ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2518/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7031 din 23 mai

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune

interese reprezentând contravaloare gaj investiție neefectuată pentru anul III

investițional.

A respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând

contravaloare gaj investiție neefectuată pentru anul III investițional ca fiind

prescris.

A admis excepția

prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune

interese reprezentând fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei.

A respins capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând

fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei ca fiind prescris.

A respins capătul de cerere privind

rezoluționarea contractului formulat de reclamanta A.V.A.S. București în

contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA București ca neîntemeiată.

A respins capetele de

cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, ca neîntemeiate.

A obligat recurenta la plata sumei de 2.500

lei cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I. SA.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut în esență că în cauză nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ. pentru a se dispune

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare.

În ceea ce privește

celelalte capete de acțiune, astfel cum acestea au fost completate și precizate

instanța de fond a reținut că în cauză nu se justifică obligarea pârâtei la

plata sumelor reprezentând contravaloare gaj constituit în vederea garantării

investițiilor neefectuate pentru anii IV și V.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 558 din 16

noiembrie 2007 a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S. București împotriva

sentinței comerciale nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC R.I. SA București.

A desființat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut în esență că instanța de fond respectând

principiul disponibilității, trebuia să analizeze capătul principal de cerere -

rezoluțiunea contractului și ulterior în funcție de soluția pronunțată trebuia

să se pronunțe și pe cererea accesorie, respectiv cererea privind daunele

interese, respingându-le sau admițându-le total sau parțial.

Instanța de fond în

mod greșit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal,

pronunțând o soluție nelegală, echivalând cu o rezolvare a procesului fără a se

intra în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de reclamant.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta SC R.I. SA București susținând în esență că

instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantei - apelante A.V.A.S.

și a desființat sentința comercială nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pe considerentul că instanța de fond în mod

greșit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal,

pronunțând o soluție nelegală echivalând cu rezolvare a procesului fără a intra

în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de către reclamant”.

Recursul pârâtei este

nul.

Din examinarea

actelor de la dosarul cauzei rezultă că cererea de recurs este semnată prin

avocat V.E. și nu de reprezentantul legal al societății și față de această

situație prin încheierea din 13 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, i s-a pus în vedere recurentei - pârâte, să

depună la dosar împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al recursului

semnată și ștampilată la rubrica „client” de conducerea societății sau o adresă

semnată de conducerea societății și pe care să fie aplicat sigiliul și prin

care aceasta să declare că își însușește recursul declarat prin avocat,

dispoziție neîndeplinită până la termenul acordat în acest scop (fila 20 -

dosar recurs).

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității și semnătura, formalitate importantă căci în lipsa ei nu se poate

stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimitate

procesuală.

În speță cererea de

recurs nu a fost semnată de conducerea societății.

Pe de altă parte, în

speță nu se constată nici existența unui mandat special prin care conducerea

societății să împuternicească pe avocat să declare și că semneze cererea de

recurs în numele acesteia, astfel că în lipsa unei asemenea dovezi, persoana

care a semnat cererea de recurs nu a probat calitatea sa de reprezentant al

societății recurente.

În concordanță cu

dispozițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. s-a pus în vedere recurentei să

îndeplinească această cerință a legii dar ea nu s-a conformat nici până astăzi,

consecința nerespectării fiind aplicarea sancțiunii legale a nulității acestui

recurs, fapt care face de prisos examinarea motivelor de casare care vizează

fondul cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta

SC R.I. SA București prin administrator judiciar

R.M.C.P.I. Ipurl București împotriva Deciziei comerciale nr. 558 din 16

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul

art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.