- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Alte secții / complete
Decizia nr. 960/2010 — ÎCCJ, Secția comercială — Contract de cesiune încheiat între AVAS și SIF
Contract de cesiune încheiat între AVAS și SIF . Acțiune în constatarea nulității. Condiții de nulitate. Frauda la lege . Cuprins pe materii: Drept comercial. Privatizarea societăților comerciale. Index alfabetic: contract de cesiune - contract de vânzare-cumpărare - nulitate absolută - privatizare Norme metodologice aprobate prin H.G. nr.12/1997, art.7 lit.b H.G. nr.127/1997 O.G.
nr.37/1997 C. civ ., art.966, art.968 Când părțile, prin conivență, au încălcat imperativul legal, cât privește cota de 30% din capitalul social, prin regularizarea efectuată, transferul proprietății de stat în proprietate privată fiind făcut prin fraudarea legii, ca și caz particular de cauză ilicită, fără ca acest motiv de nulitate să fi fost invocat prin acțiune, instanța neanalizând , în concret, motivul de nulitate constând în cauza ilicită, motiv invocat din perspectiva prevederilor art.966, 968 C. civ ., ca încălcare sau deturnare a scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea unor norme imperative, respectiv a normelor referitoare la privatizare, este necesar să se analizeze toate actele care au fundamentat și validat emiterea actului de regularizare.
Secția comercială, Decizia nr.960 din 9 martie 2010 Prin sentința nr.1142/2008, Tribunalul Sibiu, Secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S., S.C. B. S.A., S.C. I.C. S.A. și S.I.F. Transilvania S.A., având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de cesiune încheiat între A.V.A.S. și S.I.F., a contractului de vânzare - cumpărare dintre pârâții S.I.F. Transilvania S.A. și pârâta S.C. B. S.A., a contractului de vânzare - cumpărare dintre S.I.F. Transilvania S.A. și Ș.C., a contractului de cesiune dintre S.C. I.C. S.A. și Ș.C., cu restabilirea situației anterioare. În fond, după desființare, tribunalul, conform recomandărilor din decizia de trimitere, a analizat acțiunea pe fond, dar numai în raport cu unele din motivele de nulitate absolută invocate și anume încălcarea dispozițiilor legale privind cota de 30 % din capitalul social al S.C.
I.C. S.A. prin actul de cesiune nr.243/838/1997 și încălcarea condițiilor de formă prevăzute de lege în cazul regularizării, din perspectiva actelor normative incidente în cauză apreciind, că: - în raport de prevederile art.36 1 din H.G. nr.476/1991 pentru completarea Normelor Metodologice privind procedura schimbului carnetelor cu certificate de proprietate și/sau cupoane de privatizare contra acțiuni la societățile comerciale cu capital de stat care se privatizează în baza Legii nr.55/1995, aprobate prin H.G. nr.749/1995, S.C. I.C. S.A. divizată din S.C. A. S.A. urmează același regim de privatizare cu aceasta, cota de capital social destinată privatizării fiind de 60 % din cota deținută de F.P.S.; - actul de cesiune dintre F.P.S.
și S.I.F. Transilvania S.A. s-a încheiat pe baza protocolului încheiat la 15 decembrie 1998 cu respectarea art.7 lit.b din H.G. nr.12/1997; - potrivit dovezilor administrate nu s-a consumat cota inițială de capital deținută, fiind înlăturată susținerea reclamantei cu privire la depășirea cotei de 30 % în raport de Anexa 4 la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.12/1997; - prevederile art.942 și 948 C. civ . ca și prevederile legale care reglementează procedura de privatizare cu titlu gratuit nu au fost încălcate. Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială, prin decizia nr.30/2009, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. I. S.R.L., a modificat sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a contractelor de cesiune și respectiv de vânzare – cumpărare, conform celor menționate în precizarea la acțiune.
