ÎCCJ, decizie (scj.ro #83161)

Adjudecare la licitație . Preț . Îmbogățire fără justă cauză . Cuprins pe materii : Drept comercial . Obligații comerciale . Index alfabetic : licitație - dobândă legală - preț de adjudecare - conciliere prealabilă C. civ ., art.992-997, art.1329 Participarea la licitație și acceptarea prețului final de adjudecare constituie fundament pentru concluzia că plata a fost făcută pentru că adjudecatara era debitoare și nu pentru că a avut credința că este debitoare. Prin urmare, nu subzistă afirmația și argumentele aduse în sprijinul plății din eroare și a lipsei cauzei în privința activelor individualizate de două ori. Secția Comercială , Deci zia nr. 2256 din 2 octombrie 2009 Reclamanta

SC A.R SRL

a solicitat ca pârâta AVAS să fie obligată la restituirea sumei de 552.227 Ron încasată de pârâtă ca plata nedatorată, pentru bunuri inexistente, precum și obligarea la plata dobânzii legale determinate la suma de 38.610 Ron . Sumele pretinse prin acțiunea introductivă de instanță au fost precizate, cuantumul astfel determinat și precizat fiind de 552.479 lei sumă de restituit și 45.118 lei dobândă . Pârâta AVAS a formulat cerere de chemare în garanție împotriva SC R. SA și a solicitat la rândul său, ca, în ipoteza în care va fi obligată la plata sumelor pretinse prin acțiune, chemata în garanție să fie obligată la plată către AVAS.

Prin sentința nr.4978 din 7 aprilie 2008, Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea principală prin care s-a solicitat obligarea pârâtei AVAS la plata sumei de 552.479 lei, a admis excepția prematurității cererii pentru plata dobânzii și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de AVAS împotriva SC R. SA București.

Instanța de fond a respins excepțiile necompetenței materiale, a inadmisibilității acțiunii și a prescripției extinctive invocate de pârâta AVAS, reținând ca întemeiată numai excepția prematurității celui de al doilea capăt de cerere privind dobânzile, temeiul legal reținut fiind art.720 1 C. proc . civ .. Pe fondul cauzei, cu referire la primul capăt de cerere prima instanță a stabilit că reclamanta a câștigat licitația organizată conform procesului-verbal de licitație nr.496/2006, că în cuprinsul acestuia au fost cuprinse 11 active și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține că, în cauză, se impune restituirea sumei achitată în mod voluntar, creanța fiind reală și acceptată din moment ce în procesul-verbal de licitație erau individualizate bunurile care trebuiau achitate și prețul lor.(…) Împotriva sentinței nr.4978 din 7 aprilie 2008 a declarat apel reclamanta

SC A.R  SRL

prin care a susținut că soluția este netemeinică întrucât s-a demonstrat că cele 11 active adjudecate au fost dublu individualizate , iar în condițiile în care contraprestația pârâtei de a preda acele bunuri nu a fost îndeplinită , suma achitată nu este datorată și se cuvine a fi restituită . Apelanta a apreciat că indiferent de prețul de adjudecare stabilit, se impune diminuarea acestuia cu valoarea activelor care au fost individualizate de două ori .( …) Curtea de Apel București, prin decizia nr.623 din 18 decembrie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A.R SRL . Curtea a avut în vedere faptul că , indif erent de prețul de pornire, corect sau incorect stabilit, acesta nu are o reflectare proporțională în cuantumul prețului de adjudecare, pentru că acesta se realizează după reguli proprii pe parcursul licitației, astfel că nu se poate reține plata nedatorată invocată de apelantă pentru a se diminua prețul de adjudecare.

S-a mai reținut că bunurile au fost vândute în bloc, că raportul de evaluare a stat la baza prețului de pornire în mod orientativ, prețul de adjudecare obținut depinzând de voința de a licita și nu de valoarea reală a bunurilor licitate.(…) Reclamanta SC A.R SRL a declarat recurs și a susținut că plata făcută în urma adjudecării bunurilor licitate este lipsită de cauză în privința activelor individualizate de două ori și că astfel s-au încălcat prevederile art.992 – 997 C . civ .( …) Alte argumente legate de plata nedatorată vizează ignorarea modalității de formare a prețului de adjudecare care în opinia recurentei depinde de prețul de pornire la care se adaugă oferta fiecărui participant, concluzia acestor susțineri fiind că elementele determinante pentru formarea voinței de adjudecare este valoarea activelor . A mai susținut recurenta că ambele componente ale prețului trebuie avute în vedere în cazul licitației , respectiv , al prețului de pornire și al prețului de adjudecare , că datoria nu există dacă cele 11 active au fost luate în calcul de două ori , pentru a doua evidențiere plata fiind fără cauză .(…) Printr -o altă critică s-a susținut că dispozițiile art.1329 C. civ . nu sunt aplicabile , că bunurile licitate reprezentau o universalitate de fapt și nu puteau , prin definiție , să fie considerate bunuri măsurabile . Potrivit recurentei ,

