ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 960/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința nr. 1142 din 8 iulie 2008,

Tribunalul Sibiu, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta

SC I. SRL în contradictor cu pârâții A.V.A.S., SC B. SA, SC I.C. SA și SIF T.

SA, având ca obiect constatarea nulității absolute a actului de cesiune

încheiat între A.V.A.S. și SIF T. SA, a contractului de vânzare - cumpărare

dintre pârâții SIF T. SA și pârâta SC B. SA, a contractului de vânzare -

cumpărare dintre SIF T. SA și Ș.C., a contractului de cesiune dintre SC I.C. SA

și Ș.C., cu restabilirea situației anterioare.

În fond după desființare, Tribunalul,

conform recomandărilor din decizia de trimitere, a analizat acțiunea pe fond,

dar numai în raport cu unele din motivele de nulitate absolută invocate și

anume încălcarea dispozițiilor legale privind cota de 30% din capitalul social

al SC I.C. SA prin actul de cesiune din 1 septembrie 1997 și încălcarea

condițiilor de formă prevăzute de lege în cazul regularizării, din perspectiva

actelor normative incidente în cauză apreciind, că:

- în raport de prevederile art.

361 din H.G. nr. 476/1991 pentru completarea Normelor Metodologice privind

procedura schimbului carnetelor cu certificate de proprietate și/sau cupoane de

privatizare contra acțiuni la societățile comerciale cu capital de stat care se

privatizează în baza Legii nr. 55/1995, aprobate prin H.G. nr. 749/1995, SC

I.C. SA divizată din SC A. SA urmează același regim de privatizare cu aceasta,

cota de capital social destinată privatizării fiind de 60% din cota deținută de

F.P.S.;

- actul de cesiune dintre

F.P.S. și SIF T. SA s-a încheiat pe baza protocolului încheiat la 15 decembrie

1998 cu respectarea art. 7 lit. b) din H.G. nr. 12/1997;

- potrivit dovezilor

administrate nu s-a consumat cota inițială de capital deținută, fiind

înlăturată susținerea reclamantei cu privire la depășirea cotei de 30% în

raport de anexa la Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 12/1997;

- prevederile art. 942 și art.

948 C. civ. ca și prevederile legale care reglementează procedura de

privatizare cu titlu gratuit nu au fost încălcate.

II. Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 30 din 8 aprilie 2009 a admis apelul

declarat de reclamanta SC I. SRL, a modificat sentința apelată și a admis

acțiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a contractelor de cesiune

și respectiv de vânzare - cumpărare conform celor menționate în precizarea la

acțiune.

Critica apelantei cu privire

la interpretarea actelor normative incidente a fost apreciată ca întemeiată de

instanța de apel, aceasta reținând argumentele care urmează în motivarea

deciziei:

- privatizarea prin transfer

gratuit către persoanele îndreptățite se putea face conform art. 1 alin. (1) și

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 55/1995 în limita cotei de 30% din capitalul

social al societăților comerciale cu capital de stat; conform art. 3 alin. (3)

din aceeași lege, în funcție de cerere schimbul de acțiuni se putea efectua

până la limita de 60%;

- F.P.S. a alocat acțiuni

ale SC I.C. SA care reprezentau 30% din capitalul social F.P.P. din care persoanele

îndreptățite au subscris 237 acțiuni, rămânând nesubscrisă o cotă de 22%,

neînregistrându-se o suprasubscriere care să justifice incidența art. 3 alin.

(3) din Legea nr. 55/1995;

- conform art. 4, art. 7, art.

8 din H.G. nr. 12/1997 pârâta SIF T. SA putea opta să păstreze în portofoliu

doar pachetul de 436 acțiuni din capitalul social al reclamantei reprezentând

22% rămas neacoperit din capitalul de 30% destinat privatizării în masă;

- activitatea fostului

F.P.S. București și fostului F.P.P. contravine normelor imperative iar actul de

cesiune a fost încheiat de acestea de conivență și în frauda legii fapt ce

antrenează nulitatea absolută a lui și, pe cale de consecință, a actelor

subsecvente.

III. În contra deciziei

menționate au declarat recurs pârâtele SIF T. SA, A.V.A.S. București, SC B. SA și

pârâtul Ș.C.

