ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2518/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 7031 din 23 mai 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând contravaloare gaj investiție neefectuată pentru anul III investițional. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând contravaloare gaj investiție neefectuată pentru anul III investițional ca fiind prescris. A admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese reprezentând fonduri de restructurare în cuantum de 68.100 lei ca fiind prescris. A respins capătul de cerere privind rezoluționarea contractului formulat de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta SC R.I. SA București ca neîntemeiată. A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese, ca neîntemeiate. A obligat recurenta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC R.I. SA. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ. pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare.

În ceea ce privește celelalte capete de acțiune, astfel cum acestea au fost completate și precizate instanța de fond a reținut că în cauză nu se justifică obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând contravaloare gaj constituit în vederea garantării investițiilor neefectuate pentru anii IV și V. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 558 din 16 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC R.I. SA București. A desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în esență că instanța de fond respectând principiul disponibilității, trebuia să analizeze capătul principal de cerere - rezoluțiunea contractului și ulterior în funcție de soluția pronunțată trebuia să se pronunțe și pe cererea accesorie, respectiv cererea privind daunele interese, respingându-le sau admițându-le total sau parțial. Instanța de fond în mod greșit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal, pronunțând o soluție nelegală, echivalând cu o rezolvare a procesului fără a se intra în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de reclamant. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC R.I.

SA București susținând în esență că instanța de apel în mod greșit a admis apelul reclamantei - apelante A.V.A.S. și a desființat sentința comercială nr. 7031 din 23 mai 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe considerentul că instanța de fond în mod greșit a analizat fiecare capăt de cerere ca fiind un capăt principal, pronunțând o soluție nelegală echivalând cu rezolvare a procesului fără a intra în cercetarea fondului conform încadrării juridice arătate de către reclamant”. Recursul pârâtei este nul. Din examinarea actelor de la dosarul cauzei rezultă că cererea de recurs este semnată prin avocat V.E.

și nu de reprezentantul legal al societății și față de această situație prin încheierea din 13 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, i s-a pus în vedere recurentei - pârâte, să depună la dosar împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al recursului semnată și ștampilată la rubrica „client” de conducerea societății sau o adresă semnată de conducerea societății și pe care să fie aplicat sigiliul și prin care aceasta să declare că își însușește recursul declarat prin avocat, dispoziție neîndeplinită până la termenul acordat în acest scop (fila 20 - dosar recurs). Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității și semnătura, formalitate importantă căci în lipsa ei nu se poate stabili dacă recursul a fost declarat de persoana care are legitimitate procesuală.

În speță cererea de recurs nu a fost semnată de conducerea societății. Pe de altă parte, în speță nu se constată nici existența unui mandat special prin care conducerea societății să împuternicească pe avocat să declare și că semneze cererea de recurs în numele acesteia, astfel că în lipsa unei asemenea dovezi, persoana care a semnat cererea de recurs nu a probat calitatea sa de reprezentant al societății recurente. În concordanță cu dispozițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. s-a pus în vedere recurentei să îndeplinească această cerință a legii dar ea nu s-a conformat nici până astăzi, consecința nerespectării fiind aplicarea sancțiunii legale a nulității acestui recurs, fapt care face de prisos examinarea motivelor de casare care vizează fondul cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC R.I. SA București prin administrator judiciar R.M.C.P.I. Ipurl București împotriva Deciziei comerciale nr. 558 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.