ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2256/2009

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Reclamanta SC A. & R. SRL a

sesizat Tribunalul București cu o acțiune prin care a solicitat ca pârâta A.V.A.S.

să fie obligată la restituirea sumei de 552.227 Ron încasată de pârâtă ca plata

nedatorată, pentru bunuri inexistente, precum și obligarea la plata dobânzii

legale determinate la suma de 38.610 Ron. Sumele pretinse prin acțiunea

introductivă de instanță au fost precizate la data de 29 octombrie 2007, cuantumul

astfel determinat și precizat fiind de 552.479 lei sumă de restituit și 45.118

lei dobândă.

În fața primei instanțe pârâta A.V.A.S.

a formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC R.C. SA și a solicitat la

rândul său, ca, în ipoteza în care va fi obligată la plata sumelor pretinse

prin acțiune, chemata în garanție să fie obligată la plată către A.V.A.S.

Sentința Tribunalului București, secția

comercială

Prin sentința nr. 4978 din 7 aprilie

2008, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea principală prin

care s-a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 552.479 lei, a

admis excepția prematurității cererii pentru plata dobânzii și a respins ca

rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de A.V.A.S.

împotriva SC R.C. SA București.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța

de fond a respins excepțiile necompetenței materiale a inadmisibilității

acțiunii și a prescripției extinctive invocate de pârâta A.V.A.S., reținând ca

întemeiată numai excepția prematurității celui de al doilea capăt de cerere

privind dobânzile, temeiul legal reținut fiind art. 720

1

C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, cu referire la primul capăt de cerere prima instanță a

stabilit că reclamanta a câștigat licitația organizată conform procesului

verbal de licitație nr. 496/2006, că în cuprinsul acestuia au fost cuprinse 11

active și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține că, în

cauză, se impune restituirea sumei achitată în mod voluntar, creanța fiind

reală și acceptată din moment ce în procesul verbal de licitație erau

individualizate bunurile care trebuiau achitate și prețul lor.

A mai reținut instanța că prin

această acțiune reclamanta contestă de fapt mecanismul de formare al prețului

susținere care nu a fost avută în vedere întrucât, în realitate, eroarea

vizează mecanismul de formare a acordului de voință, or, acest lucru nu a fost

invocat.

Apelul. Decizia Curții de Apel

Împotriva sentinței nr. 4978 din 7

aprilie 2008 a declarat apel reclamanta SC A. & R. SRL prin care a susținut

că soluția este netemeinică întrucât s-a demonstrat că cele 11 active adjudecate

au fost dublu individualizate, iar în condițiile în care contraprestația

pârâtei de a preda acele bunuri nu a fost îndeplinită suma achitată nu este

datorată și se cuvine a fi restituită.

Apelanta a apreciat că indiferent de

prețul de adjudecare stabilit, se impune diminuarea acestuia cu valoarea

activelor care au fost individualizate de două ori. S-a criticat de către

apelantă și aplicarea art. 720

1

C. proc. civ., cu motivarea că, chiar

și neindividualizată dobânda curge, obiectul acțiunii fiind compus din suma de

restituit plus dobânda care poate fi întregită sau modificată până la prima zi

de înfățișare.

Criticile aduse sentinței fondului

au fost înlăturate de Curtea de Apel București, care prin decizia nr. 623 din

18 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A. & R. SRL .

În argumentarea soluției de

respingere a apelului, Curtea a avut în vedere că indiferent de prețul de

pornire, corect sau incorect stabilit, acesta nu are o reflectare proporțională

în cuantumul prețului de adjudecare pentru că acesta se realizează după reguli

proprii pe parcursul licitației, astfel că, potrivit instanței nu se poate

reține plata nedatorată invocată de apelantă pentru a se diminua prețul de

adjudecare. S-a mai reținut că bunurile au fost vândute în bloc, că raportul de

evaluare a stat la baza prețului de pornire în mod orientativ, prețul de

adjudecare obținut depinzând de voința de a licita și nu de valoarea reală a

bunurilor licitate. Și criticile privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor

legale cât și asupra modului de aplicare a art. 720

1

C. proc. civ.

au fost apreciate ca neîntemeiate față de interesul ocrotit prin textul

articolului criticat , concilierea potrivit legii procesuale presupunând comunicarea

în scris a tuturor pretențiilor indiferent de natura sau temeiul lor.