art.1329 C. civ . ar putea fi incident dacă acțiunea era întemeiată pe art.1327 C. civ . ori , în cauză , s-a invocat art.992- 997 C . civ ., cadrul procesual fiind stabilit de reclamant potrivit principiului disponibilității .( …) Recursul este nefondat. Înalta Curte a reținut următoarele: Critica privind aplicarea art.992 și urm. C. civ . presupune abordarea a două chestiuni care vizează răspunsul la susținerile potrivit cărora: (a) plata este nedatorată și (b) plata a fost făcută din eroare. a) Plata, ca operațiune juridică, presupune existența unei datorii, a unei obligații care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligație nu există, plata nu este săvârșită valabil, ceea ce ar duce la concluzia că este lipsită de cauză.

O astfel de situație nu se regăsește în speță, întrucât plata s-a săvârșit în executarea unui angajament contractual. În concret, cauza a existat și s-a născut din adjudecarea bunurilor scoase la licitație de organizatorul licitației AVAS, care i-a înmânat recurentei procesul-verbal prin care s-a individualizat prețul de adjudecare. Prin urmare, recurenta a stins prin plată, așa cum s-a reținut de instanța de apel, o creanță existentă izvorâtă din procesul-verbal de licitație. Așadar, cauza plății nu poate fi pusă la îndoială, întrucât datoria a existat, sau altfel spus ceea ce s-a plătit era debit. b) Plata nu a fost făcută din eroare întrucât recurenta era debitoarea obligației de a achita prețul masei de bunuri licitate și adjudecate.

Participarea la licitație și acceptarea prețului final de adjudecare, scot în evidență și constituie fundament pentru concluzia că plata a fost făcută pentru că recurenta era debitoare și nu pentru că a avut credința că este debitoare. Prin urmare, nu subzistă afirmația și argumentele aduse în sprijinul plății din eroare și a lipsei cauzei în privința activelor individualizate de două ori. Nici problema inexistenței datoriei nu a fost reținută pentru cele 11 active din masa licitată întrucât din procesul-verbal de licitație rezultă că nu au fost scoase la vânzare bunuri individualizate (fiecare în parte) cu posibilitatea de a licita pentru fiecare, ci activele SC P. SA Bacău, care s-au vândut în bloc.(…) Criticile referitoare la componența prețului prin care s-au adus argumente în scopul de a demonstra că prețul de pornire era lipsit de cauză sunt nefondate.

S-a reținut că, chestiunile legate de aceste aspecte vizează licitația însăși care nu poate fi discutată distinct de etapele sale, în condițiile în care prețul de pornire era orientativ pentru întreaga masă de bunuri, iar licitația nu a fost contestată. În al doilea rând, licitația s-a bazat pe prețuri crescătoare și s-a oprit la cel mai mare preț oferit de recurentă în condițiile participării mai multor ofertanți. În consecință, reducerea prețului de adjudecare, pentru că prețul de pornire estimat s-a bazat pe o evaluare ce a conținut erori, nu poate fi realizată separat de procedura de licitație, întrucât vizează însăși acordul de voință, iar evoluția prețului în timpul licitației nu mai poate fi apreciată după ce licitația s-a încheiat.

Nu în ultimul rând, în procesul-verbal de licitație s-au stabilit termene de plată a bunurilor adjudecate, de aproximativ o lună de la data înmânării procesului-verbal, iar plata s-a realizat fără nicio obiecție. S-a mai reținut că raportul de evaluare a stat la baza prețului de pornire ca valoare estimativă, în timp ce prețul de adjudecare a reprezentat prețul cel mai mare oferit, care nu are legătură cu valoarea reală a masei de bunuri, ci cu voința de adjudecare. În condițiile în care mecanismul licitației nu a avut în vedere valoarea activelor menționate de două ori în raportul de evaluare, iar licitația a vizat vânzarea în bloc a unor bunuri, corect au stabilit instanțele anterioare că sunt aplicabile dispozițiile art. 1329 C . civ . și că adjudecatarul nu are dreptul la scăderea prețului pentru lipsa unor bunuri, lipsa nefiind semnificativă în raport de valoarea estimată.

În măsura în care s-ar fi prezentat un singur ofertant, prețul de adjudecare fiind și preț de pornire, iar bunurile s-ar fi licitat individual, chestiunea prețului de pornire putând fi pusă, însă în același context al realizării acordului de voință care precede adjudecarea. (…) În consecință, potrivit art.312 C. proc . civ ., recursul a fost respins ca nefondat.