ÎCCJ, decizie (scj.ro #83082)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83082) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract de cesiune

încheiat între AVAS și

SIF

. Acțiune în

constatarea nulității. Condiții de nulitate. Frauda la lege

.

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Privatizarea societăților comerciale.

Index alfabetic:

contract de cesiune

- contract de vânzare-cumpărare

- nulitate absolută

- privatizare

Norme metodologice

aprobate prin H.G. nr.12/1997, art.7

lit.b

H.G. nr.127/1997

O.G. nr.37/1997

C.

civ

., art.966, art.968

Când

părțile, prin conivență, au încălcat imperativul legal, cât privește cota de

30% din capitalul social, prin regularizarea efectuată, transferul proprietății

de stat în proprietate privată fiind făcut prin fraudarea legii, ca și caz

particular de cauză ilicită,  fără ca acest motiv de nulitate să fi fost

invocat prin acțiune, instanța

neanalizând

, în

concret, motivul de nulitate constând în cauza ilicită, motiv invocat din

perspectiva prevederilor art.966, 968 C.

civ

., ca

încălcare sau deturnare a scopului avut în vedere de legiuitor la

edictarea

unor norme imperative, respectiv a normelor

referitoare la privatizare, este necesar să se analizeze toate actele care au

fundamentat și validat emiterea actului de regularizare.

Secția comercială,

Decizia nr.960 din 9 martie 2010

Prin sentința nr.1142/2008, Tribunalul Sibiu, Secția

comercială, a

respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. I.

S.R.L. în

contradictoriu cu pârâții A.V.A.S., S.C. B. S.A., S.C. I.C. S.A. și S.I.F.

Transilvania

S.A., având ca obiect constatarea nulității

absolute a actului de cesiune încheiat între A.V.A.S. și S.I.F., a contractului

de vânzare - cumpărare dintre pârâții S.I.F.

Transilvania

S.A. și pârâta S.C. B. S.A., a contractului de vânzare - cumpărare dintre

S.I.F.

Transilvania

S.A. și Ș.C., a contractului de

cesiune dintre S.C. I.C. S.A. și Ș.C., cu restabilirea situației anterioare.

În fond, după desființare, tribunalul, conform recomandărilor din decizia de

trimitere, a analizat acțiunea pe fond, dar numai în raport cu unele din

motivele de nulitate absolută invocate și anume încălcarea dispozițiilor legale

privind cota de 30 % din capitalul social al S.C. I.C. S.A. prin actul de

cesiune nr.243/838/1997 și încălcarea condițiilor de formă prevăzute de lege în

cazul regularizării, din perspectiva actelor normative incidente în cauză

apreciind, că:

- în raport de prevederile art.36

1

din H.G. nr.476/1991 pentru

completarea Normelor Metodologice privind procedura schimbului carnetelor cu

certificate de proprietate și/sau cupoane de privatizare contra acțiuni la

societățile comerciale cu capital de stat care se privatizează în baza Legii

nr.55/1995, aprobate prin H.G. nr.749/1995, S.C. I.C. S.A.

divizată din

S.C. A. S.A. urmează același regim de privatizare cu aceasta, cota de capital

social destinată privatizării fiind de 60 % din cota deținută de F.P.S.;

- actul de cesiune dintre F.P.S. și S.I.F.

Transilvania

S.A. s-a încheiat pe baza protocolului încheiat la 15 decembrie 1998 cu

respectarea art.7

lit.b

din H.G. nr.12/1997;

- potrivit dovezilor administrate nu s-a consumat cota inițială de capital

deținută, fiind înlăturată susținerea reclamantei cu privire la depășirea cotei

de 30 % în raport de Anexa 4 la Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr.12/1997;

- prevederile art.942 și 948 C.

civ

. ca și

prevederile legale care reglementează procedura de privatizare cu titlu gratuit

nu au fost încălcate.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială, prin decizia  nr.30/2009, a

admis apelul declarat de reclamanta S.C. I. S.R.L., a modificat sentința

apelată și a admis acțiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a

contractelor de cesiune și respectiv de vânzare – cumpărare, conform celor

menționate în precizarea la acțiune.

