ÎCCJ, decizie (scj.ro #83161)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83161) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Adjudecare

la

licitație

.

Preț

.

Îmbogățire

fără

justă

cauză

.

Cuprins

pe

materii

:

Drept

comercial

.

Obligații

comerciale

.

Index

alfabetic

:

licitație

-

dobândă legală

-

preț de adjudecare

-

conciliere prealabilă

C.

civ

., art.992-997, art.1329

Participarea la licitație și acceptarea prețului final de

adjudecare constituie fundament pentru concluzia că plata a fost

făcută pentru că adjudecatara era debitoare și nu pentru

că a avut credința că este debitoare. Prin urmare, nu

subzistă afirmația și argumentele aduse în sprijinul

plății din eroare și a lipsei cauzei în privința activelor

individualizate de două ori.

Secția

Comercială

,

Deci

zia

nr. 2256 din 2 octombrie 2009

Reclamanta

SC A.R SRL

a solicitat ca pârâta

AVAS să

fie

obligată la restituirea sumei de 552.227

Ron

încasată de pârâtă ca plata nedatorată, pentru bunuri inexistente,

precum și obligarea

la plata

dobânzii legale

determinate la suma de 38.610

Ron

. Sumele pretinse

prin acțiunea introductivă de instanță au fost precizate,

cuantumul astfel determinat și precizat fiind de 552.479 lei

sumă  de restituit și 45.118 lei dobândă .

Pârâta

AVAS a formulat cerere de chemare  în garanție împotriva SC R. SA

și a solicitat la rândul său, ca, în  ipoteza în care va fi

obligată la plata sumelor pretinse prin acțiune, chemata în

garanție să fie obligată la plată către AVAS.

Prin

sentința nr.4978 din 7 aprilie 2008, Tribunalul București a respins

ca neîntemeiată cererea principală prin care s-a solicitat obligarea

pârâtei AVAS la plata sumei de 552.479 lei, a admis excepția

prematurității

cererii pentru plata dobânzii

și a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare

în  garanție formulată de AVAS împotriva SC R. SA

București.

Instanța

de fond a respins excepțiile

necompetenței

materiale, a inadmisibilității acțiunii și a

prescripției extinctive invocate de pârâta AVAS, reținând ca

întemeiată numai excepția

prematurității

celui de al doilea capăt de cerere privind dobânzile, temeiul legal

reținut fiind art.720

1

C.

proc

.

civ

.. Pe fondul cauzei, cu referire la primul capăt de

cerere prima instanță a stabilit că reclamanta a câștigat

licitația organizată conform procesului-verbal de licitație

nr.496/2006, că în cuprinsul acestuia au fost cuprinse 11 active și

că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se

reține că, în cauză, se impune restituirea sumei achitată

în mod voluntar, creanța  fiind reală și acceptată din

moment ce în procesul-verbal de licitație erau individualizate bunurile

care trebuiau achitate și prețul lor.(…)

Împotriva

sentinței nr.4978 din 7 aprilie

2008 a

declarat apel reclamanta

SC A.R  SRL

prin

care a

susținut

că

soluția

este

netemeinică

întrucât

s-a

demonstrat

că

cele

11 active

adjudecate

au

fost

dublu

individualizate

,

iar

în

condițiile

în

care

contraprestația

pârâtei

de a

preda

acele

bunuri

nu

a

fost

îndeplinită

,

suma

achitată

nu

este

datorată

și

se

cuvine

a

fi

restituită

.

Apelanta

a

apreciat

că

indiferent

de

prețul de adjudecare stabilit, se impune diminuarea acestuia cu

valoarea activelor care au fost individualizate de două ori

.(

…)

Curtea

de Apel București, prin decizia nr.623 din 18 decembrie 2008,  a

respins ca nefondat apelul reclamantei

SC A.R  SRL .

Curtea

a

avut

în

vedere

faptul

că

,

indif

erent

de prețul de pornire, corect sau incorect stabilit, acesta nu are o

reflectare proporțională în cuantumul prețului de adjudecare, pentru

că acesta se realizează după reguli proprii pe parcursul

licitației, astfel că nu se poate reține plata nedatorată

invocată de apelantă pentru a se diminua prețul de adjudecare.

S-a mai reținut că bunurile au fost vândute în bloc, că raportul

de evaluare a stat la baza prețului de pornire în mod orientativ,

prețul de adjudecare obținut depinzând de voința de a licita

și nu de valoarea reală a bunurilor licitate.(…)

Reclamanta

SC

A.R SRL a

declarat

recurs

și

a

susținut

că

plata

făcută

în

urma

adjudecării

bunurilor

licitate

este

lipsită

de

cauză

în

privința

activelor

individualizate

de

două

ori

și

că

astfel

s-au

încălcat

prevederile

art.992 –

997

C

.

civ

.(

…)

Alte

argumente

legate de

plata

nedatorată

vizează

ignorarea

modalității

de

formare

a

prețului

de

adjudecare

care

în

opinia

recurentei

depinde

de

prețul

de

pornire

la care se

adaugă

oferta

fiecărui

participant,

concluzia

acestor

susțineri

fiind

că

elementele

determinante

pentru

formarea

voinței

de

adjudecare

este

valoarea

activelor

.    A

mai

susținut

recurenta

că

ambele

componente

ale

prețului

trebuie

avute

în

vedere

în

cazul

licitației

,

respectiv

, al

prețului

de

pornire

și

al

prețului

de

adjudecare

,

că

datoria

nu

există

dacă

cele

11 active au

fost

luate

în

calcul

de

două

ori

,

pentru

a

doua

evidențiere

plata

fiind

fără

cauză

.(…)

Printr

-o

altă

critică

s-a

susținut

că

dispozițiile

art.1329 C.

civ

.

nu

sunt

aplicabile

,

că

bunurile

licitate

reprezentau

o

universalitate

de

fapt

și

nu

puteau

,

prin

definiție

,

să

fie considerate

bunuri

măsurabile

.