IV. Recurenta - pârâtă SIF

T. SA a invocat în recursul său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în a cărui dezvoltare dezvoltă criticile care urmează:

- art. 3 alin. (3) din Legea

nr. 55/1995 a fost greșit aplicat deoarece acesta nu reglementează regimul

juridic al regularizării cotelor de capital social ci se referă la cota maximă

a schimbului de acțiuni contra carnete de certificate;

- niciun text de lege nu

interzice ca în cazul în care nu s-a subscris integral cota deținută de

SIF-uri, acestea să nu păstreze în portofoliu cota de 30% a F.P.S., pct. 3 al anexei

din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 12/1997 fiind clare în acest

sens;

- instanța de apel a făcut o

greșită trimitere și aplicare a prevederilor H.G. nr. 12/1997, SIF-urile puteau

să păstreze în portofoliu, în cadrul procesului de regularizare acțiuni în

limita cotei destinate transferului cu titlu gratuit, (60%), acțiuni care nu au

fost subscrise; procentul de 22% vărsat după subscriere fiind deja în

portofoliu SIF și aceasta putând opta pentru restul de 30% care era gestionat

de F.P.S., cota disponibilă era deci de 52%;

- actul de cesiune încheiat

de F.P.S. și SIF T. SA a avut ca obiect un număr de 905 acțiuni așa încât o

eventuală nulitate a actelor subsecvente se putea constata numai în limita

acestui număr de acțiuni.

V. Recurenta - pârâtă

A.V.A.S. invocă ca motiv de recurs prevederile art. 304.9 C. proc. civ. în

cărui dezvoltare arată că:

- actul de cesiune încheiat

între F.P.S. și SIF T. SA a fost un act de regularizare/compensare în baza art.

8 lit. c) teza a II-a din H.G. nr. 12/1997, dreptul de prioritate la cumpărarea

de acțiuni înscris pentru reclamantă în clauza 7.7. din contractul de vânzare -

cumpărare acțiuni nefiind operabil în situația regularizării prevăzută de lege

ci numai dacă ar fi avut loc o vânzare de acțiuni;

- regularizarea/compensarea

a operat în baza Legii nr. 133/1996 și H.G. nr. 12/1997; F.P.S. cesionând prin

compensare cu acțiuni la alte societăți comerciale cota de 30%, cota de acțiuni

deținută inițial de SIF T. SA și alocată distribuirii de cupoane nominative către

populație fiind tot de 30% din care au fost alocate cu titlu gratuit 237

acțiuni;

- actul de cesiune în speță

nu este lipsit de cauză și nici nu a fost încheiat în frauda legii aceasta

presupunând o deturnare de la scopul în care normele legale au fost edictate.

VI. Recurenta - pârâtă SC B.

SA prin cererea formulată nu indică niciunul din motivele de nulitate prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar dezvoltarea în fapt se limitează la

solicitarea admiterii recursului în sensul modificării în parte a deciziei

atacate sub aspectul constatării nulității absolute a contractului de vânzare -

cumpărare din 22 decembrie 1998 și obligării SIF T. SA la restituirea

prestației deja efectuate, împrejurare față de care Înalta Curte va face

aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și

va constata nulitatea cererii de recurs astfel promovate, primind susținerea

recurentei SIF T. SA prin întâmpinarea depusă, în sensul incidenței textului

menționat în ce privește acest recurs.

VII. Recurentul - pârât Ș.C.

deși citat cu mențiunea timbrării recursului pe care l-a declarat, acesta nu a

depus la dosar până la termen dovada achitării taxelor de timbru datorate,

situație în care în sensul solicitării recurentei SIF T. SA prin întâmpinare,

va face aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și va anula ca

netimbrat recursul astfel declarat.

VIII. Cu privire la

recursurile declarate de SIF T. SA și A.V.A.S.

Examinând global motivele

invocate de ambele recurente, a căror dezvoltare se încadrează în prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru

considerentele care urmează:

s-a pronunțat pe fond urmare deciziei nr. 59/A din 7 aprilie 2006 prin care

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, admițând apelul declarat de

reclamantă, a desființat sentința nr. 1644/2005 a Tribunalului Sibiu și a

trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că în mod greșit prima instanță

a făcut aplicarea art. 1201 C. civ. și a respins acțiunea pe excepția

autorității de lucru judecat fără a avea în vedere că reclamanta prin precizarea

la acțiune a invocat alte cauze de nulitate absolută a actelor juridice

menționate, fără a mai susține cauza de nulitate inițial formulată.

acțiune, reclamanta a invocat încălcarea prevederilor imperative ale H.G. nr. 12/1997,

H.G. nr. 127/1997 și ale O.G. nr. 37/1997 privind depășirea cotei de 30% din

capitalul social prin regularizarea efectuată, transferul proprietății de stat

în proprietate privată fiind făcut prin fraudarea legii ca și caz particular de

cauză ilicită.