Recursul. Motivele de recurs.

Reclamanta SC A. & R. SRL a declarat

recurs și a susținut, în sprijinul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

alin. (9) C. proc. civ. pe care l-a invocat, că plata făcută în urma

adjudecării bunurilor licitate este lipsită de cauză în privința activelor

individualizate de două ori și că astfel s-au încălcat prevederile art. 992-997

C. civ.

Pentru susținerea acestui motiv s-a

adus ca argument existența plății sumei de 430.959 Ron, recunoscută de intimate,

cu trimitere la adresa din 17 martie 2008 emisă de A.V.A.S.

Alte argumente legate de plata

nedatorată vizează ignorarea modalității de formare a prețului de adjudecare

care în opinia recurentei depinde de prețul de pornire la care se adaugă oferta

fiecărui participant, concluzia acestor susțineri fiind că elementele

determinante pentru formarea voinței de adjudecare este valoarea activelor. A

mai susținut recurenta că ambele componente ale prețului trebuie avute în

vedere în cazul licitației, respectiv al prețului de pornire și al prețului de

adjudecare, că datoria nu există dacă cele 11 active au fost luate în calcul de

două ori, pentru a doua evidențiere plata fiind fără cauză.

Printr-o altă critică s-a susținut

că dispozițiile art. 1329 C. civ. nu sunt aplicabile, că bunurile licitate

reprezentau o universalitate de fapt și nu puteau prin definiție să fie

considerate bunuri măsurabile. Potrivit recurentei art. 1329 C. civ. ar putea

fi incident dacă acțiunea era întemeiată pe art. 1327 C. civ. ori, în cauză,

s-a invocat art. 992-997 C. civ., cadrul procesual fiind stabilit de reclamant potrivit

principiului disponibilității.

Ultima critică vizează aplicarea

greșită a art. 720

1

C. proc. civ. motivat de faptul că excepția putea

fi invocată în condițiile art. 136 C. proc. civ. și cu respectarea art. 21 din

Constituție și a art.6 din CEDO, care interzice limitarea accesului la

justiție. Față de împrejurarea că dobânzile curg de drept conform art. 43 C.

com., obiectul acțiunii nu se poate reduce la pretențiile indicate în

convocarea la conciliere, cu atât mai mult cu cât art.132 C. proc. civ. oferă

posibilitatea reclamantului să-și modifice sau să-și întregească cererea de

chemare în judecată.

Pentru toate aceste motive recurenta

a solicitat modificarea soluțiilor anterior pronunțate și, în fond admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este nefondat.

și urm. C. proc. civ. presupune abordarea a două chestiuni care vizează

răspunsul la susținerile potrivit cărora: (a) plata este nedatorată și (b)

plata a fost făcută din eroare.

a) Plata ca operațiune juridică

presupune existența unei datorii, a unei obligații care trebuie stinsă. Dacă o

asemenea obligație nu există, plata nu este săvârșită valabil ceea ce ar duce

la concluzia că este lipsită de cauză.

O astfel de situație nu se regăsește

în speță întrucât plata s-a săvârșit în executarea unui angajament contractual.

În concret cauza a existat și s-a născut din adjudecarea bunurilor scoase la

licitație de organizatorul licitației A.V.A.S., care i-a înmânat recurentei

procesul verbal prin care s-a individualizat prețul de adjudecare. Prin urmare

recurenta a stins prin plată, așa cum s-a reținut în alți termeni de instanța

de apel, o creanță existentă izvorâtă din procesul verbal de licitație.

Așadar, cauza plății nu poate fi

pusă la îndoială, întrucât datoria a existat, sau altfel spus ceea ce s-a

plătit era debit.

b) Plata nu a fost făcută din eroare

întrucât recurenta era debitoarea obligației de a achita prețul masei de bunuri

licitate și adjudecate. Participarea la licitație și acceptarea prețului final

de adjudecare, așa cum rezultă din fișa de licitație și anexele acesteia, scot

în evidență și constituie fundament pentru concluzia că plata a fost făcută

pentru că recurenta era debitoare și nu pentru că a avut credința că este

debitoare. Prin urmare, nu subzistă afirmația și argumentele aduse în sprijinul

plății din eroare și a lipsei cauzei în privința activelor individualizate de

două ori. Nici problema inexistenței datoriei nu va putea fi reținută pentru

cele 11 active din masa licitată întrucât din procesul verbal de licitație

rezultă că nu au fost scoase la vânzare bunuri individualizate (fiecare în

parte) cu posibilitatea de a licita pentru fiecare, ci activele SC P. SA BACĂU,

care s-au vândut în bloc.

