ÎCCJ, decizie (scj.ro #83055)

Privatizare. Contract de garanție reală mobiliară. Constituirea unei garanții suplimentare. Efecte și sancțiuni Cuprins pe materii: Drept comercial. Privatizarea societăților comerciale. Index alfabetic: contract de garanție reală mobiliară - cauză ilicită - creditor chirografar - excepția lipsei de obiect - excepția lipsei de interes - fraudă la lege - hotărâre arbitrală - nulitate absolută O.G. nr. 44/2002 C. civ., art. 1718 Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 44/2002, plata prețului activului transmis trebuia garantată de cumpărător fie prin constituirea garanțiilor reale asupra bunurilor vândute fie prin garanție personală a unui fidejusor. Obligația alternativă impusă de O.G.

nr. 44/2002 nu poate conduce la concluzia nelegalității cauzei sau intenției de fraudare a intereselor celorlalți creditori. Interesul AVAS nu este ascuns, ci, ca orice creditor diligent își ia măsurile pe care le consideră necesare garantării creanței sale, în afara concurenței celorlalți creditori. În acest sens, o garanție suplimentară, pe care nu o prevede actul normativ citat, nu poate constitui o cauză de nulitate. Secția comercială, Decizia nr. 115 din 19 ianuarie 2010 Reclamanta O.E. LTD. a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.B. și S.C. S. S.A. Călan, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție reală mobiliară pe acțiuni încheiat la 21 iulie 2003, pentru cauză ilicită și fraudă la lege.

Reclamanta a susținut că la 23 august 2002 a fost pronunțată o hotărâre arbitrală prin care pârâta S.C. S. S.A. a fost obligată la plata sumei de 1.046.449,68 USD, iar la data de 24 septembrie 2002 aceeași pârâtă a încheiat contractul de societate cu S.C. A. S.A. prin care a adus ca aport social bunurile cele mai importante. Prin contractul de cesiune nr. 18/2002, Ministerul Finanțelor a cesionat către AVAB creanța de 15.870.244 USD pe care pârâta debitoare o avea. Pentru plata prețului activului înstrăinat de AVAB către S.C. A. S.A., pârâta s-a obligat să garanteze cu acțiunile sale prin contractul a cărei nulitate se cere. Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 97/2004, a respins excepțiile lipsei de obiect și a lipsei de interes a acțiunii, a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție reală mobiliară.

Prin decizia nr. 2354/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile pârâtelor, a casat sentința atacată și, constatând necompetența materială a curții de apel ca instanță de fond, a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului București. Instanța de recurs a statuat asupra aplicabilității O.G. nr. 44/2002 care privește o procedură derogatorie de la O.U.G. nr. 51/1998 și pentru care, în materia competenței materiale, se aplică dispozițiile dreptului comun. În rejudecare, Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 5775/2008, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Instanța de fond a reținut în esență că pârâta AVAS (succesoarea AVAB) a vândut prin proces-verbal de negociere directă activul „Turnătorie de tunuri ductile de fontă” proprietatea S.C.

S. S.A. către cumpărătorul S.C. A. S.A., în executarea creanței preluată la data de 28 iunie 2002, iar cumpărătoarea a garantat plata prețului cu acțiunile deținute de debitoare, așa cum prevederile art. 3 din O.G. nr. 44/2002 stabilesc, astfel încât nu sunt cauze de constatare a nulității absolute a contractului de garanție. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 481/2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei, considerând că reclamanta este un creditor chirografar la S.C. S. S.A. pentru care este instituit gajul creditorilor conform art. 1718 C. civ., iar AVAS are o garanție instituită prin contractul 137/2001 și suplimentar o garanție constituită conform prevederilor O.G.

nr. 44/2002. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a criticat decizia atacată, considerând că AVAS a încheiat contractul de garanție reală mobiliară fără a se încadra în cele două modalități de garantare expres prevăzute de art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 44/2002 potrivit căruia plata prețului activului transmis trebuia garantată de cumpărător prin constituirea garanțiilor reale asupra bunurilor vândute fie prin garanție personală a unui fidejusor, cumpărătorul fiind cel care are puterea de a alege între alternativele oferite de actul normativ. Contractul de garanție reală mobiliară încheiat la 21 iulie 2003 nu putea fi încheiat cu S.C.

S. S.A., care este terț față de contractul de vânzare-cumpărare dintre AVAB și S.C. A. S.A., pentru că nu se încadrează în condițiile legii. A mai susținut recurenta că garanția adusă de pârâta S.C. S. S.A. era ilegală pentru că valoarea nominală a acțiunilor cu care a garantat creanța de 15.870.244 USD era de numai 6.271.000 USD, așa încât garanția nu era îndestulătoare și încălca dispozițiile imperative ale O.G. nr. 44/2002. Frauda în drepturile celorlalți creditori rezultă din încheierea contractului care nu îndeplinea cerințele legii. Recursul este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente. În succesiunea evenimentelor care au determinat litigiul, se remarcă anterioritatea contractului de cesiune pe care AVAS l-a executat, accesoriu al creanței cesionate fiind și contractul de gaj nr. 137/2001, față de titlul reclamantei.

Încheierea unui contract de garanție suplimentar, astfel cum judicios a remarcat instanța de apel, nu poate conduce prin el însuși la calificarea cauzei actului drept ilicită ori la aprecierea fraudei la lege. În egală măsură este de remarcat construcția logică subiectivă în privința aplicării prevederilor O.G. nr. 44/2002 relativ la constituirea garanțiilor reale sau personale. În esență, interesul AVAS este acela de a-și constitui garanții pentru recuperarea unui eventual prejudiciu determinat de neplata prețului vânzării iar garanțiile i-au fost oferite de S.C. S. S.A. în calitatea sa de acționar al societății cumpărătoare. A întrerupe raportul de cauzalitate și a analiza unilateral, numai din perspectiva creditorului chirografar, raportul juridic născut prin actul de garantare al prețului vânzării, poate conduce la un silogism care pornește însă de la o ipoteză falsă.

Pentru vânzător legea prevedea constituirea unor garanții, care, dacă se dovedesc neîndestulătoare, atrag riscul acelei părți, nicidecum nulitatea contractului, cu atât mai mult cu cât din această perspectivă reclamantei îi lipsește interesul procesual. Interesul reclamantei este să aducă în patrimoniul debitoarei bunurile pentru întregirea gajului general al creditorilor chirografari, dar nu a solicita lipsirea de efecte a unui act de garanție pe motiv că acesta nu este îndestulător pentru terțul creditor. Obligația alternativă impusă de O.G. nr. 44/2002 nu poate, prin aceasta, conduce la concluzia nelegalității cauzei sau intenției de fraudare a intereselor celorlalți creditori. Interesul AVAS nu este ascuns, ci, ca orice creditor diligent își ia măsurile pe care le consideră necesare garantării creanței sale, în afara concurenței celorlalți creditori.

În acest sens, reluând motivarea curții de apel, o garanție suplimentară, pe care nu o prevede actul normativ citat, nu poate constitui o cauză de nulitate. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 481 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.