în stabilirea situației de fapt, a reținut că actul de cesiune din 1997 a cărui

nulitate s-a solicitat a fost încheiat pe baza protocolului înregistrat la 15

decembrie 1998 și a listei societăților la care societatea de investiții financiare

a optat pentru a deveni acționar în limita cotei destinate transferului cu

titlu gratuit, rămasă disponibilă conform art. 7 lit. b) din H.G. nr. 12/1997.

Este evident, însă, că actul

de cesiune încheiat la 11 august 1997 a precedat protocolul din 15 decembrie

1998, acesta din urmă neputând astfel să-l fundamenteze pe cel dintâi,

constatarea tribunalului fiind greșită.

Totodată, instanța de fond

nu a analizat cauza de nulitate invocată prin precizarea la acțiune, constând

în frauda la lege ca și caz particular de cauză ilicită, în exprimarea

reclamantei.

critică sentința tocmai sub aspectul nereținerii acestei cauze de nulitate cât

și a incidenței dispozițiilor imperative cu privire la cota de 30% din

capitalul social.

instanța de control devolutiv stabilește că pârâtele SIF T. SA și F.P.S. prin

conivență au încălcat imperativul legal cât privește cota de 30% din capitalul

social și au fraudat legea aspecte „dovedite cu prisosință”, fără a face însă

trimitere la vreo dovadă în acest sens, deși reclamanta - apelantă, nici prin

acțiunea precizată și nici prin motivele de apel, nu a invocat conivența

frauduloasă pe care instanța de apel o reține ca și cauză determinantă a

nulității actului de cesiune.

Instanța de apel nu a

analizat însă în concret motivul de nulitate constând în cauza ilicită pe care

reclamanta o invocă din perspectiva prevederilor art. 966, art. 968 C. civ., ca

încălcare sau deturnare a scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea

unor norme imperative, în speță celor ale privatizării prin raportare la scopul

urmărit de părți și care a constituit o critică distinctă în apel, relevantă pentru

soluția asupra apelului.

Totodată, deși actul de

cesiune din 11 august 1997 a cărui nulitate se solicită a se constata

stipulează că încheierea acestuia s-a făcut în conformitate cu prevederile

Legii nr. 55/1995, H.G.R. nr. 12/1997 și a „Listelor societăților comerciale la

care s-a făcut regularizarea portofoliului între F.P.S. și SIF T. SA”, instanța

de apel nu se raportează și la conținutul acestor liste care au fundamentat și

validat emiterea actului de cesiune.

Cum pentru verificarea

acestor liste și pentru urmărirea metodologiei la care face referire anexa nr. 4

pct. 3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 12/1997, anexă în care

se încadrează societatea reclamantă, la toate societățile care se încadrează în

acest punct, pentru a se observa din perspectiva cauzelor de nulitate invocate

de reclamantă dacă acesteia i s-a aplicat o metodologie singulară este necesară

efectuarea unei expertize financiare de către un expert în materie de

tranzacții mobiliare, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâta SIF

T. SA și A.V.A.S., va casa decizia atacată și în baza art. 312 alin. (3) C.

proc. civ. va trimite cauza pentru rejudecare.

Întrucât Hotărârea nr. 12/1997

pentru aprobarea Normelor metodologice privind regularizarea cotelor de capital

social deținute de F.P.S. și de SIF rezultate în urma transformării F.P.P. a

fost contrasemnată și de președintele A.N.P. și cum la momentul adoptării ei

era în vigoare Legea nr. 58/1991 care prin art. 63 statua că această agenție

este organul guvernamental responsabil pentru coordonarea, îndrumarea și

controlul procesului de privatizare și prin art. 64 lit. j) că are ca atribuție

controlul legalității actelor juridice încheiate în aplicarea legii

privatizării iar Legea nr. 55/1995 prin art. 3 alin. (3) a statuat că A.N.P.,

împreună cu F.P.S. și F.P.P. vor emite norme metodologice pentru regularizarea

cotelor de capital social deținute de F.P.S. și de fiecare F.P.P. și vor

stabili mecanismul, etapele de desfășurare și responsabilitățile organelor de

resort, expertul ce va fi desemnat, la întocmirea lucrării, urmează să aibă în

vedere documentația pertinentă cauzei ce s-a elaborat de A.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate

de pârâtele SIF T. SA Brașov și A.V.A.S. București împotriva deciziei

comerciale nr. 30/A/2009 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Anulează recursul declarat

de pârâtul Ș.C. împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Constată nulitatea cererii

de recurs formulată de pârâta SC B. SA Sibiu împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.