componența prețului prin care s-au adus argumente în scopul de a demonstra că

prețul de pornire era lipsit de cauză sunt nefondate. Se va reține mai întâi că

chestiunile legate de aceste aspecte vizează licitația însăși care nu poate fi

discutată distinct de etapele sale în condițiile în care prețul de pornire era

orientativ pentru întreaga masă de bunuri, iar licitația nu a fost contestată.

În al doilea rând, licitația s-a bazat pe prețuri crescătoare și s-a oprit la

cel mai mare preț oferit de recurentă în condițiile participării mai multor

ofertanți. În consecință, reducerea prețului de adjudecare pentru că prețul de pornire

estimat s-a bazat pe o evaluare ce a conținut erori nu poate fi realizată

separat de procedura de licitație întrucât vizează însăși acordul de voință,

iar evoluția prețului în timpul licitației nu mai poate fi apreciată după ce

licitația s-a încheiat. Nu în ultimul rând în procesul verbal de licitație s-au

stabilit termene de plată a bunurilor adjudecate de aproximativ o lună de la data

înmânării procesului verbal, iar plata s-a realizat fără nicio obiecție.

se va reține că raportul de evaluare a stat la baza prețului de pornire ca

valoare estimativă în timp ce prețul de adjudecare a reprezentat prețul cel mai

mare oferit care nu are legătură cu valoarea reală a masei de bunuri ci cu

voința de adjudecare. În condițiile în care mecanismul licitației nu a avut în

vedere valoarea activelor menționate de două ori în raportul de evaluare iar

licitația a vizat vânzarea în bloc a unor bunuri, corect au stabilit instanțele

anterioare că sunt aplicabile dispozițiile art. 1329 C. civ. și că

adjudecatarul nu are dreptul la scăderea prețului pentru lipsa unor bunuri,

lipsa nefiind semnificativă în raport de valoarea estimată. În măsura în care

s-ar fi prezentat un singur ofertant, prețul de adjudecare fiind și preț de

pornire iar bunurile s-ar fi licitat individual, chestiunea prețului de pornire

putea fi pusă, însă în același context al realizării acordului de voință care precede

adjudecarea.

1

C. proc. civ. a

fost corect aplicat de instanțele anterioare. Soluționarea capătului de cerere

privind dobânzile este în strânsă legătură cu restituirea sumei pretins

nedatorate. În măsura în care capătul de cerere amintit nu s-a admis nu se

poate pune în discuție plata dobânzilor întrucât acestea depind de obligația principală.

Instanțele de fond și apel s-au oprit asupra excepției prematurității acestui capăt

de cerere observând că nu s-a realizat concilierea prealabilă și cu privire la

suma care a fost solicitată cu titlu de dobândă. În adevăr, obiectul cererii

include și această componentă, plata dobânzilor, așa încât faptul că acestea

curg de drept nu îndreptățește susținerea potrivit căreia cererea respectivă nu

trebuie supusă concilierii. Dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. nu

au caracter facultativ și nici nu împiedică accesul la justiție astfel cum a

afirmat recurenta. Sesizarea instanței pentru valorificarea drepturilor se face

în condițiile procedurale stabilite de lege, așa încât prin condiționarea

valorificării unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri nu se

restrânge accesul la justiție, de care, în mod evident, cel interesat

beneficiază în condițiile legii (Decizia Curții Constituționale nr. 335/2004).

Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 720

1

sunt în

concordanță cu prevederile constituționale privind accesul liber la justiție

precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De

altfel în condițiile date această critică nu mai are nicio eficiență juridică

așa cum s-a arătat mai sus.

În acest context, respingerea primului

capăt de cerere face de prisos dezvoltarea chestiunilor legate de aplicarea

art. 720

1

C. proc. civ., astfel că, nu vor fi reținute nici

celelalte argumente dezvoltate în recurs, care oricum nu duc la nulitatea soluțiilor

anterior pronunțate.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A. & R. SRL BACĂU împotriva deciziei comerciale nr. 623 din

18 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 octombrie 2009.