Critica apelantei cu privire la interpretarea actelor normative incidente a

fost apreciată ca întemeiată de instanța de apel, aceasta reținând următoarele

argumente:

- privatizarea prin transfer gratuit către persoanele îndreptățite se putea

face conform art.1 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.55/1995 în limita cotei

de 30 % din capitalul social al societăților comerciale cu capital de stat;

conform art.3 alin.3 din aceeași lege, în funcție de cerere, schimbul de acțiuni

se putea efectua până la limita de 60 %;

- F.P.S. a alocat acțiuni ale S.C. I.C. S.A. care reprezentau 30 % din

capitalul social F.P.P. din care persoanele îndreptățite au subscris 237

acțiuni, rămânând

nesubscrisă

o cotă de 22 %,

neînregistrându-se

o

suprasubscriere

care să justifice incidența art.3 alin.3 din Legea nr.55/1995;

- conform art.4, 7, 8 din H.G. nr.12/1997, pârâta S.I.F. putea opta să păstreze

în portofoliu doar pachetul de 436 acțiuni din capitalul social al reclamantei

reprezentând 22 % rămas neacoperit din capitalul de 30 % destinat privatizării

în masă;

- activitatea fostului F.P.S. București și fostului F.P.P.

Transilvania

contravine normelor imperative iar actul de cesiune a fost încheiat de acestea

de conivență și în frauda legii, fapt ce antrenează nulitatea absolută a lui

și, pe cale de consecință, a actelor subsecvente.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtele S.I.F.

Transilvania

S.A., A.V.A.S. București.

Recurenta – pârâtă S.I.F.

Transilvania

S.A

.

a

invocat art.304 pct.9 C.

proc

.

civ

.

susținând că:

- art.3 alin.3 din Legea nr.55/1995 a fost greșit aplicat, deoarece acesta nu

reglementează regimul juridic al regularizării cotelor de capital social, ci se

referă la cota maximă a schimbului de acțiuni contra carnete de certificate;

- nici un text de lege nu interzice ca, în cazul în care nu s-a subscris

integral cota deținută de

S.I.F.-uri

, acestea să nu

păstreze în portofoliu cota de 30 % a F.P.S., pct.3 al Anexei 4 din Normele

Metodologice aprobate prin H.G. nr.12/1997 fiind clare în acest sens;

- instanța de apel a făcut o greșită trimitere și aplicare a prevederilor H.G.

nr.12/1997,

S.I.F.-urile

puteau să păstreze în

portofoliu, în cadrul procesului de regularizare acțiuni în limita cotei

destinate transferului cu titlu gratuit, (60 %), acțiuni care nu au fost

subscrise; procentul de 22 % vărsat după subscriere fiind deja în portofoliu

S.I.F. și aceasta putând opta pentru restul de 30 % care era gestionat de

F.P.S., cota disponibilă era deci de 52 %;

- actul de cesiune încheiat de F.P.S. și S.I.F.

Transilvania

S.A. a avut ca obiect un număr de 905 acțiuni, așa încât o eventuală nulitate a

actelor subsecvente se putea constata numai în limita acestui număr de acțiuni.

Recurenta

– pârâtă A.V.A.S. a invocat art.304 pct.9 C.

proc

.

civ

. în cărui dezvoltare a arătat că:

- actul de cesiune încheiat între F.P.S. și S.I.F. a fost un act de

regularizare/compensare în baza art.8

lit.c

teza a

II-a din H.G. nr.12/1997, dreptul de prioritate la cumpărarea de acțiuni

înscris pentru reclamantă în clauza 7.7. din contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni

nefiind

operabil în situația regularizării

prevăzută de lege, ci numai dacă ar fi avut loc o vânzare de acțiuni;

- regularizarea/compensarea a operat în baza Legii nr.133/1996 și H.G.

nr.12/1997; F.P.S. cesionând prin compensare cu acțiuni la alte societăți

comerciale cota de 30 %, cota de acțiuni deținută inițial de S.I.F. și alocată

distribuirii de cupoane nominative către populație fiind tot de 30 % din care

au fost alocate cu titlu gratuit 237 acțiuni;

- actul de cesiune, în speță, nu este lipsit de cauză și nici nu a fost

încheiat în frauda legii aceasta presupunând o deturnare

de la scopul în

care normele legale au fost

edictate

.(...)

Examinând

global motivele invocate de recurentele S.I.F.

Transilvania

S.A. și

A.V.A.S, a căror dezvoltare se încadrează în prevederile art.304

pct.9 C.

proc

.

civ

., Înalta

Curte a constatat că acestea sunt fondate, pentru considerentele care urmează:

cauză, tribunalul s-a pronunțat pe fond, urmare deciziei nr.59/A/2006, prin

care Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială, admițând apelul declarat de

reclamantă, a desființat sentința nr.1644/2005 a Tribunalului Sibiu și a trimis

cauza spre

rejudecare

, motivat de faptul că, în mod

greșit, prima instanță a făcut aplicarea art.1201 C.

civ

.

și a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat fără a avea în

vedere că reclamanta, prin precizarea la acțiune, a invocat alte cauze de

nulitate absolută a actelor juridice menționate, fără a mai susține cauza de

nulitate inițial formulată.

imperative ale H.G. nr.12/1997, H.G. nr.127/1997 și ale O.G. nr.37/1997 privind

depășirea cotei de 30 % din capitalul social prin regularizarea efectuată,

transferul proprietății de stat în proprietate privată fiind făcut prin

fraudarea legii ca și caz particular de cauză ilicită.