Critica apelantei cu privire la interpretarea actelor normative incidente a fost apreciată ca întemeiată de instanța de apel, aceasta reținând următoarele argumente: - privatizarea prin transfer gratuit către persoanele îndreptățite se putea face conform art.1 alin.1 și art.2 alin.1 din Legea nr.55/1995 în limita cotei de 30 % din capitalul social al societăților comerciale cu capital de stat; conform art.3 alin.3 din aceeași lege, în funcție de cerere, schimbul de acțiuni se putea efectua până la limita de 60 %; - F.P.S. a alocat acțiuni ale S.C. I.C. S.A. care reprezentau 30 % din capitalul social F.P.P. din care persoanele îndreptățite au subscris 237 acțiuni, rămânând nesubscrisă o cotă de 22 %, neînregistrându-se o suprasubscriere care să justifice incidența art.3 alin.3 din Legea nr.55/1995; - conform art.4, 7, 8 din H.G.
nr.12/1997, pârâta S.I.F. putea opta să păstreze în portofoliu doar pachetul de 436 acțiuni din capitalul social al reclamantei reprezentând 22 % rămas neacoperit din capitalul de 30 % destinat privatizării în masă; - activitatea fostului F.P.S. București și fostului F.P.P. Transilvania contravine normelor imperative iar actul de cesiune a fost încheiat de acestea de conivență și în frauda legii, fapt ce antrenează nulitatea absolută a lui și, pe cale de consecință, a actelor subsecvente. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâtele S.I.F. Transilvania S.A., A.V.A.S. București. Recurenta – pârâtă S.I.F.
Transilvania S.A . a invocat art.304 pct.9 C. proc . civ . susținând că: - art.3 alin.3 din Legea nr.55/1995 a fost greșit aplicat, deoarece acesta nu reglementează regimul juridic al regularizării cotelor de capital social, ci se referă la cota maximă a schimbului de acțiuni contra carnete de certificate; - nici un text de lege nu interzice ca, în cazul în care nu s-a subscris integral cota deținută de S.I.F.-uri , acestea să nu păstreze în portofoliu cota de 30 % a F.P.S., pct.3 al Anexei 4 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.12/1997 fiind clare în acest sens; - instanța de apel a făcut o greșită trimitere și aplicare a prevederilor H.G. nr.12/1997, S.I.F.-urile puteau să păstreze în portofoliu, în cadrul procesului de regularizare acțiuni în limita cotei destinate transferului cu titlu gratuit, (60 %), acțiuni care nu au fost subscrise; procentul de 22 % vărsat după subscriere fiind deja în portofoliu S.I.F.
și aceasta putând opta pentru restul de 30 % care era gestionat de F.P.S., cota disponibilă era deci de 52 %; - actul de cesiune încheiat de F.P.S. și S.I.F. Transilvania S.A. a avut ca obiect un număr de 905 acțiuni, așa încât o eventuală nulitate a actelor subsecvente se putea constata numai în limita acestui număr de acțiuni. Recurenta – pârâtă A.V.A.S. a invocat art.304 pct.9 C. proc . civ . în cărui dezvoltare a arătat că: - actul de cesiune încheiat între F.P.S. și S.I.F. a fost un act de regularizare/compensare în baza art.8 lit.c teza a II-a din H.G. nr.12/1997, dreptul de prioritate la cumpărarea de acțiuni înscris pentru reclamantă în clauza 7.7. din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nefiind operabil în situația regularizării prevăzută de lege, ci numai dacă ar fi avut loc o vânzare de acțiuni; - regularizarea/compensarea a operat în baza Legii nr.133/1996 și H.G.
nr.12/1997; F.P.S. cesionând prin compensare cu acțiuni la alte societăți comerciale cota de 30 %, cota de acțiuni deținută inițial de S.I.F. și alocată distribuirii de cupoane nominative către populație fiind tot de 30 % din care au fost alocate cu titlu gratuit 237 acțiuni; - actul de cesiune, în speță, nu este lipsit de cauză și nici nu a fost încheiat în frauda legii aceasta presupunând o deturnare de la scopul în care normele legale au fost edictate .(...) Examinând global motivele invocate de recurentele S.I.F. Transilvania S.A. și A.V.A.S, a căror dezvoltare se încadrează în prevederile art.304 pct.9 C. proc . civ ., Înalta Curte a constatat că acestea sunt fondate, pentru considerentele care urmează:
În cauză, tribunalul s-a pronunțat pe fond, urmare deciziei nr.59/A/2006, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială, admițând apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința nr.1644/2005 a Tribunalului Sibiu și a trimis cauza spre rejudecare , motivat de faptul că, în mod greșit, prima instanță a făcut aplicarea art.1201 C. civ . și a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecat fără a avea în vedere că reclamanta, prin precizarea la acțiune, a invocat alte cauze de nulitate absolută a actelor juridice menționate, fără a mai susține cauza de nulitate inițial formulată.
