a bunului gajat, respectiv a celor

86.846 acțiuni.

Recursul este

nefondat.

Cererea de chemare în

judecată a avut drept obiect: obligarea pârâtei la respectarea obligației

prevăzute la clauza 8 octombrie 1 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.

873 din 24 decembrie 1998, respectiv de a efectua investițiile în valoare de

25.321,1 DOLARI S.U.A. la SC C. SA București, din angajamentul investițional

asumat prin contract; obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în

cuantum de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea

obligației menționate, de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești și până la data îndeplinirii acestora; autorizarea creditorului

A.V.A.S. să-și realizeze gajul constituit de societatea comercială pârâtă, în

favoarea instituției noastre asupra unui număr de 86.846 acțiuni cumpărate prin

contractul nr. 873 din 24 decembrie 1998, numerotate de la 327.345 la 414.190

inclusiv, și pe cale de consecință executarea gajului constituit de către

pârâtă în favoarea A.V.A.S., în sensul atribuirii proprietății bunului gajat.

Ulterior, prin O.P. nr.

95 din 10 aprilie 2007 pârâta a vărsat contravaloarea în lei a sumei de

25.321,1 DOLARI S.U.A. reprezentând aport la capitalul social al SC C. SA

București, formalitățile prevăzute de lege și contract de înregistrare a

operațiunii de majorare a capitalului social nefiind probate în cauză, decât în

faza recursului, conform dovezilor de la dosarul de recurs și din care rezultă

că hotărârea A.G.A. privind majorarea capitalului social a fost înregistrată la

Registrului Comerțului la data de 18 ianuarie 2008.

Prin urmare, clauza

cuprinsă în art. 8 octombrie 2 din contract fiind îndeplinită nu se mai poate

reține incidența dispozițiilor legale în vigoare privind dreptul creditorului

de a cere lucrul în contul creanței, ca o modalitate de realizare a gajului,

care, pe de o parte, se poate realiza prin indisponibilizarea acțiunilor, așa

cum s-a prevăzut prin contract, instanța de apel motivând greșit sub acest

aspect, dar pe de altă parte, gajul prin indisponibilizarea acțiunilor nu poate

da naștere, în favoarea părților decât la acele drepturi prevăzute de lege și

contract.

Or, stingerea

obligației principale conduce la stingerea garanției reale mobiliare,

neputându-se reține nici incidența art. 27 alin. (1) din Legea nr. 99/1999

privitor la supraviețuirea garanției, obligației principale.

Desființarea

obligației principale atrage și desființarea garanției conform principiului

„accesorium sequitur principale” așa cum corect a reținut de această dată și

instanța de apel, încât, recursul este nefondat.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va fi respins, situație ce atrage și

incidența dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta reclamantă urmând să

suporte cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 337 din 25 iunie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei – pârâte, SC T.A. SRL Snagov, suma de 4.000 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 martie 2008.