Potrivit

recurentei

, art.1329 C.

civ

.

ar

putea

fi

incident

dacă

acțiunea

era

întemeiată

pe

art.1327 C.

civ

.

ori

,

în

cauză

, s-a

invocat

art.992-

997

C

.

civ

.,

cadrul

procesual

fiind

stabilit

de

reclamant

potrivit

principiului

disponibilității

.(

…)

Recursul

este nefondat. Înalta Curte a reținut următoarele:

Critica

privind aplicarea art.992 și urm. C.

civ

.

presupune abordarea a două chestiuni care vizează răspunsul la

susținerile potrivit cărora: (a) plata este nedatorată și

(b) plata a fost făcută din eroare.

a)

Plata, ca operațiune juridică, presupune existența unei datorii,

a unei obligații care trebuie stinsă. Dacă o asemenea

obligație nu există, plata nu este săvârșită valabil,

ceea ce ar duce la concluzia că este lipsită de cauză.

O

astfel de situație nu se regăsește în speță, întrucât

plata s-a săvârșit în executarea unui angajament contractual. În

concret, cauza a existat și s-a născut din adjudecarea bunurilor

scoase la licitație de organizatorul licitației AVAS, care i-a

înmânat recurentei procesul-verbal prin care s-a individualizat prețul de

adjudecare. Prin urmare, recurenta a stins prin plată, așa cum s-a

reținut de instanța de apel, o creanță existentă

izvorâtă din procesul-verbal de licitație.

Așadar,

cauza plății nu poate fi pusă la îndoială, întrucât datoria

a existat, sau altfel spus ceea ce s-a plătit era debit.

b)

Plata nu a fost făcută din eroare întrucât recurenta era debitoarea

obligației de a achita prețul masei de bunuri licitate și

adjudecate. Participarea la licitație și acceptarea prețului final

de adjudecare, scot în evidență și constituie fundament pentru

concluzia că plata a fost făcută pentru că recurenta era

debitoare și nu pentru că a avut credința că este

debitoare. Prin urmare, nu subzistă afirmația și argumentele

aduse în sprijinul plății din eroare și a lipsei cauzei în

privința activelor individualizate de două ori. Nici problema

inexistenței datoriei nu a fost reținută pentru cele 11 active

din masa licitată întrucât din procesul-verbal de licitație

rezultă că nu au fost scoase la vânzare bunuri individualizate

(fiecare în parte) cu posibilitatea de a licita pentru fiecare, ci activele SC

P. SA Bacău, care s-au vândut în bloc.(…)

Criticile

referitoare la componența prețului prin care s-au adus argumente în

scopul de a demonstra că prețul de pornire era lipsit de cauză

sunt nefondate. S-a reținut că, chestiunile legate de aceste aspecte

vizează licitația însăși care nu poate fi discutată

distinct de etapele sale, în condițiile în care prețul de pornire era

orientativ pentru întreaga masă de bunuri, iar licitația nu a fost

contestată. În al doilea rând, licitația s-a bazat pe prețuri

crescătoare și s-a oprit la cel mai mare preț oferit de

recurentă în condițiile participării mai multor ofertanți.

În consecință, reducerea prețului de adjudecare, pentru că

prețul de pornire estimat s-a bazat pe o evaluare ce a conținut

erori, nu poate fi realizată separat de procedura de licitație,

întrucât vizează însăși acordul de voință, iar evoluția

prețului în timpul licitației nu mai poate fi apreciată

după ce licitația s-a încheiat. Nu în ultimul rând, în

procesul-verbal de licitație s-au stabilit termene de plată a

bunurilor adjudecate, de aproximativ o lună de la data înmânării

procesului-verbal, iar plata s-a realizat fără

nicio

obiecție.

S-a

mai reținut că raportul de evaluare a stat la baza prețului de

pornire ca valoare estimativă, în timp ce prețul de adjudecare a

reprezentat prețul cel mai mare oferit, care nu are legătură cu

valoarea reală a masei de bunuri, ci cu voința de adjudecare. În condițiile

în care mecanismul licitației nu a avut în vedere valoarea activelor

menționate de două ori în raportul de evaluare, iar licitația a

vizat vânzarea în bloc a unor bunuri, corect au stabilit instanțele

anterioare că sunt aplicabile dispozițiile art.

1329 C

.

civ

. și că adjudecatarul nu are

dreptul la scăderea prețului pentru lipsa unor bunuri, lipsa nefiind

semnificativă în raport de valoarea estimată. În măsura în care

s-ar fi prezentat un singur ofertant, prețul de adjudecare fiind și

preț de pornire, iar bunurile s-ar fi licitat individual, chestiunea

prețului de pornire putând fi pusă, însă în același context

al realizării acordului de voință care  precede

adjudecarea. (…)

În consecință, potrivit art.312 C.

proc

.

civ

., recursul a fost respins ca nefondat.