Prin precizarea la acțiune, reclamanta a invocat încălcarea prevederilor imperative ale H.G. nr.12/1997, H.G. nr.127/1997 și ale O.G. nr.37/1997 privind depășirea cotei de 30 % din capitalul social prin regularizarea efectuată, transferul proprietății de stat în proprietate privată fiind făcut prin fraudarea legii ca și caz particular de cauză ilicită.
Rejudecând , tribunalul, în stabilirea situației de fapt, a reținut că actul de cesiune nr.243/868/1997, a cărui nulitate s-a solicitat, a fost încheiat pe baza protocolului înregistrat sub nr.18884/1998 și a listei societăților la care societatea de investiții financiare a optat pentru a deveni acționar în limita cotei destinate transferului cu titlu gratuit, rămasă disponibilă conform art.7 lit.b din H.G. nr.12/1997. Este evident, însă, că actul de cesiune încheiat la 11 august 1997 a precedat protocolul din 15 decembrie 1998, acesta din urmă neputând astfel să-l fundamenteze pe cel dintâi, constatarea tribunalului fiind greșită. Totodată, instanța de fond nu a analizat cauza de nulitate invocată prin precizarea la acțiune, constând frauda la lege ca și caz particular de cauză ilicită, în exprimarea reclamantei.
Apelul reclamantei a criticat sentința tocmai sub aspectul nereținerii acestei cauze de nulitate cât și a incidenței dispozițiilor imperative cu privire la cota de 30 % din capitalul social.
Soluționând apelul, instanța de control devolutiv a stabilit că pârâtele S.I.F. și F.P.S., prin conivență, au încălcat imperativul legal cât privește cota de 30% din capitalul social și au fraudat legea, aspecte „dovedite cu prisosință”, fără a face însă trimitere la vreo dovadă în acest sens, deși reclamanta – apelantă, nici prin acțiunea precizată și nici prin motivele de apel, nu a invocat conivența frauduloasă pe care instanța de apel o reține ca și cauză determinantă a nulității actului de cesiune. Instanța de apel nu a analizat însă, în concret, motivul de nulitate constând în cauza ilicită pe care reclamanta a invocat-o din perspectiva prevederilor art.966, 968 C. civ ., ca încălcare sau deturnare a scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea unor norme imperative, în speță celor ale privatizării prin raportare la scopul urmărit de părți și care a constituit o critică distinctă în apel, relevantă pentru soluția asupra apelului. Totodată, deși actul de cesiune nr.243/838/1997, a cărui nulitate s-a solicitat a se constata, stipulează că încheierea acestuia s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr.55/1995, H.G.R. nr.12/1997 și a „Listelor societăților comerciale la care s-a făcut regularizarea portofoliului între F.P.S. și S.I.F. Transilvania ”, instanța de apel nu s-a raportat și la conținutul acestor liste care au fundamentat și validat emiterea actului de cesiune. Cum pentru verificarea acestor liste și pentru urmărirea metodologiei la care face referire anexa nr.4 pct.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.12/1997, anexă în care se încadrează societatea reclamantă, la toate societățile care se încadrează în acest punct, pentru a se observa din perspectiva cauzelor de nulitate invocate de reclamantă, dacă acesteia i s-a aplicat o metodologie singulară, este necesară efectuarea unei expertize financiare de către un expert în materie de tranzacții mobiliare, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâta S.I.F. și A.V.A.S., a casat decizia atacată și în baza art.312 alin.(3) C. proc . civ ., a trimis cauza pentru rejudecare . Întrucât Hotărârea nr.12/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice privind regularizarea cotelor de capital social deținute de F.P.S. și de S.I.F.-uri , rezultate în urma transformării Fondurilor Proprietății Private a fost contrasemnată și de președintele Agenției Naționale pentru Privatizare, și cum la momentul adoptării ei, era în vigoare Legea nr.58/1991, care prin art.63 statua că această agenție este organul guvernamental responsabil pentru coordonarea, îndrumarea și controlul procesului de privatizare și prin art.64 lit.j că are ca atribuție controlul legalității actelor juridice încheiate în aplicarea legii privatizării, iar Legea nr.55/1995, prin art.3 alin.3, a statuat că Agenția Națională de Privatizare, împreună cu Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private, vor emite norme metodologice pentru regularizarea cotelor de capital social deținute de F.P.S. și de fiecare F.P.P. și vor stabili mecanismul, etapele de desfășurare și responsabilitățile organelor de resort, expertul ce va fi desemnat, la întocmirea lucrării, urmează să aibă în vedere documentația pertinentă cauzei ce s-a elaborat de Agenția Națională pentru Privatizare.