3.

Rejudecând

, tribunalul, în stabilirea situației de

fapt, a reținut că actul de cesiune nr.243/868/1997, a cărui nulitate s-a

solicitat, a fost încheiat pe baza protocolului înregistrat sub nr.18884/1998

și a listei societăților la care societatea de investiții financiare a optat

pentru a deveni acționar în limita cotei destinate transferului cu titlu

gratuit, rămasă disponibilă conform art.7

lit.b

din

H.G. nr.12/1997.

Este evident, însă, că actul de cesiune încheiat la 11 august 1997 a precedat

protocolul din 15 decembrie 1998, acesta din urmă

neputând

astfel să-l fundamenteze pe cel dintâi, constatarea tribunalului fiind greșită.

Totodată, instanța de fond nu a analizat cauza de nulitate invocată prin

precizarea la acțiune, constând frauda la lege ca și caz particular de cauză

ilicită, în exprimarea reclamantei.

acestei cauze de nulitate cât și a incidenței dispozițiilor imperative cu

privire la cota de 30 % din capitalul social.

devolutiv

a stabilit că pârâtele S.I.F. și F.P.S., prin conivență, au încălcat

imperativul legal cât privește cota de 30% din capitalul social și au fraudat

legea, aspecte „dovedite cu prisosință”, fără a face însă trimitere la vreo

dovadă în acest sens, deși reclamanta – apelantă, nici prin acțiunea precizată

și nici prin motivele de apel, nu a invocat conivența frauduloasă pe care

instanța de apel o reține ca și cauză determinantă a nulității actului de

cesiune.

Instanța de apel nu a analizat însă, în concret, motivul de nulitate constând

în cauza ilicită pe care reclamanta a invocat-o din perspectiva prevederilor

art.966, 968 C.

civ

., ca încălcare sau deturnare a

scopului avut în vedere de legiuitor la

edictarea

unor norme imperative, în speță celor ale privatizării prin raportare la scopul

urmărit de părți și care a constituit o critică distinctă în apel, relevantă

pentru soluția asupra apelului.

Totodată, deși actul de cesiune nr.243/838/1997, a cărui nulitate s-a solicitat

a se constata, stipulează că încheierea acestuia s-a făcut în conformitate cu

prevederile Legii nr.55/1995, H.G.R. nr.12/1997 și a „Listelor societăților

comerciale la care s-a făcut regularizarea portofoliului între F.P.S. și S.I.F.

Transilvania

”, instanța de apel nu s-a raportat și la

conținutul acestor liste care au fundamentat și validat emiterea actului de

cesiune.

Cum pentru verificarea acestor liste și pentru urmărirea metodologiei la care

face referire anexa nr.4 pct.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr.12/1997, anexă în care se încadrează societatea reclamantă, la toate

societățile care se încadrează în acest punct, pentru a se observa din

perspectiva cauzelor de nulitate invocate de reclamantă, dacă acesteia i s-a

aplicat o metodologie singulară, este necesară efectuarea unei expertize

financiare de către un expert în materie de tranzacții mobiliare, Înalta Curte

a admis recursurile declarate de pârâta S.I.F. și A.V.A.S., a casat decizia

atacată și în baza art.312 alin.(3) C.

proc

.

civ

., a trimis cauza pentru

rejudecare

.

Întrucât Hotărârea nr.12/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

regularizarea cotelor de capital social deținute de F.P.S. și de

S.I.F.-uri

, rezultate în urma transformării Fondurilor

Proprietății Private a fost contrasemnată și de președintele Agenției Naționale

pentru Privatizare, și cum la momentul adoptării ei, era în vigoare Legea

nr.58/1991, care prin art.63 statua că această agenție este organul

guvernamental responsabil pentru coordonarea, îndrumarea și controlul

procesului de privatizare și prin art.64

lit.j

că are

ca atribuție controlul legalității actelor juridice încheiate în aplicarea

legii privatizării, iar Legea nr.55/1995, prin art.3 alin.3, a statuat că

Agenția Națională de Privatizare, împreună cu Fondul Proprietății de Stat și

Fondul Proprietății Private, vor emite norme metodologice pentru regularizarea

cotelor de capital social deținute de F.P.S. și de fiecare F.P.P. și vor

stabili mecanismul, etapele de desfășurare și responsabilitățile organelor de

resort, expertul ce va fi desemnat, la întocmirea lucrării, urmează să aibă în

vedere documentația pertinentă cauzei ce s-a elaborat de Agenția Națională

pentru